Constanţa de odinioară Palace din Constanţa, hotelul scriitorilor, artiştilor şi mai ales al ziariştilor (1)

 

A fost şi a rămas punct de referinţă pentru zona veche a oraşului. Împlineşte în această lună 102 ani. Măreţia construcţiei, excelenta poziţie la malul mării, istoria încărcată pe care a traversat-o fac din hotelul Palace locul ideal de unde pot începe poveştile oraşului meu. L-am regăsit astăzi la fel de ispititor, elegant şi plin de viaţă, continuând tradiţia centenară, un loc de rafinată distincţie şi sobrietate.
 
Documentar, povestea începe la 1 februarie 1912, când, prin ordin al Ministerului de Interne Bucureşti către Primăria Constanţa, se aprobă arendarea Cazinoului pe termen de 20 de ani baronului Edgard de Marcay. Câteva luni mai târziu, Societatea marilor stabilimente din Constanţa, societate anonimă pe acţiuni, cu sediul în Bucureşti, strada Kreţulescu nr. 4, încredinţa, prin Monitorul Oficial nr. 30 din 9 mai 1912, substituirea în toate drepturile şi obligaţiunile domnului Edgard de Marcay (SJCAN, fond Primărie, dosar 33, 1912, fila 53.)
 
Baronul de origine franceză apelează la conaţionalul său, arhitect  E.P. Goué, pentru proiectul  unui imobil în  spaţiul de pe strada Remus Opreanu, pe un teren achiziţionat de la văduva lui Ioan Movilă, fondatorul staţiunii Movilă-Techirghiol. Acesta cumpărase, la îndemnul lui Mihail Kogălniceanu, terenul din vecinătatea vilei sale, în speranţa că vor putea construi împreună «case pentru ospeţie». Dar ghinionistul Ioan Movilă a murit în 1904, lăsând numeroşilor săi copii şi soţiei o avere impresionantă. Artistul arhitect E.P. Goué era un nume cunoscut, avea rezidenţa în România şi mai proiectase casele Zambaccian, Benlian, N. Gheorghiu din zona peninsulară a oraşului.
 
Clădire monumentală, hotelul Palace poartă puternice accente ale stilului francez, eclectic, beneficiază de o structură solidă din beton, iar malul este consolidat după propunerile inginerului Anghel Saligny, preşedintele comisiei de înfrumuseţare a oraşului şi autorul celui mai consistent proiect de consolidare a zonei. Cu toate acestea, Fr. Lescovar şi Traian Grigorescu încheiau un contract cu Primăria Constanţa, în iunie 1913, pentru executarea lucrărilor de consolidare a malurilor mării, în partea de nord-est, „în conformitate cu proiectele întocmite de domnul inginer inspector-şef A. Saligny în anul 1904 şi completate de domnul inginer general P. Zahariade în anul 1912” (SJCAN, fond Primărie, dosar 45, 1913, fila 69).
 
Evident că ridicarea unui asemenea imobil în Constanţa nu putea fi scoasă de sub girul politicului, astfel că, în 1913, în plină campanie electorală, conservatorii îşi făceau un titlu de glorie din construirea noului hotel: „Se cheltuise un milion şi jumătate cu construirea actualului cazin şi nu se făcuse nimic spre a-l pune în valoare, spre folosul gospodăriei comunale şi spre folosul cetăţenilor. Edilii conservatori dând în întreprindere cazinul concesionarilor de astăzi, au creat comunei un venit mijlociu de 150.000 lei anual, au înzestrat oraşul cu un hotel de 200 de camere, care este aproape gata, şi au dat vieţii economice locale un impuls puternic, prin mulţimea vizitatorilor, care a crescut în ultimii ani într-o măsură neobişnuită” (Conservatorul Constanţei, V, nr. 12, 27 iulie 1913, p. 1).

Modern, luxos, deschis tot anul, turiştii săi erau plimbaţi cu autobuzele din dotare

Hotelul Palace este inaugurat în iulie 1914, având, de la început, luxul pe care îl impunea categoria din care făcea parte. Conform ziarului „Conservatorul Constanţei”, din 13 iulie 1914, hotelul avea „250 de camere, ascensorii la toate etajele. Baie pentru fiecare cameră. Lumină electrică. Calorifer. Salon de lectură. Terase. Restaurant de Prim Rang. Terasă pe acoperişul Hotelului. Direcţiunea Dlor Baroni Fraţii de Marçay”.
 
Oferta era şi mai generoasă pentru turiştii veniţi la mare, căci direcţiunea hotelului a creat un serviciu propriu de autobuze elegante, decapotabile, care legau peninsula de gară, dar asigurau celor interesaţi şi excursii în împrejurimi, în special la Mamaia şi Techirghiol. Hotelul rămânea deschis pe tot parcursul anului.
 
De la început, hotelul a găzduit personalităţile care veneau în oraş, în special artişti, scriitori, dar şi oameni politici. După numărul impresionant al evenimentelor petrecute cu şi despre ziarişti, se poate spune că a fost hotelul presei.
 
Spicuind din presa vremii câteva informaţii, aflăm că, în noiembrie 1914, „decanul scenei lirice române tenorul Ionel Băjenaru, de la Opera română, acela care de 30 ani a cântat pe scenele teatrelor din ţară precum şi în străinătate, cu o adevărată voce de tenor de un timbru din cele mai minunate din câte s-a văzut la noi până în prezent, va da duminică, 25 noiembrie 1914, în sala teatrului Elpis un mare concert festiv în folosul fondului pentru construirea bisericii a lll-a din Constanţa, cu concursul drei Enrichetta Rodrigo, celebra primadonă de la Scala din Milano, care actualmente obţine cel mai mare succes la Opera română din Bucureşti. De asemenea îşi vor mai da concursul cunoscutul scriitor C. Dimitriu Codin, fost artist la Teatrul naţional din Iaşi, Ioan Baston, profesor de muzică, Alexandru Butnaru, C. Niţescu şi Eugeniu Drăgulescu. Oaspeţii sunt cazaţi în cel mai nou hotel al Constanţei, Palace” (Curierul Constanţei, 15, 16, nov. 1914, pag. 2).
 
La începutul lunii aprilie 1916, legat de redeschiderea Cazinoului sau de pregătirile pentru război ale României, în Constanţa se aflau înregistraţi ca vizitatori la hotelul Palace „Constantin Mille, deputat de Bucureşti, prinţesa Bibescu, dna Filotti, Al. Budişteanu, procuror general, avocatul Rosenthal, avocat Pantazzi, omul de ştiinţă Ion Borcea  şi actorul Tomasian la hotel Grand, pictorul Nicolae Vernescu la hotel Regina. Găzduiau la Palace prinţul Jean Calimachi cu familia, ministrul Costinescu, actorii Toni Bulandra, Marioara Ventura, maiorul Radu Rosetti ş.a. (Sirena, 1, nr. 5, 28 aprilie 1916, p. 3).
 
Mai poposeau şi mulţi demnitari turci, care semnau aristocratic, adăugând numelui particula bey. În zilele de 10 şi 12 aprilie, ultima fiind chiar Ziua Paştelui, debuta pe scena Cazinoului baletul rus avându-l ca solist pe Troyanowski, regele balalaicii.

O reclamă în publicaţia de sezon Sirena din aprilie 1916:

„Palace. De prim rang. Cu ultimele creaţiuni ale confortului şi luxului. Situat pe cea mai pitorească poziţiune a malului Mării Negre în apropierea Cazinoului. 250 camere sau apartamente. Lumină electrică. Apă caldă şi rece în fiecare cameră. Săli de bae la fiecare etaj. Ascensor pentru persoane şi bagaje. Două hall-uri. Sală de corespondenţă. Sală de fumat. Fabrică proprie de gheaţă. Spălătorie electromecanică. Telefon la fiecare etaj. Serviciu de omnibuz-automobile.
 
Celebru restaurant cu bucătărie româno-franceză. Terasă superbă unde se serveşte masa fericiţilor locatari ai Palace-ului. Pe terasa superioară se serveşte un bufet din cele mai alese. Privelişte încântătoare din forme şi culori, cu perspective măreţe deasupra oraşului sau a mării de unde vederea se pierde în infinit. Cu toate acestea preţurile sunt din cele mai raţionale.
 
Constanţa Palace Hotel este pus în cea mai nimerită direcţiune a dnei Marie Antoinette Husser cu renume atât de cunoscut în lume celor ce voiajează atât în ţară cât şi în străinătate” (Sirena, l, nr. 2, 3 aprilie 1916, p. 4).

Profilat pe evenimente mondene: banchete, baluri, sindrofii politice

Primit cu mare alai, soseşte la 7 iulie 1920, cu un tren special, ministrul muncii, Gr. Trancu Iaşi. Primăria comunei Constanţa emitea Publicaţiunea nr. 3743 din 2 iulie 1920, cu următorul text: „Mâine, sâmbătă 3 iulie curent, orele 5 p.m. cu trenul de Bucureşti soseşte în localitate Domnul Ministru al Muncii Trancu Iaşi, împreună cu mai multe persoane oficiale din Bucureşti. Aducem la cunoştinţa cetăţenilor oraşului Constanţa aceasta şi îi rugăm să iasă întru întâmpinarea acestor oaspeţi într-un număr cât se poate mai mare, având fericitul prilej a-şi arăta doleanţele şi nevoile de care sufăr.”
 
Nu ştim câţi cetăţeni au profitat de prezenţa ministrului pentru a-şi spune suferinţele, dar, la dejun, ministrul s-a întreţinut cordial cu Malcoci, administratorul Societăţii Marilor Stabilimente, şi cu Vartaroff, directorul hotelului Palace. Alături de aceştia se aflau: Spiru Gheorghiu, preşedintele Sfatului Negustoresc din Bucureşti, Bonifaciu Roman, director general al asistenţei din Ministerul Muncii, ziariştii: Nedelea, Adevărul, G. Gag, Chicago Daily News, Horia, Chemarea, Vasiliu Larga, Izbânda, Margareta Manoliu, România nouă, Săndulescu, Viitorul, Dinu Dumbravă, Farul, Dacia, Renaşterea română. Banchetul dat de prefectul C. Berea avea loc, cum se înţelege, la restaurantul  hotelului Palace. A doua zi, opoziţia critica vehement risipa de la banchet şi neinspirata absenţă a ministrului din cartierele greu încercate de război.
 
În Ghidul ilustrat pentru vizitatori apărut în 1924 sub condeiul ziariştilor locali Th. Ionescu şi I.N. Duployen, în lungul şir de reclame apărea: „Palace Hotel. Str. Remus Opreanu. Cel mai luxos şi confortabil hotel din Constanţa. 400 de camere, ascensor, baie, lumină electrică, splendidă vedere spre mare.” Cifra 400 pare exagerată, dar pentru o bună reclamă, se pare că merge!
 
La 24 iunie 1928, la Constanţa se aflau în vizită 32 de delegaţi ai Conferinţei micii înţelegeri a presei, ziarişti din presa cehoslovacă şi iugoslavă. Ei sunt însoţiţi de reprezentanţi ai sindicatelor de presă din capitală. La sosirea trenului în gara Constanţa, oaspeţii au fost întâmpinaţi de autorităţile locale. De la gară, oaspeţii au fost conduşi cu automobilele la hotel Palace, unde au luat cafeaua cu lapte. Au vizitat apoi Catedrala şi Moscheia. Cu automobilele, oaspeţii au făcut o plimbare la Mamaia şi apoi au luat dejunul la restaurant Palace. Au vizitat portul şi s-au plimbat în largul mării. Conferinţa a fost prezidată de Nicolae Titulescu. S-a discutat despre imunitatea ziariştilor şi înlesnirile pe calea ferată. Preşedintele sindicatului ziariştilor români, Pamfil Şeicaru, a prezidat şedinţele de lucru (Voinţa Dobrogei, anul l, nr. 18, 24 iunie 1928, p. 2).
 
În august 1925, un număr de 14 ziarişti iugoslavi sunt oaspeţii oraşului Constanţa. Ei au vizitat silozurile din port, uzina electrică. Cu ajutorul unui remorcher, au făcut o plimbare în rada portului, în timpul căreia s-a vizitat şi bazinul de petrol. Prefectura a dat un dejun la restaurantul Palace. Ei au fost însoţiţi de ministrul afacerilor externe Bălteanu (Dobrogea Jună, XXl, nr. 182, 13 august 1925, p. 1).
 
(Va urma)