Lumea poeziilor Veronica Micle – Pasăre cu pene albastre

Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubirii noastre,
De-i sfârşi cântarea ta,
N'asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, căci cine ştie
Dacă mâni nu m'a uita.

 

Râule cu apă lină
Şi curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiţi,
Starea noastră n'o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Şi-om fi veşnic despărţiţi.

 

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopţilor cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale rază
N'ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.

Veronica Micle s-a născut pe 22 aprilie 1850. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.
 
După cursurile primare, Veronica Micle se înscrie la Școala Centrală de fete pe care o termină cu calificativul „eminent”. La examenul de absolvire din comisie făceau parte, printre alții, Titu Maiorescu și Ștefan Micle, viitorul ei soț, atunci în vârstă de 43 de ani.
 
În primăvara anului 1872, face o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care îi este prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872, debutează în revista „Noul curier român” cu două scrieri în proză. Rămasă văduvă, Veronica reia legătura cu Eminescu. Cei doi încearcă, fără să reușească, să-și întemeieze o familie.