Poezia zilei Flux și reflux – Irina Lucia Mihalca

 Un spațiu al liniștii e intact, soarele se ascunde în noapte,
 o clipă magică e suspendată, încă, în așteptare,
 cu picioarele goale m-am plimbat prin timp
 și în palma grădinii
 mi- a răsărit trandafirul dimineții.
 
 În inima furtunii devastatoare ieși din tipare,
 fericirea te surprinde, vorbim unii cu alții, 
 te joci cu roluri diferite, le inversezi,
 te așezi și privești în perspectivă, 
 în timp ce visele
 zboară în haos,
 împrăștiate peste tot,
 răspunsul se naște din adânc,
 o șoaptă, o chemare
 abia se-aude: “ liniștește-te,
 toate au o intenție,
 chiar dacă nu o vei cunoaște niciodată.”
 
 Un vis de rouă te surprinde, din ochii tăi se întoarce,
 lași lumea în urmă, gândurile s-au emis deja,
 corpurile s-au mișcat deja, cuvintele s-au vorbit deja,
 sunetele s-au auzit deja,
 acest flux s-a produs deja,
 dar te însoțește,
 se răsucește până
 se desprinde și ultima legătură.