Poezia Zilei Chemarea - Irina Lucia Mihalca

Un gând alb, ca un porumbel, 
 se roteşte 
 pe cerul inimii lor.
 Un gând alb.
 Un gând alb se roteşte.
 
 La ţărm de mare se opresc 
 ţinuturile prin care
 au traversat
 încântate cuvinte, 
 ursite cuvinte,
 înflorite cuvinte,
 plămădite, 
 în lumina lunii, 
 la revărsatul zorilor,
 din lut şi dintr-un nou pământ, 
 scăldate în apa de izvor
 şi-n roua lacrimilor. 
 La ţărm de mare.
 La ţărm de mare se opresc.
 
 În căutarea lor, în noapte, 
 şoapte imperceptibile plutesc peste ape,
 peste ape întinse
 plutesc în splendoare,
 printre pleoape, cuvinte albite
 de dor şi lumină
 zboară prin timpuri,
 spre noi ţinuturi,
 spre ţinuturi de vis,
 peste păduri, câmpii,
 zăpezi, focuri,
 nori şi ape,
 departe,
 departe,
 tot mai departe,
 în inima pietrei,
 în inima apei,
 la marginea lumii, 
 sub cerul cu stele
 se regăsesc în iubire.
 În căutarea lor. În noapte.