Lumea poeziilor Lucian Blaga - Cîntecul călătorului în toamnă

Piere zvon subt zarişte,

talanga în rarişte.

 

Vine toamna oilor

prin pînzele ploilor.

 

Glas dau ceţii, patimii

cu frunza lor paltinii.

 

Jalea rătăcirilor,

mohorul mîhnirilor,

 

ale cui sînt, ale cui?

Parc-ar fi a nimănui.

 

Mi-au secat pleoapele

şi-n inimă apele.

 

Doar cînd urc poienele

mi se-ncarcă genele

 

subt amiaza fierului

de picurii cerului.

 

Plîng spre zarea dorului

cu lacrima norului.

Născut în anul 1895, lângă Sebeş, Lucian Blaga a fost o personalitate impunătoare a culturii interbelice. Blaga a urmat Liceul „Andrei Şaguna" din Braşov şi cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea, pe care le-a finalizat în anul 1917. De asemenea, la Universitatea din Viena a obţinut titlul de doctor în filosofie, unde a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care i-a devenit soţie.

 

În anul 1910, în paginile ziarului „Tribuna”, Lucian Blaga a debutat cu poezia „Pe ţărm”. Prima sa dramă, „Zamolxe”, publicată în ziarul „Voinţa”, a fost premiată de Universitatea din Cluj. În decursul vieţii, a fost redactor la ziarele „Voinţa” şi „Patria”, precum şi colaborator permanent la publicaţiile „Gândirea”, „Adevărul literar şi artistic” şi „Cuvântul”.