Lumea Poeziilor Alexandru Vlahuţă – Vis de-o clipă

S-a întunecat şi plouă.
Dus pe gînduri, în tăcere,
Migălesc o formă nouă
Pentru vechea mea durere.

Tu tiptil vii pe la spate,
Nici te simt, de lin ce-aluneci,
Cu mîni moi şi parfumate
Dulce ochii mi-i întuneci.

A ţinut o clipă doară
Şi în veci n-o sa mai vie...
Unde eşti, sfîntă comoară
De noroc şi poezie?

Despre Alexandru Vlahuţă

Fiul unui proprietar de pământ, Vlahuţă a urmat şcoala şi liceul la Bârlad, susţinând examenul de bacalaureat în capitală. Din 1884 până în 1893, a fost profesor în diverse instituţii de învăţământ bucureştene. În decursul vieţii, a scris proză („Din goana vieţii”, „Un an de luptă”, „Din durerile lumii”) şi poezii („Iubire”, „La gura sobei”, „Dreptate”).

În 1894, publică romanul „Dan”, care a avut drept sursă de inspiraţie viaţa artistului. Bun prieten cu Caragiale şi cu Delavrancea, Vlahuţă şi-a semnat opera cu numeroase pseudonime, precum Alecu, L. Ascar, I. Balta. În operele sale se regăsesc atitudinea ostilă faţă de societatea burghezo-moşierească şi dragostea faţă de popor. Are înclinaţii şi către teatru, în acest sens, scrie piesa „Ţepeş Vodă“.