Încrederea

Am încredere în viață, pentru că am încredere în mine însămi.
Deepak Chopra
 
Lucrez de câteva zile câteva meditații, într-un program organizat de Deepak Chopra și Oprah, și disponibil on-line tuturor celor interesați (www.chopracentermeditation.com)
Chiar dacă tema acestei serii de meditații de 21 de zile este ”speranța”, unul dintre subiectele discutate într-o zi a fost ”încrederea” și m-a făcut să-mi reamintesc despre pățaniile ultimei perioade, în care am tot trecut dinspre întunericul interior, spre lumină și speranță, odată cu reacțiile chimice ale corpului meu.
Am realizat că în perioadele în care coboram în întuneric, dispărea încrederea în mine și în proces, laolaltă cu încredere în Univers și curgerea Energiei.
Odată cu mâncarea de proastă calitate și mai ales, odată cu creșterea conținutului de sare al dietei, mă blocam și mă fixam în tipare interioare stagnante .
Și realmente se estompa și aproape se ștergea încrederea în tot ce făcusem până în acel moment și în mine însămi.
De aici și reacțiile emoționale dificile și intense.
Încrederea este o energie delicată și foarte dificil de ancorat.
De cele mai multe ori, îi găsim ancore false, în exterior, în diferite circumstanțe sau autorități din afara noastră. Avem încredere în ce ne spun părinții și profesorii, sau avem încredere în oameni foarte apropiați și dragi nouă.
Pentru cei mai mulți dintre noi, încrederea depinde de ceilalți oameni, dacă ei spun și fac ceea ce noi ne așteptăm de la ei să spună și să facă.
În toată perioada Sărbătorilor de Paște, în loc să am încredere în intuiția mea interioară, am plecat urechile și am acordat încredere membrilor familiei mele, care au insistat să fim ”împreună” în jurul mesei de Sărbători.

Și ca de obicei, odată ce am acordat încredere celorlalți, au apărut inevitabil perioadele de agresiune și rănire, cu care m-am confruntat zile la rând.

Cu toții am fost răniți, trădați sau agresați de cei din jur, în special de cei foarte apropiați, părinți, prieteni, iubiți, parteneri.
De aceea, cu toți știm cât de fragilă este încrederea când este bazată pe comportamentul celorlalți din afara noastră.
Dacă această încredere necesită o stabilitate a unei situații exterioare sau a comportamentului unei alte ființe umane, ea va fi întotdeauna o forță slabă. Pentru că situațiile de viață ale oamenilor sunt permanent în schimbare și impredictibile, nu este realist să ne bazăm încrederea pe așteptarea stabilității și permanenței.
Dedesubtul suprafeței acestei încrederi în ceva (sau cineva) exterior apare mereu îndoiala și frica.
Problema cea mai mare care apare la încredere nu este că nu mai putem avea încredere în ceilalți, ci că nu mai avem încredere în noi înșine!

Exact asta mi s-a întâmplat mie în perioada Sărbătorilor. Am încetat să mai am încredere în mine și în abilitatea mea de a-mi coordona propriul proces de echilibrare și vindecare.
Iyanla Vanzant (o autoare de cărți spirituale) spunea:
”Nu există o bătălie mai mare în interiorul nostru decât bătălia dintre părțile noastre ce vor să fie vindecate și părțile din noi care se simt confortabil și mulțumite să rămână în starea de suferință și boală”.
Oare ne luptăm cu lumea, sau ne luptăm cu acele părți din noi care ne spun zilnic: ”nu ești destul de bun” sau ”nu ești în stare să faci asta”?
Toate aceste bătălii sunt zbuciumări ale Ego-ului
Când ai încredere în tine însăți, asculți și crezi în acea parte din tine care ȘTIE că POȚI, poți face asta și chiar poți faci mai mult și mai bine.

Iyanla spune că o cheie a încrederii este să intri în inima ta, să-ți urmezi intuiția și să te confrunți cu necunoscutul.
Deși nu poți controla necunoscutul, poți controla propriile tale credințe și gândurile pe care le ai.
Iar credințele pe care le ai determină ceea ce manifești, respectiv creezi în realitatea pe care o trăiești.
Și dacă accepți să te simți autentic și să fii vulnerabil, poți avea încredere că indiferent ce se întâmplă, posibilitățile cele mai mărețe vor apare, la un moment dat.
De Sărbători, în toate trăirile prin care am trecut, am realizat că bătălia cea mai intensă am dus-o cu acea parte din mine care m-a împins de atâtea ori la auto-sabotare, insistând: ”un pic și atât”, ”exagerezi”, ”ești și tu om”,  ”doar asta și atât” (și multe astfel de mici mesaje). Iar treptat, pe măsură ce m-am scufundat în tristețea și melancolia acidozei induse de consumul unei cantități mari de hrană, mult amestecată și plină de fel și fel de ingrediente cu care corpul nu mai era obișnuit (sare, semințe, uleiuri, condimente), mesajele au devenit intensive și agresive: ”oricum nu-ți reușește ce-ți propui”, ”de fiecare dată, ai abandonat procesul, așa faci tu” și tot așa.
Observam cum era o parte din interiorul meu care realmente îmi submina încrederea în mine și în tot procesul. Și acea parte venea din amintirea tuturor eșecurilor din trecut, a tuturor suferințelor legate de neputința copilăriei sau adolescenței. Dar era atât de puternică și atât de copleșitoare, încât realmente a câștigat la un moment dat, controlul.
Deepak Chopra spune că ”singura circumstanță în care ne putem ancora încrederea este Sinele nostru înalt, conștiința pururea eternă din interiorul nostru”.

Încrederea în puterea de nestrămutat a vieții, care este totuna cu acea conștiință interioară din fiecare dintre noi, reprezintă singura ancoră stabilă și de neschimbat.

Încrederea se poate baza doar pe ceva ce nu se poate schimba niciodată, ceva permanent și stabil, ceva pe care ne putem baza mereu.

A avea încredere în noi înșine, în Sinele nostru superior, înseamnă să avem încredere în Conștiința pură – esența ființei noastre.
Am simțit de atâtea ori acea parte specială din mine, Sinele înalt, ca fiind îngerul interior, partea de lumină și Divin din mine, cea care m-a salvat de fiecare dată din întuneric și cea care îmi dă putere să continui orice fac, în ciuda greutăților, în ciuda eșecurilor,  în ciuda neputinței și mai ales în ciuda rezistenței și opoziției interioare și/sau exterioare.
Sinele superior este acea parte puternică din mine, numită de Deepak ”Conștiință”, sau pe care eu o alint ”Îngerul meu interior”, iar alții îi spun ”Lumina interioară” sau ”Divinul din noi”.

Singura ancorare reală a încrederii se poate face exclusiv în această parte înalt vibrațională din interior.
Când am încredere în Îngerul care sunt, puterea mea poate face munții să se miște din loc.
Și fiecare dintre noi are în interior o astfel de putere, în care își poate ancora încrederea și speranța.
A avea încredere în noi înșine este exact opusul a ceea ce înseamnă un Ego imens.

Înseamnă recunoașterea adevăratei puteri interioare.

Dacă nu căutăm această încredere în interiorul nostru și nu ne descoperim propriile puteri, putem crede în mod eronat că o autoritate exterioară ne poate ajuta, îndruma, sprijini.

Sunt figuri autoritare în jurul nostru, ce pot proiecta încredere extremă și putere. Dar aceste proiecții se mențin doar dacă ceilalți își cedează puterea acestor autorități.

A avea încredere în altcineva care-ți spune că te poate proteja sau salva, pentru că are puterea sau inteligența pe care tu nu simți că o ai, îți va slăbi conexiunea cu propria ta putere interioară și încrederea în sine.

Dar speranța, încrederea, iubirea și creativitatea reprezintă ESENȚA a cine ești tu. Este puterea TA. Este VIAȚA TA.
Oamenii se încred prea ușor în medici, în profesori, în conducători sau șefi, și uită că fiecare dintre ei este în stare și are propria putere interioară.

Oamenii își cedează prea rapid puterea în mâinile ”autorităților”, începând cu părinții și profesorii.

Da, copii se simt de multe ori neputincioși și află că este mai ușor să-și cedeze autoritatea unui părinte sau unui profesor.
Dar ulterior, acest model de reacție se menține și la adulți, pentru că mulți adulți sunt în interiorul lor copii necrescuți.
Mulți adulți nu-și lucrează și nu-și exersează ”mușchii încrederii” și aceștia rămân atrofiați întreaga viață.

Este nevoie să fie bine zguduiți de diferite circumstanțe și probleme, pentru a-și reaminti de puterea reală interioară, de Sinele înalt interior și de sursa luminii din interior.

Am aflat în ultima perioadă că iar m-am pierdut în căutarea confirmării și aprobării din partea celorlalți.
Am realizat cum am cedat din puterea mea celor apropiați, familiei și iar le-am permis să-mi influențeze starea de bine a corpului fizic.
Am uitat, pentru un moment, de ceea ce sunt și am fost totdeauna: Sinele meu interior puternic și echilibrat.

Dacă speranța și încrederea sunt ancorate în Sinele tău interior adevărat, nu ai nevoie să tot te uiți la alții pentru ghidaj și împuternicire,

Ai încredere în propria abilitate de a-ți crea realitatea personală, pentru că încrederea în tine însuți este de nezdruncinat.
Asta este cea mai frumoasă teorie pe care am nevoie să o repet iar și iar – întrucât în practică – mă trezesc exact în situația opusă (iar și iar!).

Dar NE REAMINTIM, repetăm, ne antrenăm și continuăm drumul împuternicirii.
Încrederea în Sinele nostru, încrederea în propriile puteri – devine din ce în ce mai puternică – cu fiecare nouă mică victorie, urmată după o altă înfrângere, dar mai ales, cu continuarea zi după zi a drumului spre propria vindecare.
Suntem în viață.
Ce minune!
Și ce putere în noi înșine!
Vă admir pe toți și vă felicit pentru rezistență și fiecare lecție învățată zilnic.
Ce putere – ce tărie – ce lumină!

Să avem o săptămână uimitoare, în care să ne ancorăm cu toții încrederea și speranța în Sinele nostru interior real.
Și să ne creeăm cele mai plăcute și eficiente zile cu putință – indiferent de vremea de afară și de bombănelile celor din jurul nostru.
Să zâmbim când afară plouă și este vânt și toți din jur sunt iritați și reacționează precum copiii, la circumstanțele exterioare.
Să rămânem ancorați în lumina dinăuntru și cu zâmbetul pe buze să știm că bucuria vine mereu din interior.
Să avem încredere în viață, pentru că avem încredere în noi înșine!
 
Zile de bucurie și zile de stare de bine tuturor,
Cu iubire,
Sorina

http://www.centrulnatura.ro/increderea/