Centrulnatura.ro Un computer, doua computere

Generația din care fac parte are privilegiul să fi trăit perioada apariției și dezvoltării fulgerătoare a tehnologiei informaticii.
În copilăria mea, nu chiar așa de mult timp în urmă, mă jucam cu fel și fel de instrumente de calculat cu biluțe și bețișoare.
Era interesant, era chiar distractiv și desigur, era foarte didactic.
Apoi, ceva deosebit de special a început să se întâmple.
Am tot auzit cuvintele: calculator, computer, informatică etc etc.
La început, ca pe niște termeni străini și ciudați.
Apoi, din ce în ce mai des, ca și cum toată dezvoltarea și evoluția a fost realmente ”turnată” peste noi, dintr-o dată.
La absolvirea Facultății de medicină mi-am făcut o lucrare de diplomă, bătută la mașină, în care am lipit poze, realizate la laboratorul foto al Facultății și grafice desenate pe hârtie de calc milimetrică.
Dacă nu știți ce înseamnă acest lucru, n-ați pierdut nimic.
Pentru că efortul a fost mare, iar timpul implicat în organizarea materialului a fost lung de tot.
Iar apoi, după ce am terminat Facultatea, ”informatizarea” a venit în forță peste noi toți.
M-am trezit că TREBUIE să învăț să folosesc un computer (și ulterior, un telefon mobil, devenit un fel de ”minicomputer” portabil).
Am încercat să învăț ințial jucându-mă pe jocuri, dar am descoperit că nu-mi plac aceste jocuri electronice. Nu am răbdare să o iau mereu de la capăt, iar și iar, la fiecare neatenție sau eroare. Prefer ceva mai constructiv și mai instructiv.
Apoi, am început să învăț să folosesc computerele ca pe niște mașini de scris mai performante. Am învățat să folosesc toate degetele în procesul de dactilografie și am tot exersat, până când scrierea la tastatură a devenit un automatism (și este de multe ori mult mai rapidă decât cea de mână).
Descoperind multe alte programe și multe alte posibiltăți am început să folosesc din ce în ce mai mult computer-ul.
Și cu fiecare an, cu fiecare avânt extraordinar de rapid al tehnicii, m-am trezit că este nevoie să schimb computerele, că vechile versiuni sunt din ce în ce mai lente, mai puțin performante și nu-mi servesc nevoilor existente.
Viteza cu care am simțit că am fost (și sunt) împinsă în stăpânirea și utilizarea tehnologiei informatice este URIAȘĂ.
Sistemul meu nervos se împacă foarte greu cu ce se întâmplă.
Parcă totul este supus unei accelerații asemănătoare celei resimțite de un cosmonaut într-o racheta ce decolează.
Nici nu apuc să stăpânesc bine un sistem, să-l înțeleg și să-i descifrez, cât de cât, toate detaliile, că și apare un sistem nou, un aparat nou, un model nou, alte reguli.
Am pățit asta mai ales cu telefoanele mobile, dar și cu computerele este aceeași evoluție (parcă cineva încearcă să ne învețe rapid, tot mai rapid, să folosim mașinării din ce în ce mai performante și complicate).
Nu vi se pare deloc ciudată această evoluție galopantă, spre ”obișnuirea” cu o tehnică complicată, pornind de la ceva mai simplu și rudimentar, dar avansând foarte repede, PREA REPEDE către ceva extrem de complicat?
Cu toții, am considerat ”normal” avântul acesta al tehnicii.
Este el oare ”normal”?
Ce se întâmplă cu restul?
Cu corpul nostru fizic, cu viața noastră de familie, cu relațiile dintre noi, cu copiii noștri, când această ”revoluție tehnică” ne acaparează complet, cu viteza unui tsunami?
Scriu articolul actual la laptop, voi îl veți citi pe site / Facebook folosind tot tehnologie informatică și cu toții continuăm să ne conectăm între noi pe email sau alte medii de legătură, folosind aceleași instrumente.
M-am trezit că petrec foarte mult timp în câmpul electromagnetic al computerului / legăturii wi-fi.
Am auzit despre conceptul ”wi-fi” sau ”wi-fry” (cum ii mai spun alții) – adică ”noi vă ardem creierii” (într-o traducere românească personală).
Și îi simt din plin efectul asupra mea, observându-l în același timp la ceilalți.
Apariția computerelor în viața noastră ne-a forțat să ne dezvoltăm și să evoluăm la o viteză cu MULT mai mare decât cea necesară sistemului nostru nervos să proceseze schimbările.
Suntem ÎMPINȘI CU FORȚA dincolo de limita de confort a corpului fizic.
Computerele / telefoanele mobile și celelalte instrumente electronice ne forțează să ne obosim ochii (chiar în acest moment, vă rog să închideți puțin ochii și să-i simțiți – percepeți senzația de ”greutate” din spatele ochilor? Este ”normalul” celor care se ”holbează” în strălucirea rece a ecranelor cu orele!) și să ne menținem corpul în poziții dăunătoare la maxim.
Lucrul la computer dăunează în special COLOANEI VERTEBRALE, axul central al corpului nostru și ANTENA principală de legătură între noi, Cer și Pământ.
Opriți-vă o secundă și întreptați-vă spatele și capul.
Ați observat cum țineți capul în față, aplecat, să priviți ecranul computerului sau mobilului?
Fiți atenți măcar acum, când citiți aceste cuvinte.
Cum stă spatele vostru?
Dar capul?
Există tensiune, încordare, înțepeneală sau durere, undeva în corpul vostru, în acest moment?
Nu am mai întâlnit ființă umană cu spatele în poziție corectă – cel puțin, nu în țările occidentale.
Majoritatea oamenilor au tulburări de statică a coloanei și poziții vicioase.
Avem nevoie de FOARTE MULTĂ disciplină, de perseverență și de exerciții zilnice, să putem să refacem daunele cauzate spatelui de lucrul prelungit la computere sau statul cu ochii în ecrane (de orice fel).
Computerele (dispozitivele electronice, în general) reprezintă și una dintre cauzele principale ale slăbiciunii masive a suprarenalelor, la majoritatea oamenilor moderni.
Am observat că după 2-3 ore de lucru fără pauză (și realmente computer-ul mă prinde în fața lui intervale lungi de timp – parcă mă ”absoarbe” și mă trage în lumea lui hipnotizantă) începe să doară spatele (zona rinichilor), începe o stare de slăbiciune, iar uneori apar și palpitații / respirație superficială.
Exact un ”mini” atac de panică!.
Prima dată, am crezut că mi s-a părut, că nu avea cum să fie de la computer.
După ce s-a tot repetat, iar și iar, după ce am observat exact cum apare, când apare, cum se desfășoară etc etc – am realizat legătura foarte clară a stării proaste a corpului fizic și ocupația obsesiv-compulsivă a lucrului pe computer.
Da, dependența de computer / dispozitive electronice este o dependență mai puternică decât cea de mâncare sau droguri.
Da, statul lipit de ecran devine obsesiv compulsiv.
Da, când închid computerul, minute bune în șir, creierul meu nu știe ce să mai facă. S-a obișnuit cu viteza uriașă a accesării datelor din lumea virtuală, încât lumea reală i se pare de o încetineală exasperantă și plictisitoare.
Da, computerul mă ține într-o închisoare mentală din care nu vreau să evadez. Este interesant aici.
Câteodată mai interesant ca afară, mai ales când plouă, este frig sau nu am chef să ies din casa mea confortabilă.
Da, computerul a devenit un instrument de muncă și de colectare a informațiilor, dar și un instrument de relaxare și divertisment.
Ce fac mulți oameni cu Internetul și computerul, nu vreau să comentez.
Terminologia ”pâine și circ” de la strămoșii noștri romani descrie foarte bine necesitățile de bază ale oamenilor.
Ce fac copii noștri cu computerele și Internetul – este o altă problemă, care devine uriașă când este privită corect.
Știți că dăm pe mâna copiilor instrumente PUTERNICE, pe care nici noi, adulții nu le stăpânim bine?
Știți că am pus la dispoziția copiilor câteva bombe atomice, și i-am sfătuit să aibă grijă să nu apese butoanele?
De unde o să reușească mințile fragile și necoapte ale copiilor noștri să păstreze detașarea, echilibrul și mai ales moralitatea necesară pentru a nu se transforma ei în niște agresori și a-i face pe alții victime? Sau viceversa?
Știți ce facem cu toții, când îi lăsăm liberi pe copii noștri cu dispozitivele electronice?
LE PRĂJIM CREIERELE.
Acceptăm să le ”prăjim” neuronii, cu susținerea deplină a industriilor producătoare și a tuturor sistemelor sociale din jur.
Să nu mă înțelegeți greșit.
Nu mă refer la a nu folosi deloc computerele / dispozitivele electronice.
Ci la a le folosi cu limită, cu măsură, cu discernământ și sub supraveghere părintească.
Am văzut enorm de mulți copii care depășesc orice limite cu ceea ce le place.
Dacă le place să mănânce dulce (ciocolată), consumă DOAR dulce, până vomită.
Dacă le place să mănânce cartofi prăjiți, fac același lucru.
Dacă le place senzația folosirii mobilelor, tabletelor, computerelor – se joacă până li se lipesc ochii de ecrane, zi și noapte.
Am văzut copii și adolescenți care renunță de bunăvoie la somnul de noapte, la mersul la școală, la activitățile fizice – de dragul statului în fața ecranelor.
(am văzut și mulți adulți făcând același lucru, dar ei sunt responsabili de propriile alegeri și-și plătesc ”nota de plată” cu vârf și îndesat, prin suferință fizică și emoțională).
Cu copii este alt lucru.
Ei nu au maturitatea să-și asume responsabilitatea propriilor decizii.
De aceea există părinți.
De aceea vorbim despre EDUCAȚIE și CREȘTEREA COPIILOR.
Pentru a învăța să-i îndrumăm prin lumea modernă, devenită o reală junglă plină de șerpi veninoși, scorpioni mortali și tigri ce așteaptă în fiecare colț umbrit.
Dragi părinți și dragi adulți responsabili.
Este îngrijorător ce se întâmplă cu corpul nostru fizic, bombardat de ”psihoza” informaticii.
Fără corp fizic nu putem trăi în lumea Pământului.
Suntem aici, experimentăm viața aici PENTRU CĂ avem un corp fizic.
Dacă nu avem grijă de vehiculul nostru, de corpul fizic – dacă nu-i permitem SĂ SE REFACĂ după forțările la care îl supunem – dacă nu-i permitem să-și refacă energia, structura și funcțiile – atunci suntem ”reciclați” de mișcarea energiei Universului.
Nu se cheamă ”moarte”, pentru că moartea nu există.
Cel puțin, nu așa cum își închipuie cei mai mulți oameni, ca pe un sfârșit.
În acest Univers perfect în care trăim, nimic nu se ”termină” complet, pentru că totul este energie. Și energia se ”reciclează”. De multe ori își schimbă forma, dar esența rămâne aceeași.
Mesajul meu către voi toți este să aveți puțină grijă (și pentru unii dintre voi – puțin mai multă grijă) de corpul vostru fizic (și al copiilor voștri).
Ființa voastră biologică, corpul vostru fizic – este CEL MAI PERFORMANT COMPUTER BIOLOGIC AL LUMII.
Cred că pentru noi toți ar fi de 1000 de ori mai interesant să descoperim și folosim posibilitățile corpurilor noastre biologice, decât cele ale dispozitivelor vândute în magazine.
Ar fi cel mai util să activăm Intra-netul telepatic dintre noi, ca ființe aparențe separate, să comunicăm de la distanță și chiar să creeăm folosind puterea intenției și voința noastră.
Ca să puteți comunica cu propriul corp, este nevoie SĂ ÎNCETINIȚI ritmul pe care vi-l impun dispozitivele electronice.
Nu puteți sta de vorbă cu corpul vostru în timp ce alergați sau în timp ce mintea vă aleargă.
Pentru că în acele momente, nu auziți nimic și pe nimeni (și nici nu prea vedeți ce este de văzut).
ÎNCETINȚI. RELAXAȚI-VĂ. Opriți-vă din mersul pe rotița de hamster zilnică a vieții.
Este foarte simplu să faceți acest lucru.
Vreți să vă învăț cum să câștigați câteva ore conștiente și prezente într-o zi?
SIMPLU.
Nu mâncați nimic 8-10 ore într-o zi (dacă reușiți).
În special în prima parte a zilei – după ce vă treziți din somn.
Propuneți-vă să nu mâncați nimic de la prima oră a dimineții și să rezistați până la o anumită oră din amiază (13.00 – 14.00 sau chiar mai târziu).
Observați cât sunteți de PREZENT cu stomacul gol și chiar când apare foamea!
Cât de conștient, cât de alert sunteți, cum toate simțurile sunt ascuțite!
Și cât de încet trece timpul, până la ora propusă pentru masă.
OBSERVAȚI!
Timpul trece diferit pentru un om flămând și pentru unul sătul.
Testați acest lucru.
Este o constatare uimitoare.
Și mai uimitor pentru mine a fost să învăț că regulile vieții pe Pământ sunt foarte simple.
Și foarte ușor de înțeles.
Așa le simt eu în acest moment al vieții:
Regula 1 – Scăpați de ”poverile” pe care le cărați cu voi, din alte vieți, din copilăria voastră și din acestă viață.
Cele mai multe sunt poveri energetice, sunt stări emoționale și urmări ale traumatismelor, pe care le tot purtați după voi, continuu.
Dacă sunteți aici, acum, clar ați SUPRAVIEȚUIT.
Ce sens are să cărați după voi toate amintirile negative?
Ce sens are să purtați după voi tot ce ați adunat și acumulat în tot cursul prezentei vieți?
Aruncați de pe spatele vostru greutățile, inclusiv orele lungi de lucru la computere!
Regula 2 – Bucurați-vă de viața voastră pe pământ, în corpul biologic.
Bucurați-vă de posibilitățile acestuia, descoperiți-i talentele, însușirile și adaptabilitatea inegalabilă. Testați tot ce poate (și ce nu poate) face și păstrați-l pentru o durată de folosire cât mai îndelungată!
Regula 3 – Simțiți-vă bine cu voi înșivă și viața pe are o aveți.
Găsiți toate motivele pentru care să fiți recunoscători și apreciați cadoul pe care vi l-a făcut Creatorul: existența în corp fizic, aici, acum.
Regula 4 – Visați măreț.
Vă creeați singuri propria realitate, visând continuu vise noi.
Dacă veți consuma produsele societății de consum: alimentele ”pre-preparate” și materialele introduse pe Internet la grămadă, vă veți umple cu visele altora și nu veți mai avea loc pentru propriile voastre vise.
Cea mai importantă realizare a minții umane este IMAGINAȚIA și VISAREA.
Putem visa doar când ne detașăm de realitatea impusă de computere, încetinind viteza impulsurilor care ne biciuie sistemul nervos și suprarenalele, pentru a nu putea realmente simți pe noi înșine.
Computerele sunt o ocazie minunată să ne înțelegem mai bine pe noi înșine.
Computerele ne prilejuiesc oglindirea a ceea ce suntem fiecare dintre noi și a posibilităților ascunse care există atât în fiecare dintre noi, cât mai ales în comunicarea și colaborarea dintre noi toți.
Să folosim computerele doar pentru a ne ajuta să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și a ne ajuta copii să evolueze frumos, dar în același timp în echilibru.
Și să nu uităm că singurul loc în care putem încetini ritmul este alături de frații noștri de pe pământ: arborii.
Plimbați-vă în Natură, lângă arbori, în păduri, în parcuri, în livezi.
Aici veți reînvăța să vă reconectați la propriile ritmuri interioare și la ”intra-netul” natural cu care sunteți dotați.
Mama Natură ne așteaptă oricând să ne reîntoarcem la ea, chiar și după ce am rătăcit ani de zile prin labiriturile minunilor tehnologice.
Regula 5 – Iubirea
Iubirea de sine. În primul rând
Iubirea pentru toți și toate din jur.
Iubirea pentru viață.
Cu iubire, tuturor,
Sorina

http://www.centrulnatura.ro/un-computer-doua-computere/
​