Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
14:46 29 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Centrul natura Tutunul

ro

15 Apr, 2014 09:30 3797 Marime text
Tutunul este o plantă din familia Solanaceae. Există două specii cultivate de tutun, Nicotiana tabacum (folosită în special în ţigările moderne) şi Nicotiana rustica (folosită mai mult în America de Sud, în scop ritualic).
Nicotina este alcaloidul cheie din tutun, fiind extrem de adictivă şi otrăvitoare – una sau două picături de nicotină pură fiind mortale. Efectele toxice ale tutunului includ, printre altele transpiraţie, senzaţie de ameţeală, slăbiciune generală, tremurături, convulsii şi paralizie respiratorie (unele dintre ele sunt bine-cunoscute celor care trag primul fum de ţigară).
Nicotina este similară structural cu aceticolina, un neurotransmiţător activ atât în sistemul nervos simpatic, cât şi cel parasimpatic, precum şi la nivelul joncţiunii dintre muşchi şi nervi (placa neuro-motorie).
La nivelul Sistemului Nervos Central, nicotina creşte starea de trezire şi accentuează procesul de învăţare şi modalitate de a realiza sarcini simple. Nicotina poate avea fie un efect stimulant, fie unul sedativ, funcţie de cantitatea ingerată. Majoritatea fumătorilor pot confirma faptul că nicotina stimulează atenţia şi abilitatea de amintire a unor lucruri noi, adică atât memoria, cât şi gândirea.

Fiecare cultură de pe pământ are propriile droguri. Acestea sunt folosite în multe feluri, fie în ritualuri sacre, fie ca medicamente, fie pentru plăcere sau chiar pentru capacitatea adictivă.
Tutunul este unul dintre drogurile cele mai victorioase din istoria omenirii, care a penetrat în aproape toate culturile lumii, influenţând istoria, economia, viaţa socială şi sănătatea oamenilor în mod fundamental.
Este uimitor pentru o plantă care NU ESTE NICI ALIMENT şi NU ARE NICI O ALTĂ VALOARE pentru sănătatea corpului fizic al oamenilor. TUTUNUL care arată ca o plantă comestibilă, creşte alături de alte plante comestibile ale familiei (cartof, vânătă, roşie, ardei), atenuează senzaţia de foame – DAR NU ESTE MÂNCARE. Şi aduce în plus propria lui FOAME DE TUTUN – cea care „agaţă” consumatorii.

Relaţia dintre TUTUN şi toate naţiunile lumii, precum şi cea dintre TUTUN şi oameni este o relaţie de IUBIRE versus URĂ.
TUTUNUL este o plantă care n-a lăsat niciodată indiferent pe nimeni.
TUTUNUL provine din America de Sud, adus de colonizatorii care au mai adus şi alte droguri, precum cafeaua, ceaiul, marijuana, opium-ul şi cocaina către societatea vestică. Este un paradox uimitor, cum vesticii au „cucerit” teritoriile Americilor şi le-au înrobit în sclavie de sute de ani, în timp ce mulţi descendenţi ai vechilor colonizatori din Europa şi Americi sunt în prezent „cuceriţi” şi „stăpâniţi” de aceste substanţe, provenite din Americi.
Cine a cucerit pe cine, de fapt?

Interesantă a fost introducerea TUTUNULUI în Europa, în fiecare ţară reacţia fiind o oglindă la caracterul naţional.
În Franţa, tutunul a fost iniţial folosit pentru ţinerea la distanţă a bolilor şi pentru conservarea frumuseţii (în scop cosmetic).
În statele Italiene, tutunul a fost încredinţat preoţilor şi administrat după sfaturile acestora.
În Principatele Germane, tutunul a fost examinat în concordanţă cu cele mai recente principii ştiinţifice ale zilei şi a fost declarat o „iarbă violentă”
În Elveţia a fost testată pe câini, înainte de a fi recomandată pentru consumul oamenilor.
În Anglia, tutunul a fost introdus pentru un scop unic: PLĂCEREA.
În Rusia şi Turcia, oamenilor li s-a interzis mult timp să fumeze, sub pedeapsa cu moartea. Murad al IV-lea, supranumit „cel crud”, Sultan între 1623 şi 1640 ura fumatul şi umbla deghizat prin oraş, solicita „un foc” şi-l executa pe cel care i-l oferea. Se pare că a executat circa 25.000 de presupuşi fumători.
În Spania, tutunul a prins cel mai repede sub forma ţigaretelor, după ce Sevilla a devenit locul celei mai mari fabrici de ţigarete din lume, în acea perioadă.
Olandezii, dintotdeauna o naţiune liberală, au adoptat rapid fumatul pipei, considerându-l o parte naturală şi normală a vieţii zilnice.

TUTUNUL a fost dintotdeauna legat de SCLAVIE. Părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii, Washington şi Jefferson, erau plantatori de tutun.
Cele 3 plante care au determinat instaurarea sclaviei în lume sunt TUTUNUL, ZAHĂRUL (trestia de zahăr) şi BUMBACUL.
Pentru plantaţiile în care creşteau aceste plante, două dintre ele cu utilizare efectiv pentru PLĂCERE (tutunul şi zahărul) – au fost strămutaţi mii şi zeci de mii de negri din Africa în America. Istoria lumii, războaiele purtate şi multă suferinţă umană se învârt în jurul acestor plante.
Dacă oamenii credeau că ei stăpânesc lumea, istoria TUTUNULUI şi a ZAHĂRULUI ne arată că, de fapt, anumite plante sunt stăpânele lumii.
TUTUNUL HRĂNEŞTE SCLAVIA (tutunul produce o dependenţă intensă a celor care îl folosesc), in timp ce SCLAVIA HRĂNEŞTE TUTUNUL (pentru că producţia sa pretindea forţa manuală a sclavilor)

Cele două forme de plantă tip Tabacum, Nicotiana rustica şi Nicotiana tabacum au o energie împărţită.
1) Nicotiana rustica este forma originală a tutunului din America, aliată cu nativii Americani şi este folosită pentru a le susţine practicile spirituale (deşi a fost abuzată şi în cultura lor). Este o plantă crescută prin metode tradiţionale, care respectă Legile Naturii şi Spiritul Plantei, şi astăzi este folosită în ritualuri sacre, fiind un simbol al Lumii spirituale.
2) Nicotiana tabacum – este planta care „s-a adaptat” la cererea oamenilor vestici, a acceptat să fie „cultivată” intensiv, îngrăşată cu fertilizatori, să ocupe terenuri care aparţineau cândva pădurilor, special defrişate pentru o cultură mai „bănoasă”, precum cea a tutunului. Este o plantă care a acceptat să fie cumpărată, vândută, manipulată şi utilizată fără nici un respect pentru spiritul ei intrisec – în schimb aservind şi mai mult oamenii moderni Lumii materiale.
Putem observa o polaritate marcată a energiei TUTUNULUI pe axa SCLAVIE-LIBERTATE, cu Nicotiana tabacum ca emblemă a SCLAVIEI şi Nicotiana rustica fiind emblema rezistenţei la sclavie.

O altă asociere interesantă în istorie este cea dintre TUTUN şi CONTRABANDĂ, piraterie, haiducie, ilegalitate.
Pentru că în multe ţări, tutunul a fost mult timp interzis, dar oamenii dintotdeauna au solicitat „fructele interzise”, tutunul a pătruns prin piraterie, contrabandă, pe căi ilegale. Cu toţii ne amintim de contrabanda cu ţigări Kent sau Malboro in timpul perioadei comuniste, în ţara noastră. Ţigările erau şi „obiect” de mită şi de valoare, pentru multe servicii primite sau prestate în perioada comunistă. Foarte interesantă dualitatea atitudinii autorităţilor din România: INTERZICERE oficială dar TOLERANŢĂ mascată faţă de contrabandă. Practic menţinerea unei aparenţe autoritare – care ascundea o mare relaxare a obiceiurilor şi moravurilor vremii.
TUTUNUL a fost, de multe ori legat de LUPTA PENTRU ELIBERAREA DE TIRANIE – majoritatea rebelilor lumii fiind mari fumători (ne amintim de Che Guevara) – dar o luptă dusă pe ascuns, din umbră, o luptă secretă.

TUTUNUL este o plantă care facilitează COMUNICAREA DINTRE LUMI.
Aşa cum Nicotiana rustica ajută nativii Americani să comunice cu „spiritele” lumii energetice, tot aşa Nicotiana tabacum ajută oamenii moderni să comunice mai bine între ei. Întotdeauna o ţigară invită la „împărtăşire”, la comunicare – în orice fel de circumstanţe, mai ales în cele dificile sau plăcute (când avem de aşteptat undeva, într-o situaţie de război, de stres, de boală, la spital, la o nuntă sau la o înmormântare).
Tutunul este planta care „face legătura” între cele două tipuri de plante ale familiei Solanaceaelor – cele comestibile (cartof, roşie, vânătă, ardei) şi cele otrăvitoare (mătrăguna, ciumăfaia, laurul ghimpos etc). Este „poarta” între VIAŢĂ (alimente comestibile) şi moarte (plante otrăvitoare) – ea deţinând în energia ei atât VIAŢA, cât şi MOARTEA.
Descriem astfel nouă polaritate importantă a plantei – VIAŢĂ vs MOARTE, LUMINĂ vs ÎNTUNERIC (care este polaritatea întregii familii de plante din care face parte), BINE vs RĂU, alături de cea menţionată anterior: SCLAVIE vs LIBERTATE.
Firmele mari de tutun ale lumii şi-au dus mărcile peste tot în lume. Malboro sau Kent sau Camel sunt mărci mai importante decât spiritul plantei din interiorul ţigării.
TUTUNUL a devenit un promotor al marketingului modern şi este un pionier al globalizării – a tendinţei de a avea peste tot, pe întregul glob, aceleaşi produse.

TUTUNUL este un drog, care ajută persoana ce-l foloseşte să „evadeze” din realitatea obişnuită – de aceea, cu cât încerci să i te opui (cu cât încerci să-l interzici, ca şi consum, sau să-i interzici persoanei să-l consume), cu atât mai puternic devine.
TUTUNUL este folosit în prezent:
- drept „leac” împotriva durerii, atât sufleteşti cât şi fizice (ultima ţigară a condamnatului la moarte)
- este folosit ca simbol al emancipării (orice tânăr care fumează se simte mai „adult”) şi al libertăţii persoanei, folosit ca simbol al emancipării femeii (foarte multe femei adoptă obiceiul fumatului, căutând de fapt, propria libertate interioară)
- este utilizat pentru inducerea unei stări de calm şi a unei „pauze” binemeritate în alergătura zilei.
- este utilizat pentru accentuarea stării de atenţie şi concentrare, având un efect de relaxare asupra corpului fizic (la intelectuali, cafeaua stimulează mintea, iar tutunul relaxează corpul, astfel încât persoana poate face muncă sedentară, strict intelectuală, perioade prelungite de timp)
- ajută la adaptarea în lumea artificială în care trăim – tutunul ameliorează senzaţia de foame (deşi el nu este deloc hrănitor pentru corp),
Este un „lux” pentru care orice om, indiferent cât de sărac, este dispus să plătească.

Fiecare ţigară poată fi considerată, homeopatic, o micro-doză de moarte. Pe care mulţi oameni o acceptă, tocmai pentru a lupta împotriva fricii de moarte – atât de obişnuită la fiinţele umane. Frică de moarte care apare atunci când omul s-a deconectat de SURSA VIEŢII – IUBIREA.
FREUD spunea: „când cineva îşi asumă moartea, la propria alegere, suferinţa este mult mai mică, decât trăirea unei vieţi asupra căreia nu are nici un control. Singurul lucru mai rău decât războiul este pierderea propriei libertăţi.”

NU TUTUNUL (sau cafeau, zahărul ori alte droguri) reprezintă PROBLEMA.
CI PROBLEMELE SPIRITUALE – ale CULTURII în care trăim – care stimulează nevoia pentru aceste substanţe.

MESAJUL TUTUNULUI AR PUTEA FI:
SEPARAŢI-VĂ DE SURSA VOASTRĂ INTERIOARĂ (DE IUBIRE) ŞI VEŢI PIERI.

EXPERIENŢĂ PERSONALĂ:

În procesul DETOXIFIERII – am ajuns la Tabacum 30, 200, 1M, 10M (ca o „coincidenţă”, în perioada Sărbătorii Americane de Halloween, perioada energetic în care distanţa dintre lumi este mai mică – se poate comunica mai uşor cu lumea „spiritelor”, se poate trece mai uşor între lumi – se moare cel mai mult în lunile octombrie-noiembrie şi februarie – lunile în care lumea materială şi lumea spirituală sunt cele mai apropiate. Şi Natura este mai apropiată de Moarte în aceste lumi – multe dintre plante aparent mor, iar animalele intră în hibernare, tot un fel de Moarte).

Multe simptome de la Tabacum:
- ameţeală intensă, cu stare de vertij, de confuzie, de neclaritate mentală, de „ruptură” de lumea din jur şi „plutire între lumi”
- stare de agitaţie, de precipitare, de neîndemânare (scăpat pe jos, lovit cu uşurinţă, multe incidente gospodăreşti, inclusiv un şerveţel care a luat foc de la o lumânare şi castane care au explodat!)
- foame intensă, parcă nimic nu satisface foamea, nevoie intensă de dulce (miere), dar care nu satisface foamea – nevoie de a ronţăi (seminţe, mere, orice).
- Somn agitat, vise multe, cu teme amestecate, trezit peste noapte – cu senzaţie de foame sau dificultăţi de adormire, datorită unei stări de agitaţie mentală intensă – ziua cu somnolenţă şi ceaţă mentală (ziua a devenit noapte, noaptea a devenit ziuă) – exact în mijlocul detoxifierii s-a trecut de la ora de vară, la ora de iarnă – care a accentuat confuzia şi amestecul.
- Dureri de cap, temporale, pe calotă, occipitale, difuze, continue, de dimineaţă şi până seara
- Secreţii nazale, ca şi cum ar începe răceala, şi stare de uscăciune a mucoaselor (buzele, nasul, ochii);
- Scaune moi, multe, după fiecare masă, cu o senzaţie de slăbiciune, apărută uneori după eliminarea scaunelor. Alternativ cu perioade tip „constipaţie”, cu dificultate în eliminarea scaunului.
- Apariţia şi accentuarea răului de mişcare
- Spasme musculare şi cârcei, palpitaţii şi înţepături la nivelul inimii, nevoi de a respira profund, oftat frecvent, nevoi de a trage aer în piept (aer rece, de afară)
- Frilozitate marcată, mâini şi picioare reci, în ciuda căldurii din cameră; transpiraţii profuze, la cele mai mici emoţii
- Multe stări emoţionale, de la frică, nesiguranţă, la plutire şi beatitudine, rapid schimbătoare. Apariţia fricilor din copilărie, a fricilor economice, a fricilor legate de siguranţa şi sănătatea celor dragi. Frici că „sunt înşelat”, „sunt păcălit”, „sunt presat de ceilalţi, de muncă, de timp, de sarcini etc”.

Nu suntem fumători. Dar am petrecut mare parte din viaţă în compania fumătorilor, până am decis să schimbăm drumul. Şi TUTUNUL a fost o parte importantă a copilăriei noastre şi apare, când şi când, pe drumul nostru, în prezent.
Am avut cu el o relaţie de IUBIRE-URĂ, până i-am înţeles spiritul. Până i-am simţit energia. Până am procesat dualităţile sale, VIAŢĂ-MOARTE, LUMINĂ-ÎNTUNERIC, BINE-RĂU, LEGAL-ILEGAL, SCLAVIE-LIBERTATE şi dinamica sa principală: COMUNICAREA DINTRE LUMI.
De fapt, comunicarea între dualităţi, între extreme opuse – dar care pot fi integrate într-o viaţă unitară, plină de IUBIRE NECONDIŢIONATĂ.
Până a apărut ACCEPTAREA.
Până am înţeles de ce atâta lume îi caută compania. Şi de ce este atât de dificil să renunţi la TUTUN, în ciuda problemelor pe care le provoacă:
- probleme respiratorii – uscăciunea mucoaselor respiratorii, bronşită tabagică, tuse cronică, rinită, conjunctivită, probleme ale mucoaselor bucale (herpes-uri, stomatite aftoase etc)
- probleme digestive – constipaţie, aciditate gastrică, greţuri, slăbiciune digestivă (o relaxare generală a motilităţii tractului digestiv, cu o încetinire a digestiei)
- probleme ale pielii – uscăciune, ridare, îmbătrânire precoce
- probleme articulare (dureri, înţepeneli, deshidratare articulaţii)
- probleme circulatorii (arterita, la bărbaţi, ateroscleroză, tulburări de circulaţie periferică, tendinţă la accidente vasculare cerebrale, probleme tip cardiopatie ischemică, cu tulburări de ritm şi dureri cardiace etc)
- apariţia şi dezvoltarea celulelor canceroase în organism

TUTUNUL este o ENERGIE PUTERNICĂ – iar în LUPTA dintre energia VOINŢEI fiinţei umane, slăbite de multiplele „indulgenţe” la care este supus şi energia TUTUNULUI, va fi totdeauna un singur învingător. Foarte rar OMUL.

În cursul detoxifierii făcute într-un moment temporal favorabil, în mijlocul TOAMNEI astronomice am intrat în contact profund cu energia TUTUNULUI şi i-am auzit mesajul cutremurător, printre rândurile unor cărţi lecturate în perioada detoxifierii:

DRAGI OAMENI:
„Aproape fiecare dintre noi creşte astăzi într-un mediu de forţe – credinţele, prejudecăţile şi convingerile familiei şi societăţii în care ne naştem – care sunt exact opuse experienţei şi percepţiilor noastre directe.
La fel ca şi copilul din basmul „Hainele cele noi ale împăratului”, noi venim pe lume cu o imagine clară, nedeformată asupra realităţii – ce străluceşte în ochii fiecărui nou-născut.
Ştim totul despre noi înşine, ştim totul despre ceilalţi oameni, despre hrana care ne aduce bucurie, numită: acceptare şi iubire necondiţionată.
În primele zile şi săptămâni ale călătoriei noastre pe această lume, lumina interioară ne este umbrită (vaccinurile ne dau mesajul – „nu eşti în stare să te protejezi, te protejăm noi!”, mama ne dă mesajul „nu eşti în stare să decizi ce mâncare îţi face bine, o aleg eu pentru tine”, doctorii care ne văd ne dau mesajul „nu este bine aşa cum eşti, ai nevoie de suplimente să creşti” – apare repetat acest mesaj, zi de zi, oră de oră „nu eşti în stare, nu eşti în stare”).
Pentru mulţi dintre noi, creşterea şi maturizarea sunt o cufundare lentă în minciună – chiar dacă la început ne împotrivim şi ezităm, vedem orice falsitate şi înşelătorie a celor mari (la familia noastră şi la toţi adulţii pe care îi cunoaştem).
Dar rezistenţa este inutilă şi nu putem lupta multă vreme.
Durerea izolării şi a singurătăţii pe care le resimţim când suntem copii, în lupta pentru adevăr şi iubire (pe care o purtăm ca pe o comoară), depăşesc durerea adaptării la minciună şi fac ca înşelătoria şi obişnuinţa să apară „ca un rău mai mic”.
La început mai recunoaştem că dulciurile şi cadourile („jucăriile”) – care trebuie să ne ajute să anesteziem durerea învăţării minciunii – sunt otravă pură – că nu sunt decât „peşcheşurile lumii normale”, ale lumii minciunii, surogate pentru iubire.
La început, încercăm să le respingem, deoarece simţurile şi inima noastră le recunosc ca fiind otrăvuri, însă puterile noastre cedează.
Pedepsele ne conving să acceptăm ce este fals ca fiind „normal” – şi să ne mulţumim cu fărămituri de adevăr.
Răniţi, şovăielnici şi încă inconştient însetaţi de esenţial, ajungem mai târziu să vrem să creştem în „viaţa falsă” în care am intrat, să participăm, să fim „acolo” – pur şi simplu pentru că SINGURĂTATEA cunoaşterii adevărului este de nesuportat, pentru că se pare că nu există nimeni care să împărtăşească percepţia noastră, pentru că aproape toţi cei mai în vârstă şi-au uitat deja propriul trecut.
Până când ne predăm cu totul şi ne transformăm în elemente cuminţi şi adaptate deplin societăţii şi jucăm şi noi, fiecare, acest joc fals.
Teoria este: „dacă toţi fac aşa, atunci nu poate fi greşit. Dacă toţi simt aşa, atunci trebuie să fie bine. Eu sunt cel nebun, dacă văd ceea ce văd şi simt ceea ce simt”.
Aşa dispare treptat amintirea timpului de început, a vremurilor adevărului şi iubirii.
Lumea falsă ne învaţă să ne ascundem şi să ne anesteziem cu diverse gânduri şi substanţe, suferinţele pricinuite de durerea inimii înfometate. Tutun, cafea, zahăr, multă mâncare, alte droguri – dar şi „explicaţii interioare convenabile”:
- avariţia pură se transformă în „ambiţie”
- invidia se schimbă în „gândire de succes”
- teama o numim „reţinere, tact şi precauţie înţeleaptă”
- inerţia paralizantă devine „arta vieţii, detaşare, talent”
- nerăbdarea iritată înseamnă „aşteptarea cu bucurie, nelinişte creatoare”
În cele din urmă, vălul devine atât de dens, încât este ca un zid care înconjoară o închisoare şi ignoră libertatea celor care se află în faţa porţilor.
SUNTEM CU TOŢII PRIZONIERI ai PROPRIEI MINŢI.
Alţi prizonieri experimentaţi ne ajută să ne amenajăm celula şi ne învaţă limba închisorii; în cele din urmă numim închisoarea „lumea, aşa cum este”.
Fiecare privire în afară, fiecare mesaj care face referire la libertatea din afara zidurilor devine, în cele din urmă, o ameninţare la pacea noastră închipuită.
Înainte, ucideam mesajele din afară, pe care ni le aducea eroii libertăţii (sau uneori, ucideam chiar pe mesageri) – astăzi fie le ignorăm, fie le combatem cu cea mai cumplită armă care există: GÂNDURILE NOASTRE.
Şi totuşi, uneori, pentru câteva secunde, trece o rază de lumină prin ziduri, prin micile crăpături pe care le creează instinctul nostru. Pentru a-l anihila, am inventat NEVOIA DE JUSTIFICARE ŞI EXPLICARE.
Ne justificăm, fără încetare, 24 ore pe zi, pentru a menţine amorţit sufletul şi pentru a nu permite luminii să dezvăluie realitatea – şi anume, FAPTUL CĂ PUTEM ORICÂND IEŞI DIN ÎNCHISOARE.
Justificăm şi combatem violenţa, comoditatea, avariţia, economia, ştiinţa, religia, familia şi orice subiect asupra cărora ne concentrăm gândurile.
Ne justificăm la nesfârşit şi multora dintre noi le reuşeşte chiar să uite atât de mult amintirea adevărului, libertăţii şi iubirii, încât tot restul vieţii se mulţumesc cu umbra fericirii adevărate şi îşi petrec timpul aurind zăbrelele celulei sau călătorind fără odihnă de la o celulă în alta, amăgindu-se singuri că astfel „se schimbă” sau „se îmbunătăţeşte” ceva.
Aşa este de multă vreme.

FORŢA GÂNDURILOR este CHEIA PORŢII ÎNCHISORII.
Gândurile unui om, fie că sunt prietenoase, pozitive şi iubitoare, sau temătoare, mânioase şi lacome, sunt întotdeauna o invitaţie către lume, căreia aceasta îi dă curs. Ele au un efect de o mie de ori mai puternic decât cuvintele. Se transformă întotdeauna, undeva într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, în realitate concretă.

Ignoraţi pentru o vreme orice ar spune prietenii, vecinii, copiii, şeful sau subordonaţii, adică „lumea” – despre ceea ce aţi citit mai sus.
Ignoraţi propria reacţie.
ALEGEŢI cum înţelegeţi şi cum doriţi să trăiţi, ce vedeţi şi ce simţiţi, neîncătuşaţi de trecut – de orice aţi învăţat sau aţi fost învăţat până în prezent.

Lumea falsă ne-a lipsit de hrana care ne face să creştem şi să ne maturizăm: acceptarea şi iubirea necondiţionată.
Surogatele de hrană din închisoarea vieţii moderne: ştiinţa, puterea, banii, siguranţa aparentă, drogurile şi jucăriile tehnologice – nu ne vor potoli niciodată foamea.

Trăiţi-vă viaţa în mijlocul lumii, aşa cum este, fără a devia nici un pic de la propriul instinct, de la acceptarea adevărului şi a esenţialului, neinfluenţat şi neatins de „starea de fapt”, cu conştiinţa că gândurile sunt totdeauna libere.
ESTE UN DRUM PE MUCHIE DE CUŢIT, care trebuie parcurs întotdeauna DE UNUL SINGUR ŞI PRIN FORŢE PROPRII.
Iar la final, vom afla că întotdeauna am posedat ceea ce căutam.

http://www.centrulnatura.ro/tutunul/
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii