Banc Ursul din pădure

Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumusețile naturii:

-Ce copaci impresionanți!

-Ce râuri cristaline!

-Ce animale frumoase!

La un moment dat, în timp ce se relaxa, auzi în spatele lui zgomote ciudate. Când se întoarse, văzu un urs ca-n povești: mare, frumos, sănătos și cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o luă la fugă, dar ursul avea o mare condiție fizică, așa că îl urmă conștiincios… Tipul fu atât de îngrozit, încât, la un moment, dat se împiedică și căzu. Ursul îl apucă de un picior. Omul, paralizat de frică, răcni:

- Doamneeee!!!

În secunda următoare timpul se opri, ursul îngheță în poziția în care se afla, pădurea rămase neclintită și o lumină se revărsă din cer. Tipul, șocat, auzi o voce:

- Mi-ai negat existența toată viața, le-ai explicat și altora că sunt un mit, ai pus toată creația Mea pe seama întâmplării cosmice… vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?

Ateul se uită fix în lumină și răspunse:

- Aș fi ipocrit să-ți cer brusc să mă consideri credincios, dar poate vei face cumva ca să devină ursul creștin…

- Foarte bine, răspunse vocea.

Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă din ghearele sale, își împreună labele din față și spuse:

- Doamne, binecuvântează aceste bucate! Amin!