Sinaxar 24 decembrie 2015 Sfânta pomenită azi era de o frumusețe rară. Milioane de femei îi poartă numele. Cui spunem La mulți ani

 
S-a îmbrăcat bărbăteşte a luat cu ea două slujnice şi într-o noapte, a fugit de-acasă. S-a dus la un episcop şi a primit de la el sfântul botez. Şi-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu şi foarte de dimineaţă s-a dus în grabă la o mănăstire. Acolo a trăit în osteneli, în nevoinţe, în trude, în privegheri de toată noaptea şi a săvârşit toată virtutea. Strălucea că un mare luminator, aşa că fraţii l-au rugat să le fie stareţ. Nu voia, dar silit de cuvintele şi de dragostea lor a primit. Şi aşa, nu cuvântul ci fapta a arătat tuturor pe Eugeniu mare şi prea strălucit.
Chipul lui îi atrăgea pe toţi. Cum atrage magnetul fierul, aşa atrăgea pe toţi, că să se desfăteze de vederea faptelor lui bune. Dar o femeie Melantia, neagră la suflet, cum îi era numele, venită cu poporul că să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebuneşte de chipul frumos al lui Eugeniu. Şi s-a făcut că e bolnavă de o boală îndelungată şi l-a rugat pe Eugeniu să-i îngăduie să-i spună boală numai lui îndeosebi, că altfel nu se poate vindecă. Melantia îi grăia cu lacrimi şi cu cuvintele ei înşelătoare i-a mişcat inimalui Eugeniu. Curat la inima fiind, a primit-o, fără să-şi dea seama de viclenia ei. Când s-a găsit singură cu stareţul, tăciunele desfrânării a aprins şi mai mult inimaMelantiei spre dragoste. Şi ca un orb, care-şi pierde lumina ochilor, aprinsă de patimă, a căutat să aducă ocară lui Eugeniu, dar pentru că nu şi-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul oraşului, tatăl Eugeniei, şi a făcut plângere, că în cutare mănăstire stareţul înşeală cu cuvinte viclene pe femeile cinstite şi cădesfrânatul a îndrăznit să o necinstească chiar şi pe ea. Când prefectul a auzit acestea s-a umplut îndată de manie şi a trimis în grabă la mănăstire să aducă pe Eugeniu, stareţul mănăstirii, şi pe monahi. Să-i aducă legaţi că pe nişte oameni vinovaţi, închinători mincinoşi şi făcători de rele, să se înfăţişeze înaintea scaunului sau de judecată şi să dea socoteală de faptele lor. Şi s-au înfăţişat părţile la judecată. A început să grăiască Melantia. A acoperit cu ocări pe dumnezeiescul stareţ; l-a batjocorit şi l-a defăimat cât a vrut. Strigă, şi arată cu degetul pe stareţ prietenilor, îl făcea ticălos, iar pe monahii de sub ascultarea lui, stricaţi. Cu glasmare a strigat şi a zis: "Ascultaţi-mă toţi, că va spun adevărul!" Cât este de mare răbdarea Ta, Doamne Atotputernice!

Atunci Eugenia şi-a rupt hainele de pe ea şi a arătat celor de faţă privelişte înfricoşătoare şi ne mai văzută. Apoi a grăit cu îndrăznire tuturor: "Se cuvine că noi călugării să suferim, cu mulţumire, ocările, batjocură şi chinuirea trupului. Dar pentru că să nu se facă de batjocură haina călugărească iată va spun că sunt femeie; sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul mea tată. Soţia lui e mama mea. Aceştia de lângă mine mi-s fraţi, nu-i numesc robi".
Toţi au rămas încremeniţi de cuvintele Eugeniei. Oricine va fi cuprins de uimire când va află cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia. Pe când era încă la Judecată foc acăzut din cer peste casă ei şi a ars până la temelie.
Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieţii şi s-a botezat. A ajuns pastor credincioşilor din Alexandria, şi-asfârşit viaţă muceniceşte, omorât de săbiile necredincioşilor, şi a zburat cu bucurie la cerestile locaşuri.
 
După săvârşirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria, ţară cea străină, şi mănate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor. Atunci a datporunca împăratul că toţi creştinii să jertfească idolilor, de nu, să moară. Eugenia, care strălucea înaintea tuturora, că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fostlegată cu o piatră grea şi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată cu minune. Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia şi a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire.
Mâine, 25 decembrie, serbăm Naşterea Domnului - Crăciunul.
Sursa: Calendar Ortodox