Meduzele vin în ajutorul mediului. Ele elimină nanoparticulelor acumulate în apă

Pentru toți turiștii aflați în vacanță, una dintre cele mai nefericite întâlniri ale verii este cea cu meduzele. Pentru evitarea oricărui contact cu aceste animale gelatinoase și uneori veninoase, prezența lor este semnalată pe plaje, scrie Agerpres. Ele ar putea contribui totuși la protejarea mediului de resturile tehnologice umane din natură, îndeosebi de faimoasele nanoparticule ce nu pot fi reținute de niciun sistem de filtrare, scrie le point.fr, citându-i pe oamenii de știință din Bordeaux.
"Tot mai mult produse conțin nanoparticule: componente electronice și informatice, vopsele, creme solare și cosmetice, agenți de contrast pentru imagistica medicală sau medicamente...Însă cei care le-au dezvoltat nu s-au întrebat ce se va întâmpla cu ele odată ajunse în natură", spune Philippe Barthelemy, șeful echipei de cercetători care a realizat studiul. Aceste elemente se răspândesc și se acumulează în apă, fiind extrem de persistente și putându-se transmite din generație în generație în speciile animale.
Cercetătorii au încercat astfel să pună la punct un sistem de filtrare specific, reușind să realizeze un hidrogel sintetic performant, dar costisitor. S-au orientat așadar spre natură, pentru a vedea dacă aceasta nu poate furniza o altă soluție, la fel de eficientă, însă mai ieftină. S-au gândit la meduze, animale prin excelență gelatinoase, și și-au dat seama că nu trebuie să recurgă la animalul întreg: numai mucusul, produs în caz de stres, reproducere sau deces constituie filtrul. "Mucusul este alcătuit dintr-o rețea extrem de densă de molecule de tip oligozaharid și peptină, care atrag nanoparticulele și le rețin. Ele intră în agregare, se precipită și pot fi astfel recuperate", explică Philippe Barhtelemy.
Prin urmare aceste animale ar putea prezenta un real interes pentru mediu. Cercetătorii au depus un brevet care să le protejeze descoperirea și producția de mucus filtrant. Rămâne de văzut dacă este indicată strângerea lor din mare sau crearea de crescătorii. Alți cercetători se întreabă deja dacă meduzele nu ar putea servi de biomarkări în zonele poluate cu nanoparticule.
Este recomandabil ca turiștii aflați la mare să nu atingă meduzele eșuate, chiar și moarte de câteva ore, fiindcă veninul rămâne activ multă vreme. În cazul contactului cu ele, partea atinsă nu trebuie frecată, ci mai degrabă fragmentele lipite de piele trebuie desprinse (cu o pensetă sau cu alt obiect), urmând apoi o clătire abundentă cu apă de mare. Durerile pot fi violente, iar iritația cutanată poate dura și 15 zile, încheie lepoint.fr.