File din istoria Dobrogei

La 13 iulie 1982, moare la Eforie, celebrul aviator român, Horia Agarici, „Salvatorul Constanţei".

Horia Agarici (n. 6 aprilie 1911, Lausanne, Elveţia, d. 1982, Eforie, România) a fost un căpitan aviator al Forţelor Aeriene Române, unul din aviatorii de elită al celui de-al Doilea Război Mondial al Armatei Române, poet şi autor român. Pentru faptele sale extraordinare de vitejie din timpul celui de-al doilea război mondial a fost supranumit şi Salvatorul Constanţei.

La 22 iunie 1941, la ordinul (rămas în istorie) lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul. Începea o lungă campanie, al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii aparţinând României, ocupate samavolnic de Uniunea Sovietică.

Primii care au intrat în luptă au fost, în ambele tabere, aviatorii. Formaţiunile de bombardament au survolat linia frontului, în căutarea unor ţinte care să afecteze decisiv puterea de luptă şi economică a inamicului. Astfel, în primele ore de dimineaţă, o formaţie de şase bombardiere sovietice s-au apropiat, peste Marea Neagră, de instalaţiile portuare ale Constanţei. Escadrila 53, afectată apărării litoralului, era plecată în misiune. Numai locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate, a rămas pe aerodromul Mamaia. Totuşi, conjunctura a făcut din Agarici un adevărat simbol al aviaţiei de vânătoare.

În 1941, el primeşte comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea era dotată cu avioane Hurricane."În dimineaţa de 23 iunie 1941, piloţii escadrilei au primit ordinul de a însoţi o formaţiune de bombardiere. Horia Agarici a decolat în fruntea escadrilei, dar, din cauza unor scurgeri de combustibil a fost nevoit să revină la bază Şi, imediat, tehnicienii au încercat să remedieze defecţiunea.

La ora 12:00 s-a dat alarma: au fost semnalate bombardiere sovietice, care, după toate aparenţele, se îndreptau spre Constanţa, cu misiunea probabilă de a ataca portul. În ciuda tuturor regulamentelor, Agarici decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind "la vânătoare". Norocul şi simţul său de orientare îl ajută şi, în curând apare în faţa sa, zburând la altitudinea de 600 de metri, un grup de cinci avioane de bombardament, neînsoţite (lipsă de orientare strategică? Dispreţ pentru capacitatea de reacţie a românilor?) de vânătoare. Profitând de poziţia favorabilă (deasupra şi în spatele ţintei), Agarici atacă. Întâi trage în bombardierul din capul formaţiei. Îl loveşte decisiv. Avionul sovietic cade în mare şi explodează odată cu bombele pe care le transporta. Printr-o ranversare şi un semitonou, Agarici revine la atac, trăgând în avionul din dreapta, care cade. Apoi atacă şi al treilea inamic, care se îndreaptă spre sol, deşi nu are incendiu la bord. Probabil că echipajul a ales prizonieratul... În acel moment, al doilea avion lovit de Agarici este luat în primire şi de artileria antiaeriană română.

Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină.

Sursa: wikipedia.org