Documentar De când a apărut sania

Săniile sunt folosite pentru a transporta pasageri, încărcături sau ambele. Tracțiunea saniei se face cu ajutorul unui ham sau al unei sfori, fie de către om, fie cu ajutorul animalelor.

Se presupune că poporul din Egiptul Antic a folosit sania la scară largă în construcție pentru a transporta obiectele grele și obeliscurile.

Modele de sănii au fost descoperite în excavările navale „Viking“ din Oseberg. Săniile nu numai că erau folositoare iarna, ci puteau fi trase și peste terenuri umede, drumuri noroioase, chiar și pe teren dur cu condiția ca cineva să lubrifieze tălpile cu ulei sau să le umezească în permanență cu apă. În perioadele reci apa se transformă în gheață, iar sania alunecă mult mai ușor fără a fi necesară depunerea unui efort major pentru a le trage. Sania a fost foarte valorificată deoarece, spre deosebire de vehiculele cu roți, a fost scutită de taxele de trecere, relatează Agerpres.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, o sanie închisă numită „vozok“ asigura transport de mare viteză prin teritoriile acoperite cu zăpadă din Rusia Europeană și Siberia. Aceasta a fost modalitatea de transport preferată de regalități, episcopi și boieri. Multe sănii regale (vozok-uri) de importanță istorică sunt conservate în Arsenalul din Kremlin.

Potrivit Agerpres, săniile trase de om au fost modalitățile tradiționale de transport în expedițiile de explorare britanice în Arctica și Antartica. Săniile trase de câini au fost folosite de mulți alții precum Roald Amundsen. În zilele noastre se folosesc zmeie pentru a tracta săniile de explorare în asemenea climate. Unele sănii au fost create pentru activități de recreere sau pentru activități competiționale. În zonele temperate, în timpul iernii, copiii ies și se joacă la săniuș. În competițiile cu sănii, cursele cu sănii trase de câini precum faimoasa cursă „Iditarod“ sau slalomul cu sănii ori bob-uri (sănii competiționale) sunt cele mai populare.

Sursa: Agerpres