Caia.ro “De ce imnul staţiunii Mamaia e complet penibil”

Radu Mazăre, primar de Constanţa, s-a afişat la emisiunea Happy Hour într-un costumaş mulat, însoţit de nelipsitul stol de fotomodele, să lanseze imnul staţiunii Mamaia. O idee minunată, de altfel, pentru că brandingul sonor e o chestie puternică, de care se ajută mărci importante (cum ar fi lumea fără sunetul de deschidere de la Windows sau cât de anonime ar fi fost farmaciile Catena fără finalul absolut molipsitor şi tâmp, totodată, cu Farmaciaaaa inimiii, Catenaaaa). M-aş fi aşteptat ca rezultatul să fie un fel de New York, New York pentru New York, mai ales că în combinaţie a intrat Loredana, o artistă care a reuşit să producă destul de multe hituri cu specific local.
Totuşi, rezultatul e complet penibil.
• Muzica e din anii ’80, hai ’90, o scremere între Coco Jumbo şi nişte prostii complet anonime. Această muzică se poate auzi acum pe terasele ieftine din provincie, unde Kiss Fm nu a penetrat piaţa. Mamaia doreşte să fie capitala distracţiei “cool”, a clubberelii pe ultimele fiţe de-ale ultimului DJ care a descoperit ultimele vibraţii.
• Versurile sunt stupide, dar nu asta e problema, tot dance-ul, şi ăla de succes şi ăla de nesucces, lucrează cu versuri cretine. Dar de ce ai spune “Şi nu e nici un stress/ E delirium tremens”. Ştiu că ăia de-au produs versurile nu cunosc cuvinte în latină, dar îi anunţ că puteau zice foarte bine :”nu e ger/ e ca un cancer”, “avem baloane/să faci frisoane” sau “stai la poză/ îţi dăm viroză”. Delirium tremens este o criză care în 15%
Citiţi continuarea AICI!