clock 21:18 20 06, 2019
facebook twitter google_plus youtube rss mobile

"Normalitatea" autistilor

1201467500.jpg

Roxana Onea: "Apreciez ca sunt mai multi copii autisti decat cei care se afla in evidenta DGASPC, in jur de 150-200, dar parintii refuza sa ii inregistreze sau sa-i supuna terapiilor"

Deseori, imaginea unei persoane cu handicap sever ne face sa intoarcem privirea. Ii reducem la nivelul de "leguma" si ne permitem sa criticam deciziile parintilor de a aduce pe lume un astfel de copil. Dar unde incepe si unde se termina normalitatea? Problema de relationare cu lumea exterioara a copiilor autisti este, in majoritatea cazurilor, asociata cu retardul mental. Sunt clasificati in graba, de cei care considera ca se incadreaza in limitele normalitatii impuse de o societate dominata de prejudecati. Persoane care sufera de autism, sindromul Asperger sau Down, handicap locomotor sau dizabilitate mentala indiferent de grad, sunt toate catalogate drept "biete handicapate" si stigmatizate in voie. In timp ce specialistii medicali nu cunosc cauzele care au determinat aparitia acestei tulburari pervazive de dezvoltare si nici nu se intrec in a diagnostica un copil drept autist. Maria Cipu, profesor psihopedagog si director la Scoala Speciala nr. 1 din Constanta, ne-a explicat ca nu poate afirma ca in institutia pe care o conduce sunt cazuri de autism infantil. Se poate vorbi doar de copii care prezinta "elemente" caracteristice acestei afectiuni.

Cifre estimative

Din statistica intocmita de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Constanta reiese ca, in prezent, la nivelul judetului, exista 125 de copii autisti. Dar declaratia purtatorului de cuvant al institutiei, Roxana Onea, dovedeste ca rapoartele nu reflecta, nici pe departe, realitatea. "Apreciez ca sunt mai multi copii autisti, in jur de 150-200, dar parintii refuza sa ii inregistreze sau sa-i supuna terapiilor", a explicat aceasta. Stigmatul societatii tinde sa devina prioritar, iar ignoranta umbreste, din ce in ce mai mult, demnitatea umana. "Dar ce mai fac eu cu asta?" este concluzia la care ajung parintii in momentele critice ale evolutiei copilului autist. Iar tot ceea ce pot face psihologii Directiei sunt recomandarile. Decizia de renuntare si de izolare a autistului nu poate fi sanctionata prin lege.

Procedura costisitoare

Terapia la care trebuie supus un copil autist este un proces indelungat care implica multa rabdare, atat din partea specialistilor, cat si din cea a parintilor. Zilnic, timpul unui autist ar trebui sa fie impartit intre ore de psihoterapie, logopedie, psihoterapie, hidroterapie si cursurile unei gradinite. Mihaela Ristea, reprezentant al DGASPC a explicat ca ideal ar fi ca un singur autist sa lucreze, pe parcursul unei saptamani, cu sapte specialisti care sa urmeze aceeasi procedura. Insa, in prezent, in Constanta, astfel de specialisti nu exista. In linii mari, orice psiholog care a urmat cursuri de specializare pe aceasta ramura poate lucra cu copii autisti. Insa, cum costul unui astfel de curs se invarte in jurul sumei de 150 de euro pe zi, nu sunt multi cei care isi permit sa le frecventeze. Directorul adjunct al DGASPC ne-a asigurat ca, totusi, suma costisitoare nu reprezinta un impediment de nedepasit. "Preocupari exista. Sunt psihologi din cadrul DGASPC care au participat la cursuri", a precizat aceasta. Dar nu doar pregatirea psihologilor creeaza probleme. "Terapia autistilor trebuie dublata de o medicatie corespunzatoare la care se ajunge foarte dificil", a subliniat Roxana Onea. Daca Stratera se distribuie gratuit, Risatarun-ul poate fi procurat doar din Germania. O familie care are un copil autist trebuie sa achite in jur de 30 de euro pe luna. Practic imposibil. Insotitorul unui copil incadrat in gradul de handicap grav primeste o indemnizatie de echivalentul unui salariu minim pe economie, iar valoarea alocatiei de stat pe care o primeste copilul este dubla fata de cea normala. Nimic mai mult.

Genii fara rost

Autistul traieste intr-o lume a lui. Insa, deseori, manifesta o pasiune pentru elemente din "lumea noastra". Ei sunt atrasi de ziare, carti sau desene, aspecte pe care majoritatea persoanelor, catalogate drept "normale", nu le mai considera, de multa vreme, o prioritate. Maria Cipu, director al Scolii Speciale nr. 1 din Constanta a explicat ca daca, spre exemplu, dezmembrezi un aparat foto in fata unui copil autist, vei avea impresia ca el nu-ti acorda nici cea mai mica atentie. Insa, daca la un interval de timp, chiar si de un an, ii dai piesele, acesta va putea sa le puna cap la cap, fara sa aiba nevoie de vreo lamurire. Si atunci ne intrebam, cati copii "normali" pot repeta actiunea autistului?

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}

Ti-a placut articolul?

Nume:

Email:

Comentariu*:


newsletter