In Memoriam Adrian Rădulescu, un rarisim patriot, la 88 ani de la naștere

 
Astăzi, istoricul Adrian Rădulescu, una dintre cele mai importante personalități ale Dobrogei postbelice, ar fi împlinit 88 de ani.
Născut la 16 august 1932 în comuna Dorobanțu, județul Călărași, Adrian Rădulescu s-a identificat cu arheologia dobrogeană (a fost cel care a înființat instituții muzeistice de gen la Histria, Adamclisi, Mangalia și Hârșova), cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe care l-a condus cu implicare timp de trei decenii (1956-2000) și cu Universitatea „Ovidius” Constanța, al cărei membru fondator și prim rector a fost.

Nimic nu pare prea mult pentru nemurirea unui rarisim patriot
Cotidianul ZIUA de Constanța și-a asumat rolul esențial de a-i menține trează memoria și de a pune în valoare moștenirea științifică uriașă pe care savantul a lăsat-o în urma sa. Astfel, după evenimentul organizat în noiembrie 2017 dedicat sărbătoririi Dobrogei, când i s-au acordat In Memoriam placheta „Meritul Dobrogean“ și medalia „Remus Opreanu“, a urmat un alt moment marcant. La sărbătoarea Dobrogei organizată de ZIUA de Constanța pe 23 noiembrie 2017, într-un manifest asumat de acest cotidian, redactorul-șef Emilian Andrei propunea schimbarea denumirii unității de învățământ din localitatea Dorobanțu, județul Călărași, în Școala Gimnazială „Prof. dr. Adrian V. Rădulescu”, locul natal al marelui istoric. Inițiativa se concretiza la data de 5 octombrie 2018, chiar de Ziua Mondială a Educației, când unitatea de învățământ primea numele istoricului, în prezența reprezentanților administrației locale, ai unităților de învățământ și ai instituțiilor de cultură constănțene. Un gest simbolic de prețuire, dar mai ales de nemurire a tot ceea ce a realizat istoricul Adrian Rădulescu. 
În avanpremiera evenimentului, cotidianul ZIUA de Constanța a desfășurat o amplă campanie mediatică, purtând titlul #AdrianV.Rădulescu-ctitorul, publicând zeci de evocări ale celor care au cunoscut opera și personalitatea - academicieni și istorici, foști colegi, foști studenți. În cadrul acestei campanii, conducerea ZIUA de Constanța decidea realizarea, în premieră, a unui film documentar despre ctitoriile istoricului, directorului, primarului, prefectului și rectorului Adrian V. Rădulescu. Astfel lua naștere, la casa de producție IMAGO Studio,  primul documentar finanțat de un ziar constănțean, „Adrian Rădulescu - ctitorul“, film ce a fost lansat la Sesiunea științifică PONTICA 51, organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Filmul, realizat de Constantin Țițineanu, Cristian Broască și Cristian Cealera, a mai fost vizionat, în cadru organizat, la sediul redacției, de numeroase personalități ale Constanței, dar și la Prefectura Constanța, la Universitatea „Ovidius” , la Universitatea Maritimă din Constanța sau la Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu”. Realizarea acestui film documentar cu mărturii despre ctitoriilor lui Adrian V. Rădulescu a venit ca o încercare de sublimare a volumului fabulos de materiale istorice și evocări ale savantului.

Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța, depozitarul operei sale
În Biblioteca Virtuală, unde ZIUA de Constanța a grupat un veritabil tezaur de cărți, publicații, imagini și documente referitoare la momentele esențiale de devenire istorică a Dobrogei, se regăsesc numeroase alte mărturii despre profesorul și omul Adrian Rădulescu, despre impresionantul său parcurs profesional, despre realizările și momentele memorabile ale unei vieți dedicate cetății.
Astfel, la secțiunea dedicată lui Adrian Rădulescu - Ctitorul sunt disponibile evocări despre acesta, cartea Istoria Dobrogei, scrisă de Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu, precum și un album cu fotografii foarte valoroase care îl înfățișează pe marele istoric în diferite ipostaze.

Biografia excelenței
Adrian Rădulescu s-a născut la 16 august 1932, în comuna Dorobanțu, județul Călărași. A urmat școala generală în localitatea natală, cu dascăli devotați misiunii lor, pe care i-a prețuit mereu. În 1943 a devenit elev al Liceului „Știrbei Vodă” din Călărași, de unde s-a transferat la prestigiosul liceu „Mihai Viteazul” din București. În anii 1951-1956, urmându-și vocația, a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității din București. Sub îndrumarea „generației de aur“ a arheologiei, s-a specializat în istorie antică și epigrafie. În 1972 a obținut titlul de doctor în istorie al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. După terminarea facultății, a fost repartizat în 1956 la Muzeul Constanța, reorganizat de Vasile Canarache. Încadrat ca muzeograf, a devenit șef de secție în 1965, director adjunct în 1968 și director (1969 - ianuarie 1990; octombrie 1992 - 5 mai 2000) al muzeului de istorie constănțean, după decesul lui V. Canarache. Din 1969 a fost președintele Filialei Constanța a Societății de Studii Clasice din România, iar din 1970, director al Centrului de Studii Ovidiene.
A deținut funcțiile de vicepreședinte al Institutului Român de Tracologie și președinte al Filialei Constanța a aceleiași instituții din anul 1985. Din 1988 a fost președinte al Filialei Constanța a Asociației Oamenilor de Știință. În 1985 a fost ales membru corespondent al Institutului German de Arheologie din Frankfurt am Main. S-a identificat cu arheologia Dobrogei, ducând mai departe moștenirea lui Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Emil Condurachi, Dionisie M. Pippidi și contribuind la cunoașterea pe plan internațional a regiunii dintre Dunăre și Marea Neagră. A participat la săpături și a condus importante șantiere, rezultatele acestor cercetări fiind incluse în studii sau monografii publicate în țară sau în străinătate. A participat la lucrările de salvare și de cercetare a antichităților din Tomis, între care un loc important l-au ocupat descoperirile din zona Catedralei, destinate să stabilească momentul întemeierii orașului. Tot aici a investigat zidul de incintă, Edificiul roman cu mozaic, termele. A efectuat cercetări și la complexul rupestru de la Basarabi, necropola feudală-timpurie de la Castelu, zona atelierelor meșteșugărești de la Telița (sat în nordul județului Tulcea) etc. A fost preocupat în mod special de simbolurile antice ale Dobrogei: Tomisul cu exilul poetului latin Publius Ovidius Naso, tezaurul cu cele 24 de sculpturi și basoreliefuri descoperite în 1962, Edificiul roman cu mozaic, hypogeul pictat, cele șapte bazilici ale creștinismului romano-bizantin; Tropaeum Traiani cu monumentul triumfal, altarul, mausoleul, cetatea și muzeul; Callatisul etc. Ca urmare a demersurilor sale, șantierul arheologic de la Histria a beneficiat de dotări de nivel național. Prin preocuparea pentru investigațiile arheologice la nivelul județului, a format la muzeu o echipă de colaboratori valoroși, cu care a ridicat nivelul cercetării arheologice dobrogene. S-a stins din viață la data de 5 mai 2000, la Constanța.