Cum și de ce a suspendat Curtea de Apel Regulamentul Zonei Peninsulare (MOTIVARE)

• Este vorba despre Decizia Civilă nr. 510/14.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul cu indicativul 8549/118/2021, cauză în care, Tribunalul Constanța hotărâse, pe 15 decembrie 2021, suspendarea Regulamentului Peninsulei.
• Decizia Curții de Apel Constanța a fost pronunțată de completul compus din președintele Francisc Nemeth și judecătorii Claudiu Răpeanu și Alexandru Ionuț Burtescu.

Judecătorii Curții de Apel Constanța au motivat decizia luată în aprilie 2022 de a respinge recursul declarat de Consiliul Local Constanța pentru a salva aplicarea Regulamentului de acces în Zona Peninsulară.
 
Este vorba despre Decizia Civilă nr. 510/14.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul cu indicativul 8549/118/2021, cauză în care, Tribunalul Constanța hotărâse, pe 15 decembrie 2021, suspendarea Regulamentului Peninsulei.
 
Amintim, suspendarea regulamentului adoptat prin HCL 294/2021 a fost decisă în primă instanță de către Tribunal la exact o lună de la închiderea Zonei Peninsulare cu bariere și restricționarea accesului auto în perimetru.
 
Regulamentul, aplicat o lună de zile
 
În luna de zile în care Regulamentul a fost aplicat, rezidenții zonei, persoanele juridice ce desfășoară activități acolo, dar și alte persoane au semnalat nenumărate probleme și situații create de aplicarea acestuia și restricționarea accesului auto în zonă.
 
În cauză, s-a vorbit despre artefacte ale Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța cărate pe scări de angajații muzeului, despre persoane bătrâne, bolnave ori aflate în izolare la domiciliu (din cauza pandemiei Covid-19) la care nu puteau ajunge serviciile de catering de unde comandaseră mâncare, despre taxiuri care nu pot intra în perimetru pentru a prelua sau duce clienții la destinația solicitată, dar și despre decedați care au fost cărați până la mașina pompelor funebre, întrucât aceasta nu avea permis pentru zonă.
 
Toate aceste situații, dar și multe altele, au fost semnalate constant de către cei care locuiesc sau își desfășoară activitatea în Zona Peninsulară.
 
După suspendarea regulamentului, Consiliul Local Constanța a atacat la Curte decizia Tribunalului, sperând să obțină reaplicarea acestuia.
 
Curtea, însă, a luat decizia de a respinge recursul CLC, pe 14 aprilie 2022.
 
Din motivarea hotărârii Curții
 
În motivarea deciziei prin care recursul a fost respins ca nefondat, se arată „Curtea constată că hotărârea instanţei de fond, contrar celor susţinute de recurent, cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată şi se referă la aspectele de fapt şi de drept invocate de părţi, temeinicia celor afirmate de reclamanţi fiind reţinută în baza unui raţionament ce are ca premise motivele de aparentă nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, motive ce au fost reţinute în limitele şi în consideraţia prevederilor art. 14 din legea nr. 554/2004 care nu permit dezvoltarea aspectelor de fond ale raporturilor de drept deduse judecăţii“.
 
„În condiţiile în care din considerentele hotărârii recurate se poate constata că instanţa de fond a expus un raţionament logic inteligibil în baza căruia se poate reţine fără dificultate că toate acele susţineri şi apărări relevante şi pertinente din perspectiva prevederilor art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004 au fost adresate explicit sau implicit, nu devine incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 cod procedură civilă cu atât mai mult cu cât unele dintre aspectele invocate de pârât au fost analizate expres întrucât caracterul nefondat nu rezulta implicit ca în cazul celorlalte, cum ar fi, de exemplu, respingerea argumentului autorităţii de lucru judecat sau cel privind asumarea de către autoritatea locală a unui program de finanţare ce ar justifica măsurile dispuse prin actul administrativ contestat de reclamanţi“, au spus judecătorii Curții.
 
Au mai spus judecătorii Curții că „în ce priveşte faptul că instanţa de fond a reţinut că studiul de impact nu a prevăzut şi impactul asupra vieţii sociale şi spirituale a comunităţii, nefiind elaborată o analiză a impactului asupra activităţii lăcașelor de cult sau asupra posibilelor încălcări şi atingeri aduse libertăţii religioase, curtea va reţine, în continuarea raţionamentului expus anterior, că deşi nu s-ar putea aprecia că libertatea religioasă este îngrădită în cazul restricționării accesului vehiculelor într-o zonă a oraşului chiar dacă în zona respectivă există o comunitate semnificativă, nu se poate face abstracţie de faptul că situaţia de fapt actuală, perpetuată de altfel de zeci de ani, nu poate fi curmată, aşa cum arătat, într-o manieră intempestivă, nejustificată de un plan sau strategie de dezvoltare pe termen lung, accesibilă şi predictibilă ori de intervenţia unor dispoziţii normative care să confere zonei respective un statut strategic ori valoare deosebită din orice punct de vedere luând în consideraţie că restricţiile privesc o zonă a oraşului şi nu o anumită stradă fără să afecteze standardul de viaţă în comunitatea respectivă“.
 
În plus, „Curtea consideră că, cel puţin în aparenţă, nu se pot reţine susţinerile recurentului cu privire la  aşa zisa decizie a autorităţii locale din anul 2013 în sensul transformării zonei în zonă preponderent pietonală în vederea reducerii poluării şi a punerii în valoare a zonei peninsulare întrucât solicitarea de fonduri europene care ar fi fost disponibile doar în acest scop nu reprezintă un reper de predictibilitate şi accesibilitate pe baza căruia reclamanţii să îşi adapteze așteptările într-un orizont de timp rezonabil şi să aibă în vedere, de ex., faptul că achiziţia unui vehicul (eventual a celui de al doilea sau alt treilea) se va face sub riscul imposibilităţii accesului pe strada unde se află locuinţa“.
 
Potrivit motivării, „Curtea constată, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa de fond nu a ignorat prevederile regulamentului pertinente pentru chestiunea în discuţie, dimpotrivă le-a analizat expres şi  a conchis în sensul aparenţei limitării drastice a drepturilor persoanelor cu dizabilități ori a celor vulnerabile, dar care nu sunt încadrate formal în grad de handicap potrivit legii în condiţiile în care pentru obţinerea dreptului de acces se face anticipat fără a ţine cont de faptul că o astfel de persoană ar putea fi în nevoie la un moment dat şi ar necesita transport. De asemenea, reţine expres faptul că persoanele care nu au dovada scriptică a înscrierii într-un grad de handicap, dar care pot avea, temporar mobilitate redusă şi nevoie să intre sau să iasă din Zona Peninsulară cu ajutorul altei persoane care deține un vehicul poate fi considerată o formă de discriminare“.
 
Foarte important, legat de fondurile europene și eventualitatea pierderii acestora, invocate de municipalitate, Curtea de Apel a arătat că „mai mult, deşi aceasta reprezintă o chestiune asupra căreia instanţa de fond va trebuie să se aplece în eventualitatea invocării aceloraşi apărări, atragerea unor fonduri nerambursabile de orice natură dedicate realizării unui proiect, indiferent de scopul urmărit prin implementarea proiectului respectiv ori asumarea unor obligaţii anume pentru obţinerea fondurilor respective, nu poate constitui o justificare pentru restrângerea sau încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor şi, niciodată, nu poate presupune abolirea drepturilor apărate prin constituție sau legi adoptate în respectul prevederilor constituţionale întrucât convenţiile respective, la orice nivel s-ar încheia, nu pot fi mai presus de Constituţie şi legile prin care se instituie sau apără drepturi şi libertăţi de orice rang. Urmările neexecutării obligaţiilor asumate de către autoritate nu prezintă relevanţă în cauza de faţă în condiţiile în care obţinerea unui angajament de plată a unor fonduri ce nu vor fi rambursate pentru implementarea proiectului, dacă presupune restrângerea unor drepturi sau interese ori presupune o alterare semnificativă a calităţii vieţii sau standardelor de viaţă curente, nu scuteşte autoritatea publică de obligaţia analizării obiective şi efective a impactului asupra comunităţii afectate şi nu constituie un motiv prevăzut de lege pentru care instanţa de contencios nu ar putea dispune suspendarea unui act administrativ“.
 
Decizia Curții de Apel Constanța a fost pronunțată de completul compus din președintele Francisc Nemeth și judecătorii Claudiu Răpeanu și Alexandru Ionuț Burtescu.
 
În prezent, pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrat un al doilea recurs declarat de CLC pentru reaplicarea Regulamentului Zonei Peninsulare, după ce Tribunalul a decis de curând suspendarea acestuia până la soluționarea definitivă a dosarului în care s-a solicitat anularea lui.
 
În paralel cu acest demers, Tribunalul Constanța a judecat cererea de anulare a  regulamentului și a anunțat că pronunțarea unei soluții va avea loc la data de 17 februarie 2023.
 
Orice decizie va lua Tribunalul, ea va putea fi atacată în recurs, la Curtea de Apel Constanța.
 
Sursa motivare: www.rejust.ro
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
Tribunalul Constanța, „urecheat“ de avocații Consiliului Local, pentru suspendarea Regulamentului de acces în Peninsulă