Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
08:45 25 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Sfinţii 40 de Mucenici

ro

09 Mar, 2019 00:34 4032 Marime text
„Trecut-am prin foc şi prin apă, dar ne-ai scos la odihnă!" (Ps. 65, 12).

Limesul Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) cuprindea la începutul secolului al IV-lea şi Sevasta Armeniei (acum Sivas din Turcia). Suntem pe timpul prigonitorului Licinius (308-324), când 40 de soldaţi creştini din Legiunea XII-a Fulminata au nesocotit credinţa păgână a imperiului şi a lui Agricola guvernatorul Armeniei, mărturisindu-L pe Hristos.



Au fost condamnaţi la moarte într-o noapte geroasă de 9 martie în lacul din Sevastia. 
Au degerat de frig pentru că nu s-au lepădat de credinţa creştină şi nu au adus jertfă zeilor. Toţi au răbdat martiriul în afară de unul mai slab în credinţă, care vrând să se salveze a ieşit din lac şi a intrat să se încălzească într-o baie caldă, murind pe loc.
Ceilalţi s-au rugat Mântuitorului aşa încât gheaţa se topea, iar 40 de cununi au stat deasupra fiecăruia. Văzând minunea unul din păzitori a intrat în lac în locul celui care s-a lepădat de credinţa cea adevărată, spunând că şi el vrea să fie creştin. Şi astfel Dumnezeu completează sinaxarul Sfinţilor 40 de Mucenici.
„Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei XXIV,13).

Ameninţarea, tortura, nu i-a înspăimântat pe aceşti viteji ostaşi care nu s-au temut, deoarece nădăjduiau că la sfârşit cununile  sunt date de Iisus Hristos. Stiau că frica vine de la satan care ademeneşte şi compromite prin trădare, fiinţa umană. Au biruit în războaie pe mulţi vrăjmaşi şi acum se jertfesc pentru Crezul creştin: Învierea.
Când refuzi ,,înţelegerea vicleană” şi alegi demnitatea creştină mărturisind cu gura într-o lume ,,idolatră" că singurul Împărat este Iisus Hristos, te poţi aştepta la orişice.
Sentinţei i s-a răspuns: trăiesc şi slujesc doar lui Dumnezeu!

Cei de pe margine neputând suporta sfinţenia şi răspunsul aruncau cu pietre, dar ele se întorceau în obrazul lor.
Nu au vrut funcţii ci doar un mic colţ de cer, aprope de El. Au răbdat ruşinea, ocara şi frigul în mirarea tuturor. Când i-au văzut nevătămaţi mintea prigonitorilor s-a întunecat, la cazne grele i-au dat şi fluierele picioarelor le-au sfărâmat.
Groaza l-a apucat pe Lisius care auzind cor îngeresc timp de câteva zile, strajnică poruncă a dat: în foc i-a aruncat, vrând şi cenuşa s-o piardă în râul cel întunecat. Ce icoane sfinte şi ce dramă. O mamă îşi tărăşte fiul la ,,căruţa credinţei”, ca Meliton să fie alături de Martiri.
Doamne, în toate Tu eşti minunat!
Trupurile sfinţilor erau păzite cu strajă pusă de centurion şi trei zile au strălucit ca ,,lumina” pe luciu apei. Sfinţii s-au arătat în vis episcopului Petru, ce în ascuns  îi adună la un loc pe toţi; prohodindu-i creştineşte, iar Actele Martirice vorbesc despre ei. O parte din rămăşiţele Sfinţilor 40 de Mucenici după mistuirea focului au fost adunate de creştini şi adăpostite prin Cetăţi. Despre martiriul Sfinţilor 40 de Mucenici pomenesc Sf.Efrem Sirul şi Sf. Grigorie, care şi-a înmormântat părinţii într-o Biserică ce păstra  din Moaştele lor. Întocmai face şi Sf.Vasile cel Mare care într-o Capelă a familiei din provincia Pont (Asia Mică) Capadocia, unde erau părticele din Moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici îşi înmormântează  pe cei din familia sa. Istoricul Sozomen (375/400 - 450) povesteşte despre aducerea  Moaştelor Sfinţilor 40 de Mucenici în Constantinopol, pe timpul împărătesei Pulheria (399-453 ). După o călătorie în Orient episcopul Bresciei, Sf. Gaudenţius zideşte o Biserică cu hramul Sfinţilor 40 de Mucenici, iar în predica rostită la sfinţire spune Apusului despre mărturisirea lor. Din secolul al XIX-lea la Mânăstirea Antim din Bucureşti se păstrează spre închinare părticele din moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevasta. În Biserica mânăstirii Xiropotamu din Sf. Munte Athos, ce are hramul Sfintilor 40 de Mucenici, se cinstesc rămăşiţe sfinte din cenuşa amestecată cu pământ şi sânge, de la locul unde au pătimit.

Creştinismul nu-i o comoditate. În vremuri de prigoană se cerea martiriul, iar azi doar mărturisire. Avem un creştinism ,,confortabil”, dar până la Apocalipsă nu se ştie! Proba muceniciei poate veni oricând. Ce ziceţi despre cei care au pătimit pentru credinţă şi neam în lagăre, închisori şi gulaguri comuniste?
Asemănarea este izbitoare dar nu poate  să fie întâmplătoare!
Dacă într-o zi ni se va cere să ne lepădăm iarăşi de Dumnezeu şi de credinţă, ce vom răspunde? Şi de va fi prigoană vom striga din răsputeri că suntem ortodocşi creştini?
,,Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca XVIII. 8).
 Războiul celui rău cu Biserica a rodit Mucenici:Testament sfânt şi Simbolul credinţei!
Păstraţi Sf. Predanie şi gustaţi din supa creştină pe care românii în ortodoxie o pregătesc în ziua lor de pomenire! Priviţi la cununile lor în cifra 8 a eternităţi şi uitaţi-vă în ,,cuptorul credinţei”, cum au pătimit şi cum au rodit! Mucenicii lui Hristos vor rămâne pe veci în Antimis şi în Sf.Masă a Sfintelor Altare, ca o mărturie a jertfelniciei. Mucenicia credinţei în Iisus i-a făcut nemuritori, Sfinţi: „Dacă cineva Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu pe el înaintea Tatălui Meu”.

Ei au răbdat şi au rostit Adevărul: Împăratul Hristos este Dumnezeu!
Omule, de ce ai îndumnezeit natura şi pe muritorii ei? Pe Ceres şi pe Persefona, misterele din Eleusis Aticei şi toată Grecia lui Dionisie Tebanul, Esculap şi Hercule şi zeităţile de pe Colinele Romei, aducând idolatria peste lume.
Strigau: ,,Iute este gerul” şi cei mai tari, răspundeau: ,,Dulce este raiul!” Alţii ziceau: ,,Rece este gheaţa!”, ceilalţi îi îmbărbătau, zicând; ,,Fierbinte este dragostea de Dumnezeu!”
Şi aşa se întăreau unii pe alţii, luptându-se cu frigul, durerea şi moartea.
Iubirea, jertfa, slujirea, demnitatea, mărturisirea sunt acele virtuţi pe care trebuie să le avem în vremuri...Slavă Ţie, Doamne !
Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne ție. (tropar)

Sfinţilor 40 de Mucenici Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantis, Iulian, Lisinie, Aghie, Altie, Flavie, Acachie, Eodit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gae, Leontie, Atanasie, Kiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filactimon, Severian, Andion, Meliton si Aglae, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi. Amin!
 
 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii