Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
15:44 25 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

101 ani de la decesul lui Petru Vulcan, pionierul culturii românești în Dobrogea

ro

04 Feb, 2023 00:00 1427 Marime text

 
  • Originar din Bitolia, Iugoslavia, și-a început studiile în orașul natal, dar liceul l-a absolvit la Craiova, în anul 1891
  • După stabilirea la Constanța în 1897, începea să-și exercite atribuțiile din postura de șef de birou al Prefecturii județului
  • El a fost directorul publicațiilor „Revista poporului” (București) și „Ovidiu” (Constanța)
 
Născut ca Petru Ghinu, la data de 25 iunie 1862, istoria l-a consemnat ca un scriitor și avocat de seamă.
 
Originar din Bitolia, Iugoslavia, și-a început studiile în orașul natal, dar liceul l-a absolvit la Craiova, în anul 1891. A urmat apoi Facultatea de Drept din cadrul Universității București.
 
Pentru o perioadă a activat ca funcționar în Ministerul de Interne, iar, după stabilirea la Constanța în 1897, începea să-și exercite atribuțiile din postura de șef de birou al Prefecturii județului.
 
În anul 1889 își făcea debutul în literatură semnând un volum de versuri și a colaborat cu: „Revista craioveană”, „Curierul Olteniei”, „Lumina”, „Jiul”, „Familia”, „Adevărul ilustrat”, „Românul”, „Epoca”, „Soarele”, „Opiniunea literară”, „România Mare” (1913-1916), „Lumea nouă științifică literară”, „Povestea vorbei”, „Foaia interesantă”, „Albina” și „Revista Școalei”.
 
El a fost directorul publicațiilor „Revista poporului” (București) și „Ovidiu” (Constanța).
 
A semnat volume de poezii, proză, teatru și impresii de călătorie. Obișnuia să folosească și diverse pseudonime precum: Don Petre, Pedro, Picurar`lu de la Pind, vulpe, Picurlu de la Pind.
 
Petru Vulcan a fost președintele cercului literar „Ovidiu”.
 
S-a numărat printre cei care au donat cărți bibliotecii publice nou înființate.
 
Volumele pe care le-a publicat sunt:
  • „Zori” (poezii, Craiova, Tipografia „Asociații Români”, 1889)
  • „Limba iubirei și Raiana” (poem, Craiova, Tipografia „Benvenisti”, 1982)
  • „Dragomir. Medgeea. Baba Sanda. La «bacalaureat»” (proze, Craiova, Tipografia „Benvenisti”, 1895)
  • „Licee de la Pind” (poezii, Târgu Jiu, Tipografia „Miloșescu”, 1897)
  • „Pontice” (poezii, Constanța, 1898)
  • „Asasinarea lui Ștefan Mihăileanu” (dramă în patru acte și șase tablouri, Constanța, Tipografia „Aurora”, 1900)
  • „Fecioara” (Constanța, Tipografia „Grigoriu”, 1900)
  • „Acropolis” (piesă într-un act, Constanța, 1901)
  • „Icoane din viață” (amintiri, Constanța, Tipografia „Grigoriu”, 1903)
  • „Armâna” (roman, Constanța, Tipografia „Grigoriu”, 1904)
  • „Ion Bănescu” (biografie, Constanța, 1910)
  • „Istoricul orașului Constanța” (monografie, Constanța, 1911)
  • „Constantinopolul semilunei” (București, Tipografia „România nouă”, 1916)
  • „Liliana” (Constanța, 1914)
  • „Bucăți alese” (Constanța, Tipografia „Albania”, 1936)
  • „Spre Tropaeum Traiani – Monumentul triumfal de la Adamclisi” (note și impresii de călătorie, București, Tipografia „La Roumanie”)
  • „Albumul național al Dobrogei 1866-1877-1906” (București, Tipografia „Regală”, 1906).
 
În anul 1916, Petru Vulcan a făcut un apel către colegii din gazetăria constănțeană privind înființarea unui sindicat, inițiativă ce a fost considerată „un act de înalt patriotism, căci prin influenţa noastră asupra maselor am româniza toate conştiinţele autoctonilor să simtă şi să cugete româneşte”. Acest apel era publicat în ziarul „Liberalul Constanței” (nr. 33 din 8 mai 1916) și articolul era indexat în volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878 – 1947), vol. I”, unde profesorul Stoica Lascu a adunat cele mai relevante materiale apărute în presa primelor decenii de după revenirea Dobrogei sub administrație românească.
 

„Acest apel se adresează tuturor confraţilor de condei din Constanţa: directori de ziare, publicişti şi corespondenţi de ziare. Pe cari îi rog să ia cunoştinţă de expunerea de motive de mai jos şi dacă le vor găsi de juste şi vor adera la propunerea ce le-o fac, să binevoiască a-şi trimite adesiunile. În urmă, de care, să provocăm o întrunire a noastră spre a decide în consecinţă. Apelul se publică în mai multe ziare locale pentru ca scopul să fie atins pe deplin.

Onoraţi Confraţi,

După acordarea drepturilor politice la noi în Dobrogea şi imediat ce s-a cristalizat viața politică în Constanța, trebuia să ne fi gândit şi la întemeierea unei instituţii, care să meargă paralel, în acţiunea ei cu aşezămintele noastre culturale, ce au de scop inobilarea vieţei publice, îndulcirea moravurilor, solidaritatea şi stabilirea unor raporturi frăţeşti între membrii presei locale. O instituţie de asemenea natură, care să stea în fruntea vieţei publice ar fi, după noi, întemeierea în Constanţa a unui sindicat al presei, prin care sindicat, s-ar ridica Ia nivelul dorit, prestigiul acelora care mănuesc condeiul şi prin munca lor ce depun pe tărâmul publicisticei, sunt îndrituiţi să creeze curente pe orice tărâm al activităţei omeneşti.

Publiciştii, ziariştii şi corespondenţii de ziare au o activitate cu o vechime de cel puţin 20 ani aci în Constanţa, fructul muncei lor s-a părguit; prin urmare, credem că a sosit timpul să punem temelia sindicatului presei la Constanţa, pe baza statutelor Sindicatului Presei din Capitală, în care scop ne-am adresat acelui sindicat.

Reuşita ideiei ce emitem ar fi o isbândă frumoasă a idealului ce fiecare îl nutreşte în sufletul lui, căci ce ar fi mai înălţător decât să te ştii înfrăţit în cuget şi simţire cu confraţii tăi de condei, cu care zilnic să ai schimb de idei Ia sediul sindicatului, care va fi templul luminos pentru toţi membrii săi. Ar dispare orice animozitate dintre noi, şi în loc de a ascuţi penele să ne rănim reciproc, fără rost, dându-ne în spectacol, ne-am păstra toată energia şi transformând penele în săgeţi veninoase, le-am îndrepta contra vrăşmaşului comun.

Un sindicat al presei la Constanţa, ar fi şi un act de înalt patriotism, căci prin influenţa noastră asupra maselor am româniza toate conştiinţele autoctonilor să simtă şi să cugete româneşte.

Aceste motive şi altele de un ordin de Patrie, pe cari le voi desvolta în şedința unei adunări ulterioare, m-a îndemnat să vă adresez acest apel, pe care dacă îl găsiţi la timp venit şi în folos obştesc, vă rog să binevoiţi a-mi răspunde printr-o carte poştală sau prin ziarele ce dirijaţi, ca în urmă să ne putem convoca într-o adunare, ca să punem bazele Sindicatului Presei la Constanţa.
Primiţi vă rog, Onorate Confrate, încredinţarea stimei mele perfecte ce vă păstrez.
 
Petru VULCAN - proprietar, publicist Str. Dorobanţi, 34 – Loco”

 
Petru Vulcan a murit la data de 4 februarie 1922, la Constanța.
 
Citește și:
#DobrogeaDigitală Un apel către „confrații de condei din Constanța”

Petru Vulcan (1866-1922)


 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii