Este Ziua Internațională a Elefantului Curiozități despre uriașii inteligenți și sociabili ai sălbăticiei (video)

• Pe 12 august este sărbătorită Ziua Internațională a Elefantului, dedicată protecției și conservării acestei specii.
• Ziua Internațională a Elefantului a fost sărbătorită pentru prima dată în 2012, iar de atunci peste 65 de organizații de protejare a animalelor sălbatice și numeroși oameni din întreaga lume sprijină această cauză.

Elefanții sunt mamiferele mari care formează familia Elephantidae din ordinul Proboscidea. În prezent sunt recunoscute trei specii: elefantul african (Loxodonta africana), elefantul african de pădure (L. cyclotis) și elefantul asiatic (Elephas maximus). Elefanții sunt răspândiți în Africa Subsahariană, Asia de Sud și Asia de Sud-Est. Elephantidae este singura familie supraviețuitoare a ordinului Proboscidea; altele, acum dispărute, sunt deinotheres⁠(d), gomphotheres⁠(d), mamuții și mastodonții.

Toți elefanții au câteva trăsături distinctive, dintre care cel mai notabil este trompa lungă (numită și proboscidă), utilizată în multe scopuri, în special pentru respirație, ridicarea apei și apucarea obiectelor. Incisivii lor devin colți, și pot servi ca arme și ca unelte pentru mutarea obiectelor și săpare. Pavilioanele mari ale urechilor ajută la controlul temperaturii corpului. Picioarele, asemănătoare unor piloni, pot susține o greutate mare. Elefanții africani au urechi mai mari și spinări concave, in timp ce elefanții asiatici au urechi mai mici și spinări convexe sau drepte, scrie wikipwdia.org. 

Elefanții sunt erbivori și se găsesc în habitate diferite, printre care savanele, pădurile, deșerturile și mlaștinile. Preferă să rămână lângă apă. Sunt considerați a fi o specie esențială⁠(d) datorită impactului asupra mediului înconjurător. Alte animale tind să-și păstreze distanța față de elefanți, în timp ce prădătorii, cum ar fi leii, tigrii, hienele și câinii sălbatici, vânează de obicei doar puii de elefant. Elefanții trăiesc în societăți de fisiune-fuziune⁠(d) în care mai multe grupuri familiale se adună pentru a socializa. Femelele au tendința de a trăi în grupuri familiale, care pot consta dintr-o femelă cu puii ei sau mai multe femele înrudite cu descendenții lor. Aceste grupuri sunt conduse de un individ denumir matriarhă, adesea cea mai bătrână femelă.

Atingerea este o formă importantă de comunicare între elefanți. Indivizii se salută reciproc prin mângâierea sau înfășurarea trompelor; acesta din urmă are loc și în timpul unor competiții moderate. Elefanții mai în vârstă folosesc lovituri cu trompa sau cu piciorul și îmbrânceli pentru a-i disciplina pe cei mai tineri. Indivizii de orice vârstă și sex își ating reciproc gurile, glandele temporale și organele genitale, în special în timpul întâlnirilor sau atunci când sunt excitați. Aceasta lucru permite indivizilor să detecteze indicii chimice.

Atingerea este importantă în special pentru comunicarea mamă-pui. Când se deplasează, mamele elefant își ating puii cu trompele sau picioarele când merg alăturat, sau cu cozile dacă puiul se află în spate. Dacă un pui dorește să se odihnească, el va apăsa asupra picioarelor din față ale mamei sale și atunci când vrea să alăpteze, îi va atinge mamela sau piciorul.

Elefanții africani au fost catalogați ca fiind vulnerabili⁠(d) de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) în 2008, fără o evaluare independentă a stării de conservare a celor două forme. În 1979, Africa avea o populație minimă estimată de 1,3 milioane de elefanți, cu o posibilă limită superioară de 3 milioane. Până în 1989, populația era estimată la 609.000; cu 277.000 în Africa Centrală, 110.000 în Africa de Est, 204.000 în Africa de Sud și 19.000 în Africa de Vest. Se consideră că aproximativ 214.000 de elefanți trăiesc în pădurile tropicale, mai puțini decât se credea anterior. Din 1977 până în 1989, populațiile de elefanți au scăzut cu 74% în Africa de Est.

După 1987, pierderile în numărul de elefanți s-au accelerat, iar populațiile de savană din Camerun până în Somalia au înregistrat un declin de 80%. Elefanții de pădure din Africa au înregistrat o pierdere totală de 43%. Tendințele populației din Africa de Sud au fost amestecate, rapoarte anecdotice de scădere existând în Zambia, Mozambic și Angola, în timp ce populațiile au din Botswana și Zimbabwe ar fi în creștere, iar cele din Africa de Sud ar fi stabile. În schimb, studiile realizate în 2005 și 2007 au arătat că populațiile din Africa de Est și de Sud au crescut cu o rată medie anuală de 4%. Datorită suprafețelor vaste implicate, evaluarea populației totale de elefanți africani rămâne dificilă și implică un element de incertitudine. IUCN estimează un total de aproximativ 440.000 de indivizi pentru anul 2012, în timp ce estimările TRAFFIC⁠(d) estimează că 55 de indivizi sunt vânați ilegal zilnic.  


Sursa foto: wikipedia.org. 
Sursa video: Youtube/ SUPERCAT