Constanţa de odinioară Mamaia - staţiunea sporturilor nautice

Cu siguranţă, perioada interbelică a consemnat în viaţa ţării un avânt fără precedent. Printre celelalte ramuri economice, turismul românesc devenise preocuparea tuturor. La Bucureşti lua fiinţă Asociaţia „Prietenii Mării“, oficiu de camping, sport şi turism, cu filiale pe litoral şi la munte, dar şi cu reprezentanţe în străinătate: Cehoslovacia, Polonia, Turcia, Austria. Scopul asociaţiei era declarat prin numele său: de a propaga şi a răspândi ideea de educaţie fizică şi sporturi prin viaţă în aer liber, îmbinată cu dragostea de mare. Asociaţia organiza tabere de vară, colonii şcolare model, excursii maritime şi fluviale, în ţară şi în străinătate, întreceri şi concursuri sportive şi nautice.
 
În paralel, funcţiona şi Biroul naţional român de informaţii gratuite şi propagandă turistică pentru staţiunile balneoclimatice, care a reuşit să organizeze o reţea cu asociaţiile de turism din toată Europa, cu birourile comerciale de voiaj, răspândind o bogată producţie de afişe, prospecte turistice, ghiduri.
 
Tânăra societate Salvamar şi-a propus să amenajeze, în 1935, pe malul lacului Mamaia, o clădire monumentală, lungă de 80 de metri şi lată de până la 50 de metri, numită Casa Bărcilor. Ea trebuia să cuprindă: un mare garaj pentru bărci, modern utilat, un atelier pentru reparaţii şi construcţii de bărci şi de cabane, câteva magazine pentru necesităţile locale, un solariu pe terasa-acoperiş a clădirii, cabine, precum şi garderobe sistematic organizate, duşuri şi un mare restaurant.
 
Această clădire trebuia să fie aşezată pe o plajă artificială creată pe malul lacului, plajă care se întindea pe o lungime de 900 de metri şi pe o lăţime de 50 de metri. Pe această plajă dotată cu şezlonguri se amenaja şi un loc special pentru practicarea gimnasticii.
 
Cheiul de acostare a bărcilor era consolidat cu o balustradă şi o platformă iluminată cu lampioane. Circa 80 de bărci de toate categoriile trebuiau puse la dispoziţia publicului, cu ele organizându-se regate şi serbări nautice. Proiectul prezentat amplu în revista „Marea Noastră“ din iunie 1935 venea să sprijine propunerea făcută de autorităţile naţionale de a transforma Mamaia într-o staţiune sportivă.
 
Arhitectul impunătoarei Case a Bărcilor a fost Radu Dudescu, arhitectul Băncii Naţionale a României, costul clădirii a ajuns la 4.886.000 de lei, iar al mobilierului, la 261.000 de lei. Motivaţia acestei construcţii: „Comitetul de direcţie, plecând de la ideea că marinarii salvatori, ce-şi riscă în tot momentul viaţa lor pentru a scăpa vieţile altora, au dreptul la un trai bun şi tihnit, n-a cruţat nici o cheltuială ca să doteze această casă cu tot ce este mai necesar unei bune gospodării a vieţii celor ce formează echipajele şalupelor de salvare «Pescăruşul» şi «Albatros»: dormitoare, sală de masă, sală de lectură, cancelarie, bucătărie, spălătorie, magazii, garaje, atelier, calorifer, lavoare, duşuri, apă caldă şi rece, veselă, bibliotecă, radio etc., totul într-un cadru civilizat. Biblioteca şi radio au fost dăruite de Banca Naţională. Totodată, Staţiunea a fost legată telefonic prin Direcţia Porturilor Maritime Constanţa cu staţiunea T.F.S., cu staţiunile radio coastă şi cu toate punctele principale de pe litoral spre a putea fi anunţate cât mai grabnic sinistrele maritime ce ar surveni în această regiune.
 
În luna aprilie 1935 încep parcelările plajei Mamaia, după un plan al serviciului tehnic al Primăriei. Este marcată porţiunea dintre Palatul regal şi Mamaia sat, pe terenurile deja vândute de Primărie - 600 de loturi a 400 mp, 12 loturi a câte 2.000 - 2.500 mp destinate special pentru sanatorii şi hoteluri.
 
Consiliul Local Constanţa, la propunerea primarului Horia Grigorescu, hotărăşte, «în semn de recunoştinţă faţă de protecţia regelui», să doneze un teren la Mamaia pe care să se clădească un palat pentru reşedinţa de vară a acestuia“, după cum arăta Voinţa Dobrogei, V, nr. 5, 24 martie 1935, p. 2.
 
La Mamaia era amplasată o importantă bază militară - hidroscala şi grupul de aviaţie de la Palazu Mare. Se aflau în lucru podul şi toboganul din mare, precum şi cele 600 de cabine din zona Cazinoului. La mijlocul lunii iulie era anunţat că se va desfăşura primul miting de hidroaviaţie, care cuprindea zboruri de spectaculozitate, concursuri de înot, canotaj. Chiar şi Zilele Marinei se desfăşurau la Mamaia.
 
În 1934, trei planşe în culori, reprezentând aspecte din Constanţa balneoclimatică, operă a pictorilor Ştiubei şi Chirovici, erau difuzate în ţară, dar şi în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia. Primarul municipiului Constanţa făcuse un călduros apel către presă. „Avem toate motivele să fim mulţumiţi de activitatea ziariştilor din localitate şi în special a corespondenţilor de ziare din capitală, care au reuşit să facă o atmosferă foarte caldă în jurul Constanţei balneo-climatice. Vom stărui în a stimula şi în viitor această activitate prin presă. Pentru viitor se lucrează la alcătuirea unui ghid tipărit în limbile română, ungară, polonă şi cehă care cuprinde toate elementele necesare unei bune orientări a unui străin la noi. Dar în primul rând şi mai cu seamă propaganda trebuie să se facă în mijlocul concetăţenilor noştri: hotelieri, restauratori, comercianţii în genere pentru ca să imite, pe cât posibil, sacrificiile materiale pe care municipiul le-a consimţit pentru modernizarea staţiunii noastre, provocând un curent nou de civilizare a instalaţiilor din hoteluri, restaurante etc, pe de-o parte, iar pe de altă parte, să se gândească serios la ieftinirea traiului în timpul sezonului de vară. Vom face în acest sens apel la camerele profesionale şi la Sfatul Negustoresc din Constanţa, pentru a ne ajuta în marea operă de propagandă balneo-climatică ce am întreprins pentru punerea în valoare a staţiunii Constanţa“ („Un an de gospodărie comunală“, raport întocmit de Scarlat Huhulescu, prim-ajutor de primar al municipiului Constanţa, 1935).
 
În august 1935, Organizaţia română de voiaj şi turism „Europa“ informa Primăria Constanţa despre faptul că broşura Constanţa - Mamaia era deja distribuită în agenţiile din Budapesta şi Praga. De altfel, în Cehoslovacia, broşurile fuseseră tipărite de către reprezentanţa Cedok în limba cehă, sporind astfel impactul la turiştii interesaţi să viziteze litoralul românesc (Arhivele Statului, filiala judeţeană Constanţa, fond Primăria Constanţa, dosar 13, fila 149).
 
În vara lui 1937, lucrările la Casa Bărcilor nu erau încă finalizate, căci apăruse nevoia de a se face îndiguiri spre a pune la adăpost clădirea de infiltraţiile apei din lac. Cu toate acestea, la 15 august 1937, în prezenţa regelui Carol ll, a autorităţilor locale civile şi militare şi a publicului, s-au desfăşurat regate de bărci şi curse de înot.
 
„Se examinează şi se caută formula de exploatare care să facă din această staţiune o puternică contribuţie la dezvoltarea gustului pentru sporturile nautice, un punct de mai mare atracţie pentru vizitatorii Mamaiei precum şi o rentabilitate sau desdăunare pentru Salvamar în măsura capitalului investit pentru ca aceasta să se poată consacra în mod precumpănitor scopurilor sale principale, în conformitate cu prevederile statutare“, scria Marea Noastră Vl, nr. 6, din iunie 1937.