Să luptăm pentru o inimă puternică! Apneea obstructivă în somn

Apneea obstructivă în somn este o boală frecventă, deseori necunoscută, cu consecințe foarte grave; accidentul vascular cerebral, aritmiile severe sau/și riscul de accidente rutiere prin adormirea la volan sunt cele mai frecvente complicații cunoscute și redutabile. Boala apare la copii (2-3%) și la adulți (7-10%), dar la adulții peste 65 de ani este mult mai frecventă (15-18%).
 
Recunoscută ca arhitectura modificată a somnului „periculoasă, ușor de recunoscut și tratabilă, dar sub-diagnosticată“, apneea obstructivă în somn a fost definită inițial ca „sindromul Pickwick“. Să ne amintim de eroul Joe, evocat de Charles Dickens, cu obezitate abdominală excesivă, ce sforăia și adormea vorbind în timpul zilei, oriunde se afla. Timpul a trecut, iar cercetările medicale au evoluat și au demonstrat legătura strânsă dintre hipoxia cerebrală, obezitate și somnolența din timpul zilei. În prezent, apneea obstructivă în somn este recunoscută, în termen popular, ca „sforăit“.
 
Boala apare frecvent la pacienții de vârstă medie, dar și la vârstnici. Cei mai mulți pacienți sunt bărbați, fumători de mulți ani, care asociază obezitatea (cca 30%), gât scurt prin circumferința sa crescută (cca 40%), somnolență diurnă, hipertensiune arterială și/sau patologie obstructivă respiratorie. Nici femeile nu sunt cruțate, dar după instalarea menopauzei, șansa femeilor de a suferi de această boală este egală cu a bărbaților.
 
Boala evoluează cu obstrucţia căilor respiratorii superioare, prin relaxarea musculaturii gâtului și cu oprirea pasageră a fluxului respirator. Bolnavul „sforăie“ cu intensitate tot mai mare, are pauze în respirație de cca zece secunde sau mai mult, fapt care atrage atenția anturajului, mai ales atunci când zgomotul respirator crește în intensitate, iar pauzele devin tot mai lungi; pe fondul fragmentării somnului, acesta devine neodihnitor și explică somnolența din timpul zilei, dar și momentele de scădere a atenției.
 
Simptomele ce aduc pacientul la medic sunt necaracteristice și extrem de diferite; predomină cefaleea matinală (durerea de cap) și somnolența tot mai accentuată pe parcursul zilei; se adaugă creșterea în greutate, iritabilitatea, disfuncțiile sexuale etc., dar și simptomele bolii/bolilor asociate și ale complicațiilor (hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, boala cronică de rinichi, diabetul zaharat, obezitate etc.).
 
Manifestările bolii se complică în paralel cu vechimea și severitatea bolii; acestea pot apărea oricând în evoluție prin complicațiile complexe, cardiace, pulmonare și/sau cerebro-vasculare posibile (ex. accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, tulburări maligne de ritm cardiac, chiar moarte subită de origine cardiacă, angină pectorală, insuficiență cardiacă sau boli pulmonare severe etc.).
 
Prezentarea la medic imediat ce încep aceste simptome este salutară pentru diagnosticul precoce, înainte de apariția complicațiilor; anamneza (discuția cu medicul), examenul clinic general, examenul ORL, examenul cardiologic, monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (examenul Holter) etc. vor conduce la multe alte examene paraclinice necesare pentru precizarea diagnosticului bolii și a complicațiilor sale.
 
Examenul clinic arată, în primul rând, modificările clinice din bolile cardiovasculare asociate; frecvent, se poate observa circumferința crescută a gâtului („gât gros”) la un bolnav supraponderal sau chiar obez.
 
Bolnavul va completa și un chestionar pentru evaluarea somnolenței diurne; în general, un scor ridicat peste 10 denotă somnolență diurnă excesivă. Polisomnografia este investigația „standard de aur” care se practică în laboratorul de somnologie și realizează diagnosticul tulburărilor de somn și al modificărilor conexe; un aparat, somnograful, înregistrează în timpul somnului mai multe variabile importante ce ajută medicul pentru un diagnostic corect și complet: electrocardiograma (poate detecta aritmii, modificări ischemice), electroencefalograma (precizează nivelul somnului, fragmentarea somnului prin modificările respiratorii), variabilele ventilatorii, saturația arterială în oxigen, frecvența cardiacă și tensiunea arterială etc.  
Tratamentul este complex, sub urmărire medicală periodică. Uzual, se indică, încă de la început, măsuri de igienă generală (oprirea fumatului, scăderea progresivă în greutate, evitarea consumului frecvent de alcool, îndepărtarea diferiților alergeni etc.) și tratament specific pentru afecțiunile asociate (hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică, aritmiile cardiace, bronhopneumopatia cronică obstructivă, laringita cronică, rinita alergică etc.).
 
Indicația majoră a medicului pneumolog este folosirea în timpul somnului, mai ales în timpul nopții, a unui aparat care dezvoltă presiune pozitivă de oxigen, formă terapeutică capabilă de a ameliora respirația din timpul somnului, de a micșora cefaleea diurnă și de a minimaliza toate complicațiile bolii, în timp. Aparatul se poate închiria sau cumpăra de la firme specializate.
 
Tratarea insuficientă, inconstantă și superficială a acestei boli se poate asocia cu complicații grave: 2-3% dintre pacienți mor în accidente de mașină, adorm la volan; 3-6% dintre ei mor subit, prin stop cardio-respirator în somn; moartea subită poate fi chiar evenimentul inițial al bolii; 75-100% dintre pacienții cu apnee în somn au boală de reflux gastro-esofagian sau reflux laringo-faringian (termenul popular de jigăraie) din cauza presiunii intratoracice crescute, cu complicaţii grave şi frecvente.