Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
16:48 23 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Geanta cu mere

ro

11 Jun, 2015 00:00 2345 Marime text

Sunt lucruri care ne inspiră, care ne înspăimântă, care ne plac sau care ne provoacă o repulsie cruntă. La fel, sunt oameni pe care îi iubim, oameni care ne ajută să mergem mai departe, oameni indiferenţi sau oameni faţă de care nu avem decât sentimente negative.

Mai grav este că pe unii trebuie să îi suportăm zilnic. Şi mai grav este că unii au puterea de a ne decide soarta. Astea sunt lucruri cu adevărat grave, aşa cum sunt şi disensiuni peste care putem să trecem, cu condiţia să căpătăm înţelepciunea de a ne depărta de lucruri sau de persoane care ne fac rău. Cândva, într-o vreme în care orice adolescent trece prin perioadele sale de negare, de izolare, în care toţi devin preţioşi şi pretenţioşi, în care, în fine, creieraşul fiecăruia începe să semene cu o varză, am avut o discuţie foarte productivă cu cineva, care m-a îndemnat să mă distanţez de toţi aceşti factori negativi.

Evident, am zis că nu se poate, e inevitabil, c-o fi, c-o păţi. Apoi mi-a dat o temă pentru acasă: pentru fiecare om faţă de care nutresc sentimente nu tocmai plăcute, care mă secătuieşte (inutil) de energie, să pun în geantă câte un măr. Şi să nu îl mai scot. Într-o săptămână, adunasem câteva fructe. Nu mai puteam purta geanta, căci nu îmi mai încăpea nimic în ea, dar am decis să respect experimentul şi să nu scot niciun măr. Am lăsat geanta de-o parte şi am luat alta. Făcusem deja un pas înainte: am decis să nu mă mai implic sentimental în probleme care nu mă afectează pe mine sau pe cei cu adevărat importanţi pentru mine.

După câteva săptămâni, am constatat că un miros îngrozitor, însoţit de un roi de musculiţe, a început să îmi invadeze dulapul. Apoi camera. Apoi gândurile. Merele, adunate cu grijă în geantă, aferente fiecărei persoane pe care „trebuia“ să o suport, dar pe care o displăceam profund, începuseră să îşi producă efectele. Făceau, la rândul lor, fructe crescute în pomul eului. Am înţeles atunci experimentul, am înţeles de ce am adunat atâtea mere, inutil. Geanta cu mere stricate era expresia greutăţii spirituale pe care o purtam atunci când cultivam acele sentimente negative faţă de alte persoane care nu au contribuit cu nimic la dezvoltarea mea. Aşa că am lăsat merele deoparte şi persoanele care purtau numele lor. De multe ori, credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. Însă acesta este cel mai mare favor pe care ni-l facem nouă, pentru a nu ne umple geanta cu mere stricate şi viaţa cu musculiţe de oţet.

Ti-a placut articolul?

Comentarii