De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
12:59 19 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Avem de toate, dar nu avem nimic

ro

20 Aug, 2015 00:00 1743 Marime text
Sunt locuri în ţara noastră care duc numele României peste hotare. Locurile cu care ne mândrim sunt însă înconjurate de un dureros paradox. Deşi ne mândrim cu unele dintre cele mai spectaculoase şosele din lume - Transfăgărăşanul, Transalpina, Transrarăul sau Transbucegiul fiind în mai toate topurile lumii - şoselele din România sunt PRAF! De pildă, ca să ajungi la Transbucegi sau la Transfăgărăşan, trebuie să treci prin calvarul numit DN 1. Desigur, asta în zilele aglomerate, de weekend. Însă, până a ajunge chiar şi aici, turiştii au de trecut peste gropile din propriile localităţi, fie ele cătune, oraşe sau municipii.
 
România se poate mândri şi cu o serie de plaje. Cea de la Corbu este şi ea în top, fiind una dintre plajele sălbatice, dar, în acelaşi timp, intens vizitate de turişti. Mai spre nord, plajele dinspre Vadu, intrate oricum în ariile protejate, sunt o minune a naturii, la fel ca Delta Dunării, care pune România într-o poziţie binecuvântată din punct de vedere al unicităţii turistice. Totuşi, avem şi plaje aglomerate, „amenajate“, înţesate de şezlonguri, unde doar cei cu dare de mână se pot bucura de soare. Altfel, după cum am văzut, vine câte un „lucrat“ şi aplică corecţii în stânga şi-n dreapta, fără a ţine cont de împrejurări. Şi de ce ar ţine cont tocmai el, când nici operatorii din turism nu dau doi bani pe clienţii lor? Am văzut de atâtea ori în vara asta cum patronii de restaurante îşi aşteptau clienţii cu mâncare stricată ori cum hotelurile de pe litoral, deşi practică preţuri de Burj Al Arab, oferă aceleaşi condiţii ca în comunism.
 
Tot în România vedem şi muzee unice în lume. Muzeul Chihlimbarului, Muzeul Cucuteni, Muzeul de Mineralogie, Muzeul de Icoane pe Sticlă, Muzeul Cofetăriei, Muzeul Ceasului sau Muzeul Pălăriilor de Paie sunt doar câteva dintre cele care îmi vin în minte gândindu-mă la unicitatea culturală a României. Dar le ce folos, când cultura e la pământ!? La propriu! Cui îi foloseşte să ştie despre chihlimbar când elevii merg la toaleta din curtea şcolii, nu au apă şi canalizare, nu au nici măcar profesori care să le explice ce este acela chihlimbar şi cum se formează el?
 
Avem, în România, munte, mare, deltă, râuri, peşteri, păduri, muzee şi alte locuri minunate, ce merită descoperite. La cel bun, dacă nu avem infrastructură, dacă nu avem elementarul bun-simţ şi dacă nu avem în fruntea ţării oameni care să îşi dorească să dezvăluie comorile noastre întregii lumi?
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii