Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:51 11 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#scrieDobrogea Poarta maritimo-dunăreană a României în paragină - Sulina

ro

29 Nov, 2017 00:00 519 Marime text
În aprilie 2013, în calitate de secretar general al Academiei Române, am vizitat pentru prima dată Sulina, în cadrul unui proiect cu finanțare europeană al Institutului de Biologie al Academiei Române, care a avut ca obiectiv reabilitarea Stațiunii de cercetări ecologice a Deltei Dunării. Cu această ocazie, pe lângă obiectivul deplasării la Sulina, sprijinirea implementării proiectului de către colegii de la stațiune, am văzut Sulina, așa cum „arăta“ atunci, impresii pe care le-am consemnat pe hârtie în eseul „Poarta maritimo-dunăreană a României în paragină - Sulina“, apărut în cartea „Drumuri și popasuri. Oameni și fapte. Dintr-o viață“ (Păun Ion Otiman, Edit. Academiei Române, 2017, p. 207), pe care îl redau mai jos:
 
„Am scris cu amărăciune, cu mai mulți ani în urmă, despre poarta dunăreană a României - Baziaș. Azi, consemnez câteva impresii despre poarta dunăreană a țării dinspre Marea Neagră, care este orașul Sulina, cea mai estică localitate a României. Acest mic orășel, Sulina, vestit pentru România, dar și pentru Europa dunăreană încă din a doua parte a secolului XIX și prima jumătate a secolului al XX-lea, după cum vom vedea mai târziu, dar acum, în al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, se află într-o paragină de neimaginat.
 
Drumul pe canalul navigabil al brațului Sulina, dinspre mare, de la farul vechi, monument istoric și de arhitectură, și până la ultima casă a orașului dinspre Delta Dunării, este dezolant. Totul, dar absolut totul, este căzut: șantierul naval, fabrica de conserve de pește, pescadoarele și navele comerciale (câte au mai rămas nevândute sunt mâncate adânc de rugină), atelierele de reparații, dar și Spitalul Orășenesc, dispensarul medical, celebrul (altădată) hotel Royal, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Armenească, sinagoga, până și cimitirul multiconfesional în sectorul evreiesc a fost vandalizat. Casele, de pe faleza stângă a Dunării, inclusiv magnificul palat care a fost timp de 80 de ani sediul Comisiei Europe a Dunării de Jos, cu rarisime excepții, arată mai rău decât după bombardamentul sovietic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
 
Ce a fost Sulina antebelică și interbelică? În primul rând, datorită așezării Comisiei Europene a Dunării de Jos la Sulina, instituție de primă importanță pentru așezarea dunăreano-maritimă, a constituit un bun prilej pentru dezvoltarea multiplă, din punct de vedere edilitar, comercial, economic, cultural. S-au construit case și vile arătoase, hoteluri elegante, bănci, cazinou, cluburi, școli, spitalul, spații comerciale. În acest oraș, de circa cinci mii de locuitori, datorită structurii demografice multietnice, conviețuind aici români, ruși-lipoveni, armeni, greci, evrei, italieni, germani, englezi etc., s-au clădit multe biserici, care de care mai frumoase: catedrala ortodoxă română, biserica ortodoxă grecească, biserica ortodoxă armenească, biserica ortodoxă ruso-lipovenească, biserica catolică, biserica evanghelică, sinagoga, iar cimitirul, vestit în toată lumea, cuprinde șapte sectoare distincte: ortodox român, ortodox ruso-lipovean, ortodox grec, ortodox armean, catolic, evanghelic și evreiesc.
 
În perioada comunistă, datorită extinderii unor activități economice legate de pescuit și de prelucrare a peștelui, s-au construit mai multe blocuri, din păcate asemeni tuturor orașelor din țară, hâde, urâte, în totală neconformitate cu arhitectura tradițională, caracteristică locului. Acum, acestea, cu câteva excepții unde s-a intervenit prin termoizolare și zugrăvire, au rămas la nivelul anilor 60'-70', cenușii, dezolante, cu multe apartamente goale, parcă ar fi ale nimănui.
 
Cum arată Sulina după 20 de ani și ce s-a întâmplat din punct de vedere economic și social în oraș, în această perioadă, în mare, am scris mai înainte.
 
Întrebarea firească care se pune este următoarea: ce trebuie întreprins, de ce proiecte au nevoie Sulina și Delta Dunării pentru dezvoltarea durabilă a zonei? Răspunsul, la prima impresie, este simplu: singura soluție de dezvoltare durabilă pentru Sulina și întreaga zonă este folosirea și exploatarea sustenabilă a resurselor acestora: cadrul natural de excepție oferit de Delta Dunării și poziția de placă turnantă comercială a Sulinei la confluența Dunării cu Marea Neagră. Deci: turism, comerț, activități economice și de servicii conexe acestora“.
 
P.S.: Am scris acest eseu și ca o replică la consemnările mele despre „Poarta dunăreană a țării, rușinea țării - Baziașul“, scrisoare pe care am scris-o ca senator, în anul 2003, am prezentat-o ca discurs politic în Senatul României și am transmis-o prim-ministrului României, președintelui Consiliului Județean Caraș-Severin, prefectului și primarului comunei Socol (singurul care mi-a răspuns).

Despre Păun Ion OTIMAN

Născut pe 28 mai 1942, în Gârbovăț, Caraș-Severin, acad. prof. dr. Păun Ion Otiman este inginer agronom, economist, politician, membru titular al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Agronomie din Timișoara în 1965 și Facultatea de Științe Economice din Timișoara în 1971, iar în 1974 a obținut doctoratul la Facultatea de Economie Agrară București, cu specialitatea management. Între 1968 și 1990 a ocupat diverse posturi didactice în cadrul Facultății de Management de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, precum și în cadrul Universității de Vest din Timișoara.

 Între 1990 și 2004 a fost rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului. În 1993, Otiman a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1999 a devenit membru titular al acestei instituții. În 2003, a devenit Președintele Filialei Timiș a Academiei Române, iar în aprilie 2006 a fost ales Secretar General al Academiei Române. Acad. prof.dr. Ion Otiman Păun, doctor honoris causa al USAMVB Bucureşti, a publicat 12 cărţi şi 320 lucrări ştiinţifice. Este conducător doctorat din 1990, în domeniul Agronomie. Deţine în palmares premiul Academiei Române „Ion Ionescu de la Brad” (1990), premiul Ministerului Educaţiei şi Cercetării - CNCSIS - Opera Omnia (2000).

Sursa foto: www.asas.ro

Citeşte şi: 

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Categorie Ziua Dobrogei
 
#scrieDobrogea Dobrogea văzută de un bănățean

#SărbătoreşteDobrogea: Mesajul lui Gabriel Lefter, președinte Curtea de Apel Constanţa

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul prof. dr. Vasile Nicoară, directorul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân“ Constanţa

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai. Dobrogea - ademenirea noastră dinspre Mare

#scrieDobrogea: Povestea unui controversat edificiu aflat în suferinţă - cândva fost Palat Comunal, azi depozitar al istoriei oraşului (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii