Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
21:39 17 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#scrieDobrogea Istoria zbuciumată a unui simbol care a renăscut precum Pasărea Phoenix - Monumentul Independenţei din Tulcea

ro

15 Nov, 2017 00:00 530 Marime text
Este primul monument ridicat în Dobrogea pentru a cinsti reintegrarea vechii provincii dintre Dunăre şi Mare în graniţele statului român. Este şi simbolul Tulcei, dar şi locul de unde privitorului i se înfăţişează o panoramă de vis a oraşului. Se numeşte simplu Monumentul Independenţei şi este modul prin care regele Carol I şi tulcenii au înţeles să nemurească jertfa de sânge şi actele de vitejie ale celor care au luptat în războiul pentru neatârnare din 1877-1878, în urma căruia Dobrogea, vechi pământ românesc, a revenit în graniţele statului român. 
 
Piatra de temelie a acestui simbol al luptei pentru independenţă a fost pusă pe 17 octombrie 1879, în mai puţin de un an de la intrarea în oraş a autorităţilor civile şi militare, eveniment consemnat la data de 18 noiembrie 1878. La momentul festiv de pe colnicul Hora au participat, pe lângă domnitorul României, Alteţa Sa Regală Carol I, ministrul de Interne, Mihail Kogălniceanu, ministrul de „Resbel“, colonel D. Leca, primul prefect al judeţului Tulcea, George M. Ghica, dar şi cel dintâi edil al oraşului, Dimitrie Theodoroff, alături generalul Al. Angelescu, comandantul diviziei militare din Dobrogea. Binecuvântarea religioasă a aşezării pietrei fundamentale a fost dată de Episcopul Dunării de Jos, Presfinţitul părinte Iosif, după cum se precizează în actul de fundaţie.

Lucrări amânate 

Timpul trecea însă fără ca lucrările la monument să înceapă. A fost nevoie să treacă 18 ani şi ca poetul Ioan Neniţescu (1854-1901) să fie numit prefect al Tulcei, în iulie 1897, pentru ca ideea înălţării monumentului să devină realitate. Autorul poeziilor „Pui de lei“ şi „Ţara mea“ se înrolase ca voluntar în Războiul de Independenţă, fusese sublocotenent în Regimentul 13 Dorobanţi, fiind rănit în asediul redutelor Griviţa. Pentru faptele sale de vitejie fusese decorat cu Steaua României şi Virtutea Militară. Ideea ridicării Monumentului Independenţei era susţinută şi de Liga pentru Propăşirea Dobrogei, înfiinţată în 1896, care reuşise se strângă doar 30.000 de lei.

Sculptorul Georgio Vasilescu, răpus de o răceală  

După ce entuziastul prefect şi patriot Neniţescu a reuşit să strângă într-un timp record suma necesară monumentului (90.000 de lei,), prin mobilizarea cetăţenilor, la Tulcea venea în toamna aceluiaşi an tânărul sculptor Georgio Vasilescu (1864-1898), pentru a semna contractul de realizare a mult aşteptatului edificiu. Avea doar 33 de ani şi îl recomanda realizarea Monumentului „Batalionul II Vânători“, pe care îl ridicase la Ploieşti. Tânărului sculptor i s-a acordat libertate deplină în realizarea edificiului comemorativ. Acesta şi-l imaginează sub forma unui obelisc înalt de 22 de metri, având un soclu o scară monumentală. La baza obeliscului se aflau, de o parte şi de alta, două statui: un dorobanţ cu arma pe umăr şi cu o goarnă în mână şi un vultur cu aripile deschise.
 
Pentru realizarea celui mai voluminos element, obeliscul înalt de 22 de metri, construit din granit roşu de Biaveno, Georgio Vasilescu a plecat la Veneţia. Însă la întoarcere spre Tulcea, când trebuia să conducă lucrările de înălţare a monumentului, a fost pătruns de o răceală puternică şi internat, însă în ciuda eforturilor de la spitalul Colţea din capitală, decesul a fost înregistrat pe 11 noiembrie 1898.
 
Misiunea de a continua opera regretatului sculptor, după planurile întocmite de acesta, i-a fost încredinţată lui Constantin Bălăcescu (1865-1913), cel care, în 1902, a realizat şi statuia lui Mircea cel Bătrân. Cele trei piese au fost aşezate pe soclu la intervale mari în timp, astfel încât inaugurarea oficială a monumentului s-a făcut abia pe 2 mai 1904, în prezenţa regelui Carol I şi a reginei Elisabeta. În acest fel, visul regal devenea realitate, după cum avea să declare şi primarul Tulcei de la acea vreme, Nicolae Comşa: „O dorinţă a Majestăţii Voastre a fost îndeplinită: Falnicul Monument al reanexării Dobrogei s-a înălţat pe acea stâncă frumoasă desemnată de Majestatea Voastră. El va vorbi posterităţii de vitejia dorobanţului şi a marelui Căpitan, Gloriosul nostru rege (...)“.

Trofeu de război pentru bulgari 

Intrarea României într-o altă conflagraţie, Primul Război Mondial, avea să afecteze şi obeliscul de pe Colnicul Hora, fiind distrus de trupa de ocupaţie bulgară. A fost dezasamblat şi dus în Bulgaria, ca trofeu, la fel ca şi cealaltă creaţie a lui Constantin Bălăcescu, statuia lui Mircea cel Bătrân, postamentele ambelor monumente fiind aruncate în aer. Aceste aspecte au fost relatate şi de colonelul Marin Ionescu-Dobrogianu, în studiul „Năvălirea bulgară din 1916-18 în judeţul Tulcea“: „Măreţul monument al reanexării Dobrogei, precum şi statuia lui Mircea de lângă grădina publică, au fost ridicate ca trofee; iar postamentele au fost sparte cu dinamită“.

Renaşterea... întârziată  

Dacă statuia din bronz a lui Mircea cel Bătrân, înfăţişându-l pe domnitor în picioare, cu buzduganul ridicat şi îndreptat spre Dunăre şi cu sabie la brâu, nu a mai fost niciodată refăcută (abia în 1972 în Piaţa Civică din Tulcea se va înălţa o statuie ecvestră a domnitorului, realizată de Ion Jalea), Monumentul Independenţei a fost reconstituit în anul 1933. Însă, din cauza resurselor financiare, s-a renunţat la dorobanţ şi la vultur. Abia cu ocazia sărbătoririi centenarului Independenţei de stat a României pe 9 mai 1977, monumentul a fost refăcut în forma sa iniţială, cele două elemente sculpturale fiind realizate de arhitectului Cristea Grosu.
 
Dealul pe care se înalţă Monumentul Independenţei, la care se ajunge urcând un şir de trepte, este denumit astăzi simplu Dealul Monumentului, fiind un important punct de atracţie turistică. În alt veac, tulcenii îi spuneau Dealul Morilor, după mulţimea de mori de vânt care fuseseră construite pe acest loc, sau Colnicul Hora sau Dealul Horei, amintind de dansurile de sărbătoare pe care comunitatea otomană le organiza aici.
 
Reper peste veacuri al momentului înălţător de la 14 noiembrie 1878, Monumentul Independenţei rămâne un simbol al Tulcei şi al întregii Dobroge, despre care avem datoria să ne amintim mereu.

Reintegrarea Dobrogei în graniţele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al ţării. Odată cu o administraţie nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoţită de entuziasm edilitar. Constanţa, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiţii. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare şi de noi construcţii, pământul anticului Tomis şi-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Şi astăzi, pământul pe care călcăm este înţesat de vestigii încă neştiute. Aici s-au înălţat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălţat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-a înălţat monumente, spre veşnică neuitare.
 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, iniţiat de ZIUA de Constanţa, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele şi istoria oraşului. Să descoperim Constanţa aşa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o preţuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
 
Proiectul #SărbătoreşteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanţa îi sărbătoreşte anul acesta.
 
Sursă foto: Primăria Tulcea
 
Citeşte şi:
 
#scrieDobrogea. #SărbătoreşteDobrogea alături de ZIUA de Constanţa! 

#scrieDobrogea. Statuia lui Ovidius, o operă de... două parale?! (galerie foto) 

#scrieDobrogea. „Chipul lui Eminescu se cuvine modelat cu evlavie adâncă de mâna celui mai mare sculptor al României“ (galerie foto)
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017

Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea „Dobrogea are o valoare deosebită pentru istoria poporului român“

#sărbătoreşteDobrogea Mesajul Cătălinei Ponor, triplă campioană olimpică, cetăţean de onoare al Constanţei

Ti-a placut articolul?

Comentarii