Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
09:34 22 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#scrieDobrogea Geamia din Medgidia - o construcţie emblematică şi un simbol al oraşului (galerie foto)

ro

06 Nov, 2017 00:00 1609 Marime text
„La ilaha illah lahu Muhammadum rasulul lah Nu există alt Dumnezeu decât Allah.
Muhammad este mesagerul lui Allah“
 
Autorităţile otomane au fost interesate să ofere supuşilor stabilitate şi locuri speciale destinate practicării cultului islamic. În fiecare localitate unde exista o importantă comunitate musulmană, au fost construite geamii. Acestea erau de dimensiuni mai mari sau mai mici, în funcţie de posibilităţile financiare ale localităţii, de importanţa acesteia şi de numărul de credincioşi. În oraşe, geamiile erau de dimensiuni mai mari, uneori impresionante, pe când în aşezările rurale, acestea erau de dimensiuni reduse. Minaretul, în schimb, era de dimensiuni semnificative, înalt de peste 20 de metri, pentru a fi observat de la distanţă. Exista interdicţia în Dobrogea otomană de a se construi edificii mai înalte decât geamiile.
 
Moscheile sau geamiile sunt lăcaşuri de cult spaţioase, înalte, cu ornamente simple la interior, cuprinzând patru tablouri pe care sunt scrise numele celor patru califi, discipoli ai lui Mahomed, şi tablouri reprezentând versete din Coran. Minaretul aflat la unul dintre colţurile geamiei este prevăzut cu o scară în spirală unde urcă muezinul şi cheamă credincioşii musulmani la rugăciune.
 
Întotdeauna ieşirea din acest minaret este îndreptată către Mecca. De cinci ori pe zi este urcată această scară de muezin, care cheamă credincioşii la rugăciune folosind strigătele: „Dumnezeu e mare, Dumnezeu e Dumnezeu, nu e decât un singur Dumnezeu, alergaţi la fapte bune, alergaţi la rugăciune; Dumnezeu e unul şi Mahomed Profetul Său“. La intrarea la rugăciune, credincioşii îşi spală mâinile şi faţa, având credinţa curăţării spirituale. Încălţămintea este lăsată în afara edificiului, aşezându-se cu picioarele încrucişate şi ascultând cu mare atenţie versetele citite de imam. Din când în când, încuviinţează spusele preotului cu cuvinte rostite în cor.
 
La Medgidia, femeile participă la slujbă separat de bărbaţi, fie în locuri separat amenajate, fie la slujbe distincte. Un bun musulman trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
- să pomenească numele lui Allah şi al profetului Mahomed şi să creadă în aceştia, (este o credinţă monoteistă);
- să se roage de cinci ori pe zi, luând „abdest“, adică spălarea înaintea rugăciunii pe obraz, pe cap şi pe picioare;
- să se roage la momentul strigătului muezinului, acolo unde se află, prosternându-se la pământ;
- postul o lună pe an, cu prilejul Ramazanului;
- să ajute săracii sub forma „zêkeat“, ce reprezintă 1 - 40% din bunurile mobile;
- să meargă măcar o dată în viaţă la Mecca, în pelerinaj (haji), pentru a vizita locurile sfinte şi mormântul Profetului.
 
Statul român a acordat o atenţie deosebită întreţinerii unor geamii, precum cele de la Medgidia. Aceste lăcaşuri de cult islamic vor primi fonduri publice pentru întreţinere şi au fost împroprietărite cu câte zece hectare de pământ, în conformitate cu Legea Agrară publicată în Monitorul Oficial nr. 82/17 iulie 1921. Se obţineau fonduri necesare întreţinerii clădirilor şi pentru ajutorarea musulmanilor nevoiaşi.
 
Clericii musulmanii, caiumi, muezini, imami şi hatipi, erau sub directa subordonare a unui muftiu, care se subordona ministrului Cultelor. Prin Constituţia României din 1923, un reprezentant al comunităţii musulmane era membru de drept al Senatului. Prin Legea privind regimul general al cultelor, publicată în M.O. nr. 89/22 aprilie 1928, religia musulmană primea recunoaşterea oficială din partea autorităţilor române. Se dovedeşte o toleranţă din partea românilor faţă de comunităţile tătară şi turcă, inclusiv în Medgidia.
 
Alegerea muftiului era coordonată de un cadiu al Tribunalului musulman, asistat de doi secretari desemnaţi din rândul alegătorilor ce reprezentau comunităţile locale, din rândul hogilor locali. Alegătorii vor vota cu buletine de vot tipărite în limba turcă, aşa cum se întâmpla în 24 martie 1895. Rezultatul alegerii va fi consemnat într-un proces-verbal în limba turcă. În anul 1899, la 17 septembrie, se organizau din nou alegeri la moartea titularului. Birourile electorale din comunele urbane vor fi prezidate de hatipi asistaţi de doi hogi, iar din comunele rurale vor fi prezidate de hogi, asistaţi de doi secretari din rândul locuitorilor musulmani, cei mai notabili şi cu ştiinţă de carte turcească. Vor vota cetăţenii majori care vor alege un singur candidat de pe buletinul de vot. Primarul sau ajutorul acestuia va asigura ordinea necesară, trebuind să asiste personal la acest scrutin.
 
Prezenţa turcilor şi a tătarilor în număr mare, mai cu seamă după 1856, a impus construcţia unei geamii impunătoare şi încăpătoare pentru aceşti credincioşi. Autorităţile otomane se vor implica în realizarea acestui edificiu care dăinuie peste timp.
 
Construcţia a fost finalizată către sfârşitul anului 1859 şi la începutul anului 1860. Emblemele domului (kubbe), ale altarului (minber) şi ale minaretului, realizate din cupru, au fost confecţionate la Istanbul şi aduse la Medgidia, totalizând cheltuieli de 7.023 de kuruşi. Costurile moscheii au fost apreciate la 200.932 de kuruşi, depăşind prevederile iniţiale cu 71.900 de kuruşi.
 
Geamia din Medgidia era „cea mai frumoasă şi mai mare din Dobrogea“, având o şcoală mahomedană în subordine, existând alte şase geamii, cinci pe cheltuiala localnicilor, iar una pe cheltuiala statului român. A fost construită la iniţiativa guvernatorului tătar Sayd Mârza Paşa, pentru a deservi comunitatea musulmană formată din turci şi tătari. Cei din urmă fuseseră colonizaţi de sultanul Abdul Medgid şi proveneau din Crimeea. Astfel, aceştia aveau asigurate toate condiţiile pentru a nu părăsi oraşul şi a deveni elemente stabile şi fidele sultanului.
 
A fost construită din marmură şi piatră de calcar, fiind fasonată manual, iar elementele de mobilier erau confecţionate din lemn de cedru adus din Munţii Libanului. Minaretul, din colţul de nord-vest, construit din calcar, avea 25 de metri, fiind prevăzut cu scară interioară în spirală şi cu terasă circulară în partea superioară. Acoperişul este din olane păstrând specificul arhitecturii neoclasicului otoman. În prezent, sunt păstrate detaliile originale. Este cea mai veche clădire a oraşului, numită „Medgidye“.
                
În anul 1872, oraşul avea 15 moschei, 1.157 de case, trei biserici şi sinagogi. A. Ritter şi Helle von Samo ne informează că existau 3.705 locuitori, pe baza anuarelor provinciale otomane (salname). Numărul mare al acestor lăcaşuri de cult este explicat prin prezenţa unui număr însemnat de credincioşi musulmani.
 
Sultanul Abdul Hamid al II-lea a încercat să acorde drepturi lărgite credincioşilor din Balcani, iar în 1905, sultanul Mehmed al V-lea a lărgit aceste drepturi, cu condiţia ridicării unor lăcaşuri religioase pentru musulmani, inclusiv pentru cei din Dobrogea.
 
 
Mihrabul este o nişă într-unul dintre pereţii principali ai moscheii, în care se aşază imamul, pentru a conduce rugăciunea colectivă. Mihrabul simbolizează Qibla, direcţie spirituală a templului de la Mecca.
Iluminatul Geamiei „Abdul Medgid“, numită Mecidiye, în onoarea sultanului, se realiza cu două lumânări de mari dimensiuni aduse special din Orient. În prezent sunt obiecte decorative. Celelalte obiecte aflate în geamie semnifică flacăra, fiind primite în dar de către sultanul Abdul Medgid şi având inscripţionat cuvântul „ Allah“. Minaretul este construit din piatră, având înălţimea de 25 de metri, fiind prevăzut cu scară interioară. Acoperişul păstrează specificul arhitecturii neoclasice otomane. La intrarea în edificiu se găseşte un text în limba turco-osmană în care se evocă ctitorul şi emblema Imperiului Otoman (muhr). Interiorul păstrează detaliile originale, inclusiv plafonul din lemn de cedru, coloanele de lemn, balconul şi balustrada din lemn, minber-ul (locul de practică destinat elevilor de la Seminarul Musulman) şi mihrab-ul.
 
În anul 1993, geamia a intrat într-un proces de reparaţie capitală, fiind consolidaţi stâlpii de susţinere ai construcţiei. Anterior, în anii regimului comunist, se rezolvase evacuarea apelor pluviale printr-un sistem conectat la canalizare, care a oprit surparea terenului de lângă zidurile construcţiei. Prin acea intervenţie, s-a reuşit păstrarea acestui lăcaş de cult de o valoare inestimabilă.
 
În cadrul geamiei îşi exercită atribuţiile trei imami, doi din partea Muftiatului Cultului Musulman din România şi unul din partea Ministerului Cultelor din Turcia. Unul dintre imami este Ilmi Gemal.
 
Activitatea spirituală era coordonată de preoţi cărturari (ulema) şi se desfăşura în geamii, mănăstiri (tekke) şi şcoli atestate la Karasu încă din secolul al XVII-lea. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea existau în Dobrogea 196 de moschei, 12 seminarii religioase, 50 de şcoli primare şi tribunale religioase prezidate de cadii. În 1909 existau 300 de moschei şi două tribunale religioase. Îşi desfăşurau activitatea la nivelul judeţului 319 imami şi personal de cult. Muftiul era plătit de statul român cu sume cuprinse între 300 şi 2.500 de piaştri.
În anul 1921, hoge la Medgidia era Abduraman Reşid, ce avea vârsta de 56 de ani, asistând la momentul naşterii şi înfăţişându-l pe Hamdi Abi, viitor învăţător.
 
Geamia „Abdul Medgid“ mai este numită şi „Moscheea Mare“, fiind înscrisă în Lista monumentelor istorice din judeţul Constanţa cu Codul LMI CT-II-m-A-02904. La 18 noiembrie 2006, o delegaţie din partea Ministerului Justiţiei din Turcia, condusă de ministrul justiţiei, Cemil Cicek, a vizitat oraşul Medgidia. Vizita s-a încheiat cu participarea delegaţiei, la rugăciunea de prânz, la Geamia „Abdul Medgid“. În anul 2011, ministrul de Externe al Turciei, Ahmet Davutoglu, a făcut o scurtă vizită în România, în cursul căreia a vizitat Geamia „Abdul Medgid“. Aceasta reprezintă un simbol al islamismului în Dobrogea şi la Medgidia, fiind unul dintre punctele de atracţie pentru vizitatorii care trec prin „oraşul sultanului“.
 
Despre Adrian Ilie
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius“ Constanţa, şef de promoţie;
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti;
Director adjunct Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi“ Medgidia;
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa);
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea; 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management; 
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul MEN;
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul MEN (Istorie/Istoria minorităţii turce în România);
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia. 
 
Citeşte şi: 
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017

Ziua Dobrogei

#citeşteDobrogea „Numirile acestora nu se fac de către revizorul şcolar, ci de către mine“ (document)

#sărbătoreşteDobrogea Ioan N. Roman - „Le iubim pentru că sunt ale noastre şi pentru conştiinţa clară a drepturilor ce avem la stăpânirea lor“

Ti-a placut articolul?

Comentarii