#scrieDobrogea Dobrogea văzută de un bănățean

Provincia dintre ape - Dunăre și Marea cea Mare -, Dobrogea, a reprezentat pentru mine, ca turist, un interes maxim, an de an, până în 1989. Am beneficiat, împreună cu familia mea, asemenea milioanelor de români, de splendoarea și binefacerile litoralului dobrogean (după 1989, șederile mele estivale pe litoralul românesc, datorită libertății de mișcare câștigată, prin ceea ce timișoreni - inclusiv subsemnatul - au inițiat, cerut și obținut, împreună cu toată țara, în Decembrie 1989, s-au mai rărit). În calitate de cercetător al fenomenului rural, evoluția agrară a Dobrogei, cu bunele și relele vremii și vremurilor, au constituit, alături de viața rurală românească în ansamblul său, obiect al cercetărilor și scrierilor mele.
 
Pentru mine, în sinteză, Dobrogea reprezintă chintesența unor resurse naturale și antropice de cea mai mare importanță pentru România: Marea Neagră, Dunărea, Delta, Canalul Dunăre-Mare, portul (sau porturile), pământul său generos și câte și mai câte au făurit, în timp, dobrogenii, de atâtea și atâtea etnii, credințe și culturi, ai acestor binecuvântate meleaguri românești. Din acest punct de vedere, Dobrogea se aseamănă cu multietnicul, multiconfesionalul, multiculturalul și pacifistul Banat. Dobrogea veche, românească, Cadrilaterul cu al său „mic paradis - Balcic - al României Mari“ (vorba unui istoric român în viață), cuibul Reginei Maria pe Coasta de Argint (părăginit de deținătorii actuali, bulgarii, până în 1989, însă bine întreținut și corect promovat, acum), dar și Capul Caliacra, cu al său Arcaș al sculptorului Boris Caragea, cu focile sale, dar și cu inegalabilul și splendidul apus de soare în partea vestică a Mării Negre, sunt pentru mine, toate, minunății ale Dobrogei.
 
Dobrogea mai reprezintă (sper să nu greșesc, nefiind istoric sau teolog) locul unde poporul român a început a fi creștinat de Sântul Andrei, locul unde a germinat o istorie greu de regăsit în alte părți ale țării; Dobrogea este locul unde, la tot pasul calci pe vestigiile strămoșilor noștri, dar și ale vechilor greci, ale romanilor; în Dobrogea îl întâlnim pe Ovidiu și câte aș mai putea să scriu...
 
Dar cred că am făcut o prea lungă introducere, deci mă opresc și trec la subiect. În aprilie 2013, în calitate de secretar general al Academiei Române, am vizitat pentru prima dată Sulina, în cadrul unui proiect cu finanțare europeană al Institutului de Biologie al Academiei Române, care a avut ca obiectiv reabilitarea Stațiunii de cercetări ecologice a Deltei Dunării. Cu această ocazie, pe lângă obiectivul deplasării la Sulina, sprijinirea implementării proiectului de către colegii de la stațiune, am văzut Sulina, așa cum „arăta“ atunci, impresii pe care le-am consemnat pe hârtie în eseul „Poarta maritimo-dunăreană a României în paragină - Sulina“, apărut în cartea „Drumuri și popasuri. Oameni și fapte. Dintr-o viață“ (Păun Ion Otiman, Edit. Academiei Române, 2017, p. 207).

Despre Păun Ion OTIMAN

Născut pe 28 mai 1942, în Gârbovăț, Caraș-Severin, acad. prof. dr. Păun Ion Otiman este inginer agronom, economist, politician, membru titular al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Agronomie din Timișoara în 1965 și Facultatea de Științe Economice din Timișoara în 1971, iar în 1974 a obținut doctoratul la Facultatea de Economie Agrară București, cu specialitatea management. Între 1968 și 1990 a ocupat diverse posturi didactice în cadrul Facultății de Management de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, precum și în cadrul Universității de Vest din Timișoara.

 Între 1990 și 2004 a fost rector al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului. În 1993, Otiman a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1999 a devenit membru titular al acestei instituții. În 2003, a devenit Președintele Filialei Timiș a Academiei Române, iar în aprilie 2006 a fost ales Secretar General al Academiei Române. Acad. prof.dr. Ion Otiman Păun, doctor honoris causa al USAMVB Bucureşti, a publicat 12 cărţi şi 320 lucrări ştiinţifice. Este conducător doctorat din 1990, în domeniul Agronomie. Deţine în palmares premiul Academiei Române „Ion Ionescu de la Brad” (1990), premiul Ministerului Educaţiei şi Cercetării - CNCSIS - Opera Omnia (2000).

Sursa foto: www.asas.ro

Citeşte şi:

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Categorie Ziua Dobrogei
 
 #sărbătoreşteDobrogea
Mesaj Dana Dumitrescu, director general al Teatrului de Stat Constanţa-Dobrogea are nevoie de un TEATRU NAŢIONAL

#sărbătoreşteDobrogea