Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:21 17 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#scrieDobrogea Dobrogea în inima şi conştiinţa mea

ro

23 Nov, 2017 00:00 488 Marime text
Înainte de a cunoaşte Dobrogea reală, m-am întâlnit cu Dobrogea fictivă, aşa cum mi s-a relevat ea din reportajele publicate în manualele şcolare („Dobrogea! Dobrogea!“ de Geo Bogza), iar mai târziu din lecturile unor romane, precum „Şatra“ lui Zaharia Stancu. Iar întâmplările din „Deşertul tătarilor“, al lui Dino Buzzati, nu mi le puteam imagina decât având loc într-un peisaj identic cu cel dobrogean.
 
S-a mai petrecut însă ceva care m-a legat definitiv de pământul dintre Dunăre şi Mare. Satisfăcându-mi stagiul militar în Dobrogea, am citit, din întâmplare, romanul „Pânza de păianjen“ al Cellei Serghi, prozatoare atât de ataşată de spaţiul dobrogean, cum este, să spunem, Otilia Cazimir de cel moldav ori Cora Irineu de cel bănăţean (ca să dau doar exemple de scriitoare).
 
Mi-am propus ca, după „liberare“, să o caut pe Cella Serghi la Bucureşti pentru a o cunoaşte şi personal. Acest lucru s-a întâmplat efectiv în anul 1976, când am întâlnit-o pe scriitoarea care mi-a luminat un ceas al tinereţii mele. Ulterior, am vizitat-o de mai multe ori, împreună cu soţia mea, pe Cella Serghi. Nu numai că am făcut cu autoarea atâtor romane de succes un amplu interviu (publicat, parţial, în revista „Excelsior“, an I, nr. 3, 1992, p. 53-56, şi nr. 4, 1992, p. 59-62), dar am purtat o foarte interesantă corespondenţă, care este, deocamdată, inedită. Ultimele scrisori nouă ni le-a trimis şi aştept să am răgazul pentru a le încredinţa tiparului. Deocamdată pregătesc o ediţie cu toate interviurile acordate de Cella Serghi de-a lungul vieţii sale.
 
O altă personalitate dobrogeană care m-a fascinat a fost Ion Jalea. Când a împlinit 90 de ani, am organizat la Cluj-Napoca un medalion omagial, care a fost consemnat în presa locală. Asta se întâmpla pe la mijlocul „deceniului satanic“, cum a numit profesorul Mircea Zaciu ultimul deceniu al dictaturii ceauşiste, când nu se putea omagia decât o singură persoană. Cu atât mai singulară a fost iniţiativa mea culturală. Marele sculptor a fost atât de impresionat de gestul meu, încât m-a invitat să-i fac o vizită la atelierul său din strada Ermil Pangratti din Bucureşti.
 
L-am vizitat pe artist, am făcut şi cu el un amplu interviu (publicat în revista „Tribuna“, an XXXI, nr. 21, 21 mai 1987, p. 1;9), între noi legându-se o prietenie extrem de onorantă pentru mine, recompensată cu patru scrisori de la creatorul Arcaşului, odihnindu-se şi cu utile sfaturi pentru eseul la care lucram, „Clasic şi modern în sculptura lui Ion Jalea“ (publicat ulterior, împreună cu cele patru scrisori, în revista „Excelsior“, an I, nr. 1, 1992, p. 52-63).
 
În fine, în ultimii ani, graţie prietenei şi colegei Aurelia Lăpuşan, am relaţii cu Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, mai precis cu cei care pregătesc jurnalişti la universitate sau îi perfecţionează în cadrul Centrului de Formare şi Perfecţionare a Jurnaliştilor „Dobrogea“. Graţie acestor relaţii, am vizitat de mai multe ori Constanţa şi alte locuri din Dobrogea, pe care nu credeam că voi avea ocazia să le văd vreodată. În urma acestor vizite, am publicat un serial în presa clujeană, „Scrisori de la Pontul Euxin“, care, cândva, ar putea forma începutul unei cărţi.
 
Lung nu e doar drumul Clujului, ci şi al Constanţei. Dar mă duc spre malul mării cu bucuria cu care mă îndrept spre locuri foarte dragi inimii mele. Aşa s-a întâmplat şi în vara şi toamna anului 2003, când am fost onorat că pot asista la o parte dintre activităţile consacrate împlinirii a 125 de ani de administraţie românească în Dobrogea.
De câte ori paşii mă poartă spre locurile dintre Dunăre şi Mare, şi mai ales spre prietenii care „sfinţesc“ prin tot ceea ce fac aceste locuri, am sentimentul că „mă duc de-acasă acasă“, ca să îl parafrazez pe Nichita Stănescu.

Despre Ilie Rad 

Ilie Rad este prof. univ. dr. în cadrul Universităţii „Babeş Bolyai“ din Cluj-Napoca şi preşedintele de onoare al Asociaţiei Române de Istorie a Presei. A publicat peste 200 de articole de critică şi istorie literară, recenzii, reportaje şi interviuri în reviste de cultură. Este coautor la zece volume colective, precum „Pro Didactica“, Cluj-Napoca, 1988; „Constantin Ciopraga 85. Dosarul unei existenţe“ (volum îngrijit de Mircea A. Diaconu), Editura Universităţii, Suceava, 2001; „Jurnalismul cultural în actualitate“, Cluj-Napoca, 2005; „Secvenţe din istoria presei româneşti“, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2006, sau „Forme ale manipulării opiniei publice“, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2007. De asemenea, a colaborat la două enciclopedii de prestigiu publicate de celebra editură Routledge (SUA). 
 
Citeşte şi:
 
ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Ziua Dobrogei

#sărbătoreşteDobrogea: ZIUA de Constanţa invită autorităţile la o masă rotundă

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul prof. univ. dr. ing. Garabet Kümbetlian, membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul lui Gheorghe Hristodol - Institutul de Istorie „George Bariţiu“ al Academiei Române, Cluj-Napoca

#sărbătoreşteDobrogea: Ambasadorul Marii Britanii în România, Paul Brummell - Britain in Constanta

#citeşteDobrogea: 1878. Decizia Consiliului Comunal Brăila privind alocarea bugetului festivităţilor trecerii armatei române în Dobrogea

Ti-a placut articolul?

Comentarii