Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:26 14 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

#sărbătoreşteDobrogea Mesajul prof. dr. Vasile Nicoară, directorul Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân“ Constanţa

ro

29 Nov, 2017 00:00 1187 Marime text
Motto:
  „Cine cunoaşte Dobrogea, o iubeşte pentru totdeauna!” - George Vâlsan
 
Un bun model de conviețuire interetnică armonioasă este „modelul dobrogean”, de mult timp şi des invocat sau citat. Actualitatea promovării sale este argumentată de situaţiile conflictuale interetnice şi confesionale extinse în Peninsula Balcanică şi în spaţiul exsovietic, atât de aproape de noi. Ridicat la rang de exemplu, „modelul dobrogean” poate sprijini depăşirea stresului istoric şi politic acumulat în regiunea Europei Centrale şi de sud-est (vezi in timp relaţiile româno-bulgare sau româno-maghiare şi istoria lor).
 
Dobrogea, ca spaţiu de interferenţă între culturi (Orient - Occident), între religii (crestinism - islamism), între zone de influenţă politică şi militară (NATO - URSS, Rusia), între regiuni şi ansambluri economice (UE - CAER, CSI), poartă amprenta influenţelor diverse, adoptate sau impuse şi care îi conferă individualitate şi specificitate.
 
Între provinciile istorice ale României, Dobrogea este teritorial şi demografic printre cele mai mici, reprezentând circa 6,5% ca suprafaţă şi 4,5% ca număr de locuitori, raportate la nivel naţional. Cu toate acestea, Dobrogea se constituie într-o realitate geografică, pe cât de bine delimitată, pe atât de variată şi complexă. Diversităţii fizico-geografice şi geologice a teritoriului îi este asociată o evoluţie istorico-demografică zbuciumată, o succesiune de civilizaţii, popoare şi culturi, a căror consecinţă o reprezintă acea realitate geografică, anterior invocată şi care oricât de mult cercetată este departe de a fi epuizată.
 
Convieţuirea interetnică într-un spaţiu răvăşit de conflicte, dar atrăgător din multe puncte de vedere, colonizarea spontană sau dirijată a românilor, dar şi a altor comunităţi etnice, în secolul XIX au făcut din Dobrogea un gen de „vest american”, un teritoriu râvnit, cu perspective bune de dezvoltare, dar plin de dificultăţi şi pericole.
 
În fapt, nici o ţară europeană nu arată, de o manieră atât de vie, un astfel de caleidoscop etnic. Pe un teritoriu, relativ restrâns, populaţii ale Europei Centrale (colonii germane), Europei de Est (bulgari, români, ruşi de diverse spiţe, albanezi) şi numeroase populaţii ale Asiei de Vest (turci, tătari, kurzi, lazi, armeni, ţigani) şi-au dat aici întâlnire şi trăiesc aici precum ar fi nişte celule autonome”, scria profesorul universitar şi director al Institutului de Geografie din Geneva, Eugene Pittard, în 1946, în avant-propos la lucrarea „Nord-Dobrudscha”, W.Kundig - Steiner, p. XIII-XIV.
 
Constantin Brătescu afirmă că „…dintre toate drumurile ce duc în Dobrogea… numai cele dacice au avut o influenţă permanentă asupra alcătuirii etnice a provinciei, pe când celelalte, oricât de hotărâtoare în anumite epoci, au avut un rol mai mult episodic” (C. Bratescu „Populaţia Dobrogei”, 1928).
 
E bine să ne amintim că, revenită sub autoritatea statului român în 1878, Dobrogea s-a bucurat timp de aproape trei decenii de o legislaţie specială instituită prin „Legea pentru organizarea Dobrogei”, promulgată la 9 martie 1880 şi numită de Mihail Kogălniceanu „Constituţia Dobrogei”, deoarece reglementa drepturile dobrogenilor, puterea judecătorească, administraţia, finanţele şi puterea armată. Purta spiritul Constituţiei României din 1866 şi al liberalismului autorilor, Mihail Kogălniceanu şi magistratul Remus Opreanu, prefectul Constanţei.
 
În 1913, al doilea război balcanic se încheie cu încorporarea teritoriului din sudul Dobrogei, iar frontiera româno-bulgară pornea de la Dunăre, la sud de Turtucaia, ca să ajungă la Marea Neagră, la miazăzi de Ecrene, la nord de Varna. Până în 1940, acest teritoriu numit Dobrogea Nouă sau Cadrilater şi format din două judeţe - Durostor (cu reşedinţa la Silistra) şi Caliacra (cu reşedinţa la Bazargic) - s-a dezvoltat în cadrul statului român.
 
Într-o situaţie dificilă şi într-un context internaţional nefavorabil, România semnează Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, prin care se stabilea cedarea către Bulgaria a Cadrilaterului, fixarea „definitivă şi perpetuă” a noii frontiere (din aval de Silistra până la 8 km sud de Mangalia) şi să procedeze la schimbul de populaţie între judeţele cedate şi cele din Dobrogea Veche.
 
Dobrogea devine o regiune prioritară pentru mari investiţii, care modifică între anii 1960 - 1990 radical structurile socială, economică, demografică şi habitatul uman. Chiar mediul natural suferă modificări însemnate prin: construirea imensului complex portuar Constanţa - Constanţa Sud Agigea, Canalul Dunăre - Marea Neagră şi ramificaţia Poarta Albă - Midia Năvodari, amenajarea hidropiscicolă a complexului lagunar Razim, porturile maritime Mangalia şi Midia, lucrări de protecţie a ţărmurilor şi construirea staţiunilor turistice. Lor le sunt contemporane mari investiţii industriale: Combinatul Metalurgic Tulcea, Şantierele Navale Constanţa şi Mangalia, Combinatul Petrochimic şi Rafinăria Midia - Năvodari, Combinatul de lianţi şi ciment Medgidia, Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, iar agricultura modifică substanţial peisajul într-unul agrar al câmpurilor cultivate deschis, culturi vegetale, îndeosebi cerealiere în sistem intensiv irigat, dar şi plantaţii viticole însemnate amenajate pe sisteme de terase antropice spre Dunăre, la Ostrov şi Niculiţel şi pe Valea Carasu.
 
În ultimii ani, ca urmare a modificărilor geostrategice, politice, economice şi militare survenite, Dobrogea - trecută odată cu toată ţara în structura euro-atlantică a NATO şi aspirând la completa integrare în Uniunea Europeană - a devenit spaţiul militar cel mai atractiv stabilirii unor baze militare americane şi NATO şi totodată are mare atractivitate economică pentru poziţia geografică, pentru potenţialul ei natural și pentru hinterlandul pontic.
 
Cotidianul ZIUA de Constanța publică, în această perioadă, mesaje dedicate Zilei Dobrogei, în cadrul proiectului #SărbătoreșteDobrogea, dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România și a 17 ani de activitate jurnalistică. Fie că Dobrogea este locul lor natal sau nu, personalități din diferite domenii și reprezentanți ai instituțiilor de pe plan local și național ni s-au alăturat în acest proiect aniversar, transmițând pentru cititorii noștri mesaje dedicate celebrării provinciei istorice dintre Dunăre și mare. Rămâneți alături de noi pentru a marca această sărbătoare!
 
Citește și:
 
Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Categorie Ziua Dobrogei

#SărbătoreşteDobrogea: Mesajul lui Gabriel Lefter, președinte Curtea de Apel Constanţa

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai. Dobrogea - ademenirea noastră dinspre Mare

#scrieDobrogea: Povestea unui controversat edificiu aflat în suferinţă - cândva fost Palat Comunal, azi depozitar al istoriei oraşului (galerie foto)

#scrieDobrogea: Poarta maritimo-dunăreană a României în paragină - Sulina

Ti-a placut articolul?

Comentarii