#sărbătoreşteDobrogea Mesajul dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa

Nu sunt născută în Dobrogea, am venit din Braşov (via Bucureşti, Universitatea Naţională de Artă) la Constanţa prin repartiţie guvernamentală, la alegerea şi decizia mea. Aveam nevoie de linii orizontale, de spaţii nelimitate, de soarele şi monotonia aridă a şesului necenzurat de înălţimi.
 
Voiam să înţeleg ce i-a determinat pe marii noştri pictori din perioada modernă să confere acestui ţinut calitatea de cale regală a picturii româneşti, mă fascinau vapoarele (care puteau totuşi ieşi din apele teritoriale ale ţării), destinul lui Ovidiu, mort neconsolat şi fără mormânt ştiut la Tomis, cetăţile romane de pe limesul dunărean, unde am făcut prima practică de studenţie din viaţa mea. La Capidava, unde s-a desfăşurat aceasta, am simţit misterul istoriei, având drept călăuză un arheolog erudit, Radu Florescu, a cărui viaţă a gravitat întru cunoaşterea şi impunerea cetăţii în arealul cercetării istorice româneşti. Pentru profesor, Capidava era axis mundi, iar modul în care a iubit acest sit - ca şi tatăl sau, de asemenea emerit arheolog - m-a făcut să înţeleg ce înseamnă să faci din profesie un modus vivendi.
 
Lângă Capidava s-a aflat şi se află şi acum, spre neschimbare, sper eu, un muzeu incredibil, o colecţie strălucitoare care nedumereşte şi farmecă (un proces prin care se revendică lucrările se încheie în aceste zile după zece ani de luptă). Nu am bănuit că onorabila instituţie va fi sursa atâtor clipe de frumuseţe şi de nelinişte din viaţa mea!
 
În sfârşit, într-o clădire urâţită de funcţiile deţinute succesiv, deşi iniţial fusese construită într-un stil neoromânesc monumental - Muzeul de Artă, pe atunci în alt loc -, am văzut o colecţie eterogenă, în care se evidenţiau lucrări fabuloase, care trebuiau puse în valoare (a vorbi atunci despre Balcic era un lucru periculos, care ar fi putut impieta asupra relaţiilor dintre ţările lagărului socialist).
 
În clădirile Constanţei, adevărat palimpsest arhitectonic, au vieţuit oameni din toate colţurile ţării şi ale Europei, care au construit şi au lărgit portul - cauza întemeierii oraşului -, care au acceptat provocările istoriei (Dobrogea a fost considerată, o lungă perioadă, pământ de exil) - şi au înţeles prin asumare că după 1878 regalitatea a lansat aici un adevărat proiect de ţară!
 
Și deoarece din vârful pantei care încheie peninsula Constanţei mă priveau, acaparator, 2500 de ani de istorie şi cultură, m-am hotărât să mă identific cu acest spaţiu miraculos, căruia i-am dedicat ideile, munca, pasiunea mea pentru ştiinţă şi frumos.
 
Cotidianul ZIUA de Constanţa publică, în această perioadă, mesaje dedicate Zilei Dobrogei, în cadrul proiectului #SărbătoreşteDobrogea, dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România şi a 17 ani de activitate jurnalistică. Fie că Dobrogea este locul lor natal sau nu, personalităţi din diferite domenii şi reprezentanţi ai instituţiilor de pe plan local şi naţional ni s-au alăturat în acest proiect aniversar, transmiţând pentru cititorii noştri mesaje dedicate celebrării provinciei istorice dintre Dunăre şi mare. Rămâneţi alături de noi pentru a marca această sărbătoare!
 
Citeşte şi:

ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 
Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Ziua Dobrogei

#scrieDobrogea: Un episod mai puțin cunoscut din istoria Peșterii Sfântului Andrei - sfințirea din 23 iulie 1944 (galerie foto)

#citeşteDobrogea: „Metamorfoza“ Constanţei sau 150 de tradiţie şi credinţă la Marea Neagră

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul directorului Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Traian Cliante

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul Mariei Magiru, directorul Muzeului de Artă Populară