Tatăl şi fratele mai mare sunt luptători La doi ani, Fabian Mateo Jipeanu se joacă la Năvodari de-a Van Damme (galerie foto)

Cei trei bărbaţi ai familiei Jipeanu din Năvodari sunt luptători din tată-n fiu. Marcel (36 de ani) şi băiatul său cel mare, Eduard Andrei (15 ani), au făcut box, iar acum practică kickboxing. Tradiţia nu se opreşte însă aici, pentru că din urmă vine tare mezinul Fabian Mateo

La secţia de Kempo K-1 a Clubului Sportiv Năvodari activează Marcel Jipeanu (sportiv şi instructor) şi Eduard Andrei Jipeanu. Aşchia nu a sărit departe de trunchi, astfel că sporturile de contact sunt religie în familia lor. De la box, Marcel şi fiul său au trecut la kickboxing, având succes şi în această ramură. Iar numele Jipeanu va fi dus cu siguranţă în ring şi de al doilea băiat al lui „Ică“. Fabian Mateo are numai doi ani, dar echipamentul, mănuşile şi sacul de antrenament nu mai reprezintă necunoscute pentru el.

La sala clubului CS Năvodari, se pregătesc zilnic în jur de 25 de sportivi, foşti boxeri sau tineri care au început direct kickboxing. Printre picioare li se încurcă însă mai mereu o mogâldeaţă cu echipament roşu şi cu mănuşi aproape cât el. Este Fabian Mateo Jipeanu, un aspirant la statutul de mare luptător. Are numai doi ani, dar, cum se spune, cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. Aşa şi el, face la sală ce vede la tată şi la fratele mai mare. „La vârsta lui, deocamdată doar se joacă. Oricum, îşi dă seama despre ce e vorba. Cum prinde mănuşile (are două perechi, una de culoare roşie şi una albastră), şi le pune în mâini şi dă cu ele în sac. Iar când îi spun «stânga», «dreapta», «cu piciorul», execută întocmai. Înţelege. E plin de energie“, vorbeşte tatăl cu dragoste de mezinul său. Acesta are un prenume cu rezonanţe italiene, fiind ales de Marcel. „Am fost plecat mai mulţi ani în Italia. Mi-a plăcut cum sună Mateo şi i l-am pus şi băiatului meu“, spune instructorul sportiv.

Marcel Jipeanu - „Eduard Andrei are calitate în execuţii“

Celălalt băiat al lui Marcel Jipeanu, Eduard Andrei, are ceva experienţă în ring, deşi a ajuns abia la 15 ani. „A făcut un an şi ceva de box, după care am trecut amândoi la kickboxing. Ca pugilist, are multe meciuri câştigate, dar nu a fost dus la niciun Campionat Naţional. Şi la kickboxing a susţinut destule partide. Are o lovitură extraordinară de braţ. Acum ne antrenăm susţinut şi pentru picioare. Lucrează curat şi are calitate în execuţii. Eu n-am vrut neapărat să-l dau la sporturi de contact. Dar, cu timpul, m-am convins că este făcut pentru acest gen de sport“, îl descrie tatăl său.  

Jipeanu ajunsese de la 54 kg la 95 kg

De loc din Năvodari (unde locuieşte şi astăzi), Marcel Jipeanu a început boxul la opt ani şi jumătate, pe plan local, şi a activat în acest sport până la 34 de ani, când a schimbat cu kickboxing-ul. „Am în jur de 22 de ani de pugilism, cu câteva pauze. Primul meu antrenor a fost Iosif Iacubovski, după care am lucrat cu Stere Fudulea, iar apoi cu Ablalim Ferodin. Am reprezentat Petromidia Năvodari. În cariera de boxer, am fost un mare ghinionist. Încă de când am trecut la tineret, iar apoi la seniori, picam mereu în semifinale cu cei mai în vogă boxeri din acei ani de la categoria mea, Crinu Olteanu sau Adrian Alexandru. La juniori, am reuşit să ajung însă în frunte. Timp de 14-15 ani, am făcut categoria 54 kilograme. Apoi, am luat o pauză de jumătate de an, timp în care ajunsesem la 95 de kilograme. Ulterior, am slăbit, iar acum am ajuns la 70 de kilograme, eu având înălţimea de 1,69 metri“, arată Marcel, cunoscut însă ca „Ică“. „De mic mi s-a zis aşa şi acesta mi-a rămas prenumele. Unii nici nu mă ştiu de Marcel“, dezvăluie luptătorul de 36 de ani.

„Ică“, două medalii de aur şi titlul de luptător al turneului

Marcel Jipeanu pregăteşte sportivi la CS Năvodari, dar concurează încă şi el. De curând, a participat, la Sofia, la Openul Bulgariei la Kung-Fu, unde a câştigat două medalii de aur la seniori, la Light-Fighting şi la Total-Contact (categoria -70 kg). Evoluţiile sale deosebite i-au determinat pe organizatori să-l declare cel mai bun sportiv al competiţiei. Istoria participării sale la această întrecere e însă una inedită. Iniţial, trebuia să fie în Bulgaria doar antrenor pentru sportivul său Petrică Stoian. Acesta a avut însă actele personale în neregulă şi nu i s-a permis, la vamă, să intre în Bulgaria. În această situaţie, Jipeanu nu a avut încotro şi a intrat el în concurs, deşi nu se pregătise pentru întrecere. Uimitor, Marcel a trecut peste acest impediment şi a câştigat tot, în meciuri cu sportivi mai tineri ca el.