Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
22:21 21 08 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Profesor de ştiinţele naturii i-a fost tatăl lui Adrian Bavaru Un ierbar din anul 1938 se află în posesia liceanului de atunci, Traian Petcu (galerie foto)

ro

19 Apr, 2014 00:00 3704 Marime text
Cel mai în vârstă atlet din România care concurează încă, Traian Petcu, din Constanţa, deţine multe lucruri nepreţuite, care poartă pecetea timpului. Printre ele, şi un ierbar vechi de 76 de ani. Bătrânul de 90 de ani păstrează cu sfinţenie şi mai multe cărţi vechi sau manuale de rugăciuni ori valiza pe care a avut-o tatăl său în prizonierat în Germania, în Primul Război Mondial.
 
În anii de liceu, de la „Mircea cel Bătrân“, când profesorul de ştiinţele naturii le-a cerut, din timp, elevilor, să facă la oră ierbare sau insectare, Traian Petcu a optat pentru ierbar. „Eu eram cu plantele, îmi plăcea grădina“, povesteşte sportivul veteran, care avea pe atunci 13 - 14 ani. În doi ani, 1937 şi 1938, a tot strâns plante, alcătuind o colecţie cuprinzătoare, care a primit nota 9. „Ierbarul meu a fost cel mai complet din clasă“, se mândreşte bătrânul, care a păstrat creaţia. Iniţial, în ierbar au fost adunate 56 de plante, însă, de-a lungul timpului, şase s-au pierdut. Cele mai multe componente ale ierbarului au fost adunate de tânărul Traian din Constanţa (din parcurile oraşului sau din grădina proprie), dar a primit plante şi din alte localităţi (Târguşor, Saraiu, Ferdinand I - actualul Mihail Kogălniceanu, Dorobanţu, Murfatlar), de la Balcic (care, pe atunci, aparţinea de Regatul României), din alte părţi ale ţării (Satulung, Bistriţa, Babadag, Vălenii de Munte) ori chiar din străinătate (Grecia - Chios). „La Saraiu aveam o verişoară, învăţătoare, care avea drum şi la Vălenii de Munte. Celelalte plante din judeţ şi din împrejurimi le am de la tata, care, fiind funcţionar la depozitul de bere «Luther», umbla mult, de la cârciumar la cârciumar. De asemenea, la Dobobanţu aveam o mătuşă, iar la Murfatlar am mers odată în excursie cu şcoala, aşa cum s-a întâmplat şi la Balcic. De la Năsăud mi-a adus ceva unul dintre fraţii mei, care era inginer acolo. Din Grecia, de la Chios, am primit o plantă de la o cunoştinţă de familie, marinar“, povesteşte Traian Petcu. În ierbar se mai găsesc actualmente următoarele plante: laur, cosmea, ciuboţica-cucului, trandafir urcător, crin, garofiţă, toporaş, pătrunjel, iederă, crai, nalbă de grădină, cucută, tuia, rodul-pământului, laptele-câinelui, gherghina, traista-ciobanului, clopoţelul (ghiocelul), viorica, salcâm, fasole, urzică moartă, urzică, salcâm pitic, tei, arţar, plop, pelin, pin, pecetea lui Solomon (adunate din Constanţa), gălbenică (Târguşor), portocal, lămâi (Chios), castan sălbatic (Satulung - Braşov), ovăz, grâu (Ferdinand I), brad (Bistriţa), smochin (Balcic), pălămidă (Babadag), trifoi cu torţel, viţă-de-vie, sunătoare, mei, rapiţă, hamei, drăgaică (Saraiu), pepene (Dorobanţu), stejar, licheni (Vălenii de Munte) şi fragi (Murfatlar).
 
Coleg cu directorul Institutului de Proiectări
 
Traian Petcu dezvăluie că profesor de ştiinţele naturii în liceu i-a fost Severino Bavaru, tatăl fostului rector al Universităţii Ovidius din Constanţa (în prezent rector onorific), Adrian Bavaru (viceconsul onorific al Italiei la Constanţa şi membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România). „Îl ştiu pe Traian Petcu, l-am cunoscut prin intermediul tatălui meu. Un mare atlet“, a spus Adrian Bavaru. „Profesorul Bavaru ne preda foarte frumos. Mie îmi plăceau biologia şi domeniul medical. Pe atunci, visam să devin farmacist sau medic. Am avut colegi de liceu care au devenit apoi doctori (Grigore Strahie, chirurgul Papari, de la Medgidia, Vasile Vlăsceanu) sau ingineri, cum a fost Gheorghe Ghergic, directorul Institutului de Proiectări“, a arătat Traian Petcu.
 
„Mai puţină filozofie şi mai multă grijă la bagaje!“
 
Traian Petcu l-a cunoscut şi pe marele învăţat Nicolae Iorga. Acesta ţinea prelegeri la Vălenii de Munte, iar la unele dintre întâlniri participa şi verişoara liceanului, învăţătoarea de la Saraiu. Odată, l-a luat cu ea şi pe tânărul Petcu, pe care, într-o pauză de curs, i l-a prezentat lui Iorga. „Mi-a urat ceva de şcoală, să învăţ bine. Era un tip foarte popular şi avea o memorie extraordinară. Îi întâmpina la gară pe participanţii la prelegeri, iar apoi, la plecare, îi conducea la tren. Ţin minte şi o întâmplare amuzantă, cu o prietenă a verişoarei mele, căreia, când a trecut peste liniile de tren, i s-a desfăcut valiza şi toate lucrurile i s-au împrăştiat printre şine. «Zoe, mai puţină filozofie şi mai multă grijă la bagaje!», i-a strigat Iorga de pe margine, neezitând apoi să meargă la ea pentru a o ajuta să-şi facă repede valiza, întrucât se vedea venind o locomotivă.“
 
Tatăl său a fost prizonier în Germania
 
În afară de ierbar, Traian Petcu deţine şi câteva cărţi vechi, ca şi valiza pe care a avut-o tatăl său, plutonierul Dumitru Petcu, de la Regimentul 36 Infanterie, când a fost prizonier (un an şi patru luni) în Germania, în Primul Război Mondial. În lagăr, acesta, ca şi ceilalţi români reţinuţi, a primit o cărticică de rugăciuni, „Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină alcătuită pentru folosul prizonierilor români din Germania de preotul G. Brănişteanu - slujitor la capela română «Mihail Sturza» din Baden-Baden“, care a rămas în posesia lui Traian Petcu. Atletul veteran mai deţine o altă carte de rugăciuni, din 29 august 1914, dar şi manualul după care învăţa religie în clasa I secundară de liceu, „Istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament“, din 1923. De asemenea, de la părinţi i-a rămas o „Epistolie a Domnului Nostru Isus Christos ce a trimis-o Dumnezeu din cer“, apărută la „Bucuresci“, în 1893! Traian Petcu are în sfântă păstrare şi „Minunile icoanei Maicei Domnului“ (din 1922) şi „Istoria bisericească universală cu elemente de catehism şi liturgică“ (pentru clasa a III-a secundară de liceu), un manual din 1937.

Ti-a placut articolul?

Comentarii