Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:10 16 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

O poveste veche de 40 de ani Ce primă au avut rugbyştii Farului pentru primul titlu de campioană din istorie

ro

17 Jan, 2014 00:00 8720 Marime text
În 2014 se împlinesc 40 de ani de când echipa de rugby Farul Constanţa a debutat în sezonul care avea să se încheie cu câştigarea primului titlu de campioană naţională. „Marinarii” au şase titluri interne în vitrina cu trofee, însă n-au mai cucerit medaliile de aur de 17 ani.

Sezonul 1974/1975 era al 20-lea din istoria clubului de rugby Farul Constanţa, care nu dobândise niciun titlu până atunci. Acest campionat a reprezentat şi debutul pe banca tehnică a „marinarilor” a lui Mihai Naca, cel care avea să devină o legendă a sportului cu balonul oval. Naca l-a înlocuit în funcţie pe Titi Ionescu, conducând echipa într-o primă ligă ce s-a desfăşurat după un sistem nou, cu sezon regulat şi turneu final. Cele 16 formaţii participante au fost împărţite în două grupe, iar după o evoluţie foarte bună, Farul s-a clasat pe primul loc după prima parte a sezonului, obţinând calificarea în faza finală. Constănţenii au câştigat 11 dintre cele 14 meciuri disputate, un joc l-au terminat la egalitate, iar două le-au pierdut. Rezultatele au fost: 29-15 (în tur, acasă) şi 9-3 (în retur, în deplasare) cu Griviţa Roşie; 31-6 (d) şi 36-16 (a) cu Rapid Bucureşti; 35-0 (a) şi 13-10 (d) cu Agronomia Cluj; 18-9 (d) şi 6-7 (a) cu TC Ind. Constanţa; 16-3 (a) şi 11-16 (d) cu Ştiinţa Petroşani; 0-0 (d) şi 29-6 (a) cu Rulmentul Bârlad; 47-0 (a) şi 16-6 (d) cu Vulcan Bucureşti. Din această serie s-a mai calificat în play-off Ştiinţa Petroşani, careul de aşi fiind completat cu Steaua şi Dinamo. 

„Steliştii sunt uluiţi, neputând să creadă”

În cartea „50 de ani de rugby la Constanţa”, autorii, Nicolae Dan şi Florian Constantin, actualul preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Rugby, fost jucător al Farului şi fost internaţional, descriu pe larg celebrele bătălii ale constănţenilor din turneul final. „În primul joc - la Petroşani, cu Ştiinţa -  Farul obţine un rezultat de egalitate, jocul constănţenilor fiind însă la un nivel mult mai înalt decât cel al adversarilor, fapt ce avea să se confirme în partidele următoare. În al doilea meci, disputat la Constanţa cu Dinamo, în faţa a circa 5.000 de iubitori ai rugby-ului - record de spectatori la Constanţa - Farul conduce jocul, impunându-se de o manieră categorică, marcând două eseuri, prin Muşat şi Ianusevici, iar Bucos, din nou excelent, stabileşte scorul final la 16-3. Cu greu se poate însă descrie următorul meci, disputat cu Steaua la Bucureşti. Fariştii, magistral conduşi de Dărăban şi Bucos, mobilizaţi de o mare dorinţă de victorie, dăruiţi total unor atacuri frenetice, înscriu în prima repriză trei eseuri, prin Borşaru, Dinu şi Bucos, toate transformate de ultimul. Tabela de marcaj arăta un rezultat incredibil 18-0 pentru Farul. Steliştii sunt uluiţi, neputând să creadă. A fost un adevărat festival rugbystic, unul dintre momentele de vis ale băieţilor noştri. Stilul şi concepţia de joc ale antrenorului Mihai Naca, «Grecul» nostru, începeau să dea roade. Prin această victorie, Farul se instalează pe primul loc, cronicarii de sport ai timpului anticipând prin cuvinte elogioase viitoarea campioană”, se arată în carte. Meciul patru a coincis cu o nouă victorie, 41-12 la Constanţa cu Ştiinţa Petroşani, căreia i-a venit rândul „să cunoască forţa şi măiestria constănţenilor în manipularea balonului”. Farul a marcat nouă eseuri, „unul mai frumos decât altul”, prin Dărăban, Muşat, Băcioiu, Varga, Celea şi Ianusevici. Bucos a fost şi de această dată în zi bună, a transformat, iar Farul îşi continua marşul către titlu. Returul cu Dinamo, de la Bucureşti, s-a jucat pe ploaie, pe un teren greu, îmbibat cu apă, iar rezultatul final a fost 6-6. „Farul a adoptat o tactică de mare prudenţă. Mizând pe un rezultat de egalitate, ceea ce a reuşit. Bucos, autorul a două lovituri de picior căzute, şi Constantin, prin două lovituri de pedeapsă, semnează remiza”, descriu meciul cei doi autori.

„Naca, nu uita, astăzi vrem victoria!”

Ultimul meci s-a jucat contra Stelei (multiplă campioană), pe litoral, la finele lunii iunie a anului 1975, în faţa a 10.000 de spectatori. „Partida are o poveste foarte interesantă. Mihai Naca, în primul an ca antrenor al Farului, consolidase climatul specific rugby-ului, îşi apropiase jucătorii. Fiind un mare tactician, a impus un adevărat program-şcoală. Şi-a pregătit cu migală fiecare compartiment, fiecare jucător. Ne amintim cu câtă răbdare explica fiecărui component al echipei ce trebuie să facă în timpul jocului. Le explica cum trebuie să fie atent la adversarul direct, cum trebuie să se apere pentru a evita atacul. Fiecare jucător advers era studiat cu mare atenţie. Erau luate în discuţie valenţele jucătorului stelist, dar şi slăbiciunile care trebuiau speculate. A insistat foarte mult pe jocul înaintării, care trebuia să acţioneze ca un pachet unitar, să ţină adversarul cât mai mult în terenul lui. O organizare perfectă a apărării, printr-o rapidă circulaţie în teren şi o grupare cât mai bună în spatele purtătorului de balon. Grămada ordonată trebuia să păstreze cu mai multă atenţie mingea, pentru a putea fi pusă în valoare extraordinara lovitură de picior a lui Bucos. Această tactică a funcţionat perfect în timpul jocului”, amintesc Nicolae Dan şi Florian Constantin. În ziua jocului, la ora 09.30, cu 30 de minute înainte de start, stadionul era plin. Tribunele freamătă, aclamă jucătorii, iar antrenorului i se strigă: „Naca, nu uita, astăzi vrem victoria!”. Iar Farul joacă pe placul publicului. Conduce cu 6-0 (Bucos, două drop-goluri). Steaua reduce din diferenţă printr-o lovitură de pedeapsă (6-3), iar apoi chiar se distanţează la 9-6, după un eseu transformat al lui Holban (care făcea armata la Bucureşti).

Nu i-ar fi bătut nici campionii Franţei

Fariştii trec însă uşor peste momentul greu, graţie încurajărilor suporterilor, şi revin la conducere. La 6-9, „tribuna a amuţit pentru moment, dar, ca la o comandă, toţi spectatorii s-au ridicat în picioare, încurajând echipa. Băieţii noştri au fost de neoprit, intrările în forţă ale lui Muşat, Dărăban, Borşaru, Băcioiu, placajele necruţătoare ale lui Varga şi Podaru, şarjele liniei de treisferturi, formată din Bucos, Cristea, Motrescu, Marica, Ianusevici, au debusolat şi desfiinţat Steaua, care, de frică, bătea mai toate baloanele în tuşă, oferindu-le astfel posibilitatea fariştilor să iniţieze noi atacuri”, se rememorează în carte. Drept urmare, după numai şapte minute, Varga reuşeşte o încercare, Bucos transformă, iar Farul conduce cu 12-9. Meciul s-a terminat cu scorul de 22-9 pentru Farul, după ce Ianusevici şi Motrescu au înscris câte un eseu, al doilea şi transformat. Farul e campioană!  „Ultima şansă a dinamoviştilor era ca Steaua să câştige contra Farului, în deplasare. Dar ar fi putut oare vreo echipă, oricare ar fi fost ea, să smulgă titlul de campioană din mâna echipei din Constanţa? Formaţia aceasta, pregătită doi ani la rând de neîntrecutul tehnician care era Titi Ionescu şi sudată apoi de profesorul Mihai Naca, nu ar fi pierdut acest meci nici în faţa campionilor Franţei”, scria Dumitru Manoilescu în „Rugby - Mica Enciclopedie”. Farul a realizat în turneul final patru victorii şi două egaluri în şase partide, a înscris 112 puncte şi a primit 48, încheind play-off-ul cu 16 puncte, cu trei mai mult decât Dinamo, ocupanta poziţiei secunde.  

Erau angajaţi la Trustul de Construcţii Locale

În amintirea acelui rezultat, echipa a făcut o poză de grup, în care, în spate, se vede valorosul scor al partidei. În fotografie se regăsesc: pe rândul de sus, de la stânga la dreapta: Gheorghe Borcea (preşedintele clubului), Nicolae Buzoia (vicepreşedinte), Iancu Băcioiu, Radu Avrigeanu, Gheorghe Celea, Constantin Muşat, Mihai Naca (antrenorul), Ilie Georgescu (directorul Trustului de Construcţii Locale Constanţa, acolo unde erau angajaţi rugbyştii, cu scoatere din producţie), Gheorghe Dărăban, Nicolae Gheracopol (medicul echipei), Constantin Borşaru, Paul Frangu, Ion Sârbu, Ion Podaru (fostul primar de la Ovidiu), Cornel Ionescu (fost jucător, maistru la TCL); pe rândul de jos, de la stânga la dreapta: Constantin Costenco, George Dinu, Ion Marica, Gheorghe Varga, Petre Ianusevici, Gheorghe Olteanu, Mihai Bucos, Ştefan Cristea, Alexandru Bogheanu, Petrică Motrescu, Costel Dram, Cornel Vasile şi Ion Gugoaşă (director tehnic la TCL, vicepreşedinte al clubului). Din lot au mai făcut parte rugbyşti precum Nicolae Crăciun, Emilian Grigore, Dobre Dorobanţu, Marian Nache, Mihai Holban sau Florin Caragea. Potrivit lui Cornel Vasile, actual antrenor la Clubul Sportiv Comunal Muschetarii Mihail Kogălniceanu, fotografia a fost realizată chiar pe terenul de joc (actualul stadion „Mihai Naca”), înainte ca noii campioni să primească medaliile. În spate, unde se văd copacii, este acum Palatul Copiilor.

Povestea unui tablou-eveniment

De acest sezon de vis aminteşte şi un tablou-caricatură foarte frumos, realizat la sugestia lui Mihai Naca de celebrul caricaturist Alexandru Clenciu. „Au fost realizate două asemenea lucrări, una pentru echipa de rugby, una pentru cea de fotbal. Din câte îmi amintesc, au fost afişate în acei ani şi prin oraş”, spune Florea Opriş, actualul delegat al RCJ Farul, un alt fost mare jucător al Farului. Tabloul se află acum în sala de conferinţe a clubului, alături de un panou cu pozele campionilor şi ale antrenorilor de acum 40 de ani.

Gheracopol lucra în tandem cu „Garincha”

„Am dominat clar sezonul în care Farul a ieşit campioană pentru prima dată. Echipa era foarte bine legată, antrenorul Naca a omogenizat grupul. A şi promovat mulţi tineri. Cei experimentaţi lucrau cu cei tineri de pe postul lor, ceea ce astăzi nu se prea mai practică. În Constanţa, la final de sezon, se organizau trialuri. Jucam cu dăruire şi pasiune. Ne bucuram de rugby. Aşa am făcut noi performanţă. Se juca foarte agresiv din punct de vedere rugbystic, pe contact, se pasa foarte mult pe treisferturi, ca în emisfera sudică. Ne-au ajutat mult şi doctorul Nicolae Gheracopol, şi maseurul Nicolae Nan, căruia noi îi spuneam «Garincha» şi care era prieten foarte bun cu actualul antrenor al FC Farul, Ştefan Petcu. Nu mai ştiu nimic de el, am auzit că ar fi plecat prin Ungaria. Pentru primul titlu, jucătorii care au fost titulari au primit drept primă câte o butelie de aragaz, iar la al treilea câte un televizor parţial color, rusesc”, povesteşte Cornel Vasile. Farul a cucerit titlurile de campioană în sezoanele 1974/1975, 1975/1976, 1977/1978, 1985/1986, 1994/1995 şi 1996/1997.     

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Nora VI 17 Jan, 2014 15:46 P.s. As fi vrut sa afle si altii din aceasta prezentare, ca, la aceasta coeziune a echipei, la rezultatele ei, contribuiau cativa oameni din jurul echipei, neimplicati in "manuirea balonului", in tactici si strategii de joc, ci in atmosfera de stima cu care erau inconjurati jucatorii, in preluarea grijilor lor marunte (?!), cotidiene sau majore. Cum ar fi aprovizionarea cu alimente intr-o vreme, cand acest amanunt al fiecarei zile era o problema, magazinele avand mai toate, rafturile aproape goale. Asadar, o data pe saptamana, fiecare isi comanda ceea ce dorea sa cumpere pentru o saptamana. Sambata dimineata, sosea la stadion o furgoneta cu cele comandate pe lista. Ce-nsemna acest lucru, pot intelege doar cei care au trait in acele timpuri. In plus, un sportiv de valoare, pe care Clubul dorea sa-l preia de la o alta echipa, avea locuinta asigurata, in cele mai bune zone ale orasului, serviciu cu scoatere din productie pentru el si un loc de munca pentru partenera de viata in domeniul corespunzator pregatirii. In plus .. si poate cel mai important exemplu al viziunii de perspectiva cu care cei din jurul echipei priveau lucrurile (in speta, "Imparatul" si prin influenta sa, Inspectoratul Scolar), in 1978 s-au infiintat la trei scoli din oras (imi amintesc doar Scoala 36, de la Ciresica), cate doua clase speciale, cu profil sportiv -Rugby-, anume pentru cei trei membri ai Echipei Farul, care erau profesori de sport: Mihai Bucos; Petrica Motrescu; Peter Ianusevici. Vorbim asadar despre o "pepiniera" in care au intrat de la sfarsitul clasei a IV-a si s-au format nu doar pentru sport, ci si pentru intreaga lor viata, o serie lunga de jucatori, precum Virgil Nastase, Dorel Piti, Adi Tinca, Foca Mihai, Fratii Tranca, Peter-Vlad Ianusevici, Mihai Leu, "Ciostanu", Ionut Patrahau, Dragu Nor, Florin Bacioiu, Sorin Vasiliev, ... adica, sportivi care dupa cativa ani, au ajuns jucatori de lot national. Evolutia lor este in sine, o poveste lunga, care vorbeste despre cat de bogat poti deveni investind suflet in niste omuleti de zece ani ... Afli astfel, ca acest sport nu poate fi ales, ci el insusi isi alege oamenii, desavarsindu-le valoarea in spatiul cuprins intre cele doua buturi. E o magie in asta! E o intreaga filosofie a spiritului de echipa, a gandului ca-n orice imprejurare nu esti singur, a faptului ca nici un adversar valoros, nu te va ataca, daca nu ai balonul in brate. In Rugby accidentarile sunt mai rare decat in fotbal sau handbal, tocmai pentru ca,
  • Nora V.I. 17 Jan, 2014 15:17 Aceia au fost "Cei mai frumosi ani" pentru Rugby-ul Constantean, ce se prelungeau, dincolo de teren, in vietile noastre ... Duminicile insemnau meciuri in care, dupa cele doua reprize, se juca "cea de a treia", in clubul ce marginea / margineste terenul, intru-prietenie. Impreuna cu echipa adversa, bucurandu-ne pur si simplu de nobletea acestui sport, ce aduna laolalta Barbati pe masura lui si pe toti cei care-l iubeau. Totul, asa cum se infaptuia, era o sarbatoare. P.s. As fi vrut sa afle si altii din aceasta prezentare, ca, la aceasta coeziune a echipei, la rezultatele ei, contribuiau cativa oameni din jurul echipei, neimplicati in "manuirea balonului", in tactici si strategii de joc, ci in atmosfera de stima cu care erau inconjurati jucatorii, in preluarea grijilor lor marunte (?!), cotidiene sau majore. Cum ar fi aprovizionarea cu alimente intr-o vreme, cand acest amanunt al fiecarei zile era o problema, magazinele avand mai toate, rafturile aproape goale. Asadar, o data pe saptamana, fiecare isi comanda ceea ce dorea sa cumpere pentru o saptamana. Sambata dimineata, sosea la stadion o furgoneta cu cele comandate pe lista. Ce-nsemna acest lucru, pot intelege doar cei care au trait in acele timpuri. In plus, un sportiv de valoare, pe care Clubul dorea sa-l preia de la o alta echipa, avea locuinta asigurata, in cele mai bune zone ale orasului, serviciu cu scoatere din productie pentru el si un loc de munca pentru partenera de viata in domeniul corespunzator pregatirii. In plus .. si poate cel mai important exemplu al viziunii de perspectiva cu care cei din jurul echipei priveau lucrurile (in speta, "Imparatul" si prin influenta sa, Inspectoratul Scolar), in 1978 s-au infiintat la trei scoli din oras (imi amintesc doar Scoala 36, de la Ciresica), cate doua clase speciale, cu profil sportiv -Rugby-, anume pentru cei trei membri ai Echipei Farul, care erau profesori de sport: Mihai Bucos; Petrica Motrescu; Peter Ianusevici. Vorbim asadar despre o "pepiniera" in care au intrat de la sfarsitul clasei a IV-a si s-au format nu doar pentru sport, ci si pentru intreaga lor viata, o serie lunga de jucatori, precum Virgil Nastase, Dorel Piti, Adi Tinca, Foca Mihai, Fratii Tranca, Peter-Vlad Ianusevici, Mihai Leu, "Ciostanu", Ionut Patrahau, Dragu Nor, Florin Bacioiu, Sorin Vasiliev, ... adica, sportivi care dupa cativa ani, au ajuns jucatori de lot national. Evolutia lor este in sine, o poveste lunga, care vorbeste despre cat de bogat poti deveni investi
  • Bucos 17 Jan, 2014 14:29 Ma bucur de aceasta initiativa pentru a re aminti marile performante ale sportului constantean. Generatia mea din anii 70, erau adevarati profesionisti si practicam un rugby de calitate, spe aculos, dar si eficace. De altfel datorita jocului practicat am fost apreciati pretutindeni, atit in Noua Zeelada, Tara Galilor sa u Franta. Ar fi multe de spus despre aceea perioada in care la un meci de rugby veneau 10000-12000 de spectatori, mai mult ca la fotbal. Am doua remarci de facut, fata de articolul de mai sus, mai bine spus vreau sa corectez si anume: tabloul-caricatura a fost realizat de celebrul caricaturist Alexandru Clenciu, iar fotografia realizata a fost facuta in partea opusa a terenului spre parcul copiilor. Mihai Bucos.