Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
01:57 30 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Învăţătoarea Ioana Vasile îi face portretul de elev Povestea primei note de zece pe care a primit-o Horia Tecău la şcoală (galerie foto)

ro

18 Jan, 2016 00:00 1635 Marime text
 

Horia Tecău, tenismenul constănţean care a încheiat anul 2015 pe locul întâi în clasamentul mondial de dublu masculin, a fost un şcolar model. Fosta învăţătoare a campionului, Ioana Vasile, zugrăveşte în culori calde un portret de elev din care zâmbeşte un băiat cuminte, educat şi sârguincios, calităţi care, alături de altele, aveau să construiască, peste ani, un adevărat star al tenisului mondial, câştigător de turnee Grand Slam şi învingător la Turneul Campionilor.
 
Marţi, 19 ianuarie, cetăţeanul de onoare al municipiului Constanţa Horia Tecău va împlini 31 de ani. În urmă cu 25 de ani, el păşea pe poarta Şcolii numărul 24 din Constanţa, actuala Şcoală Gimnazială numărul 24 „Ion Jalea“. În clasele I - IV, Horia a avut-o învăţătoare pe Ioana Vasile. Aceasta avea atunci 38 de ani şi activa la Şcoala 24 de şase ani. L-a remarcat pe puşti din prima.
 
„Părinţii l-au adus la recomandarea unor prieteni de-ai lor, care avuseseră fetiţa la mine în clasă, timp de patru ani. A fost un copil foarte cuminte, educat şi cu bun-simţ. În acelaşi timp, era şi sociabil, nu retras. Fratele său, Andrei, mai mare cu un an decât Horia, învăţa şi el în aceeaşi şcoală. Dimineaţa, îi aduceau la ore de regulă bunicile. Amândoi au făcut tenis, dar Horia a continuat acest sport, consacrându-se ca un mare campion. Începând din clasa a doua, a început să participe la multe deplasări şi concursuri. Ţin minte că, pe la sfârşitul clasei, a venit foarte fericit de la un concurs pe care îl câştigase. Se scrisese de acest succes şi într-un ziar, pe care mi l-a adus. Drept premiu, a primit o combină muzicală. Totodată, Horia se fotografiase alături de Ilie Năstase. Era tare mândru de acest rezultat, la fel şi eu şi toţi colegii săi. Când se întorcea din turnee, îmi aducea mereu flori“, povesteşte Ioana Vasile.

Dorinţa de a învăţa venea de la el

Fosta învăţătoare a campionului spune că, în ciuda lipsei de timp (din pricina tenisului), Horia Tecău nu a pus niciodată şcoala pe plan secund. Dimpotrivă. „Mi-am dorit foarte mult ca Horia să nu piardă nimic din volumul de cunoştinţe predat la clasă. Dar dorinţa de a învăţa venea de la el. După concursuri, mă întreba mereu: «Ce noutăţi mai sunt, ce aţi mai predat, vreo metodă nouă la matematică?». Se interesa permanent. Dacă nu înţelegea ceva, cerea explicaţii suplimentare. Era ajutat la lecţii de mama sa, inginer de profesie. Uneori, îmi spunea: «Îmi mai explicaţi, vă rog, problema aceasta, că mama mi-a explicat inginereşte şi nu prea am înţeles». Am reţinut expresia aceasta, care, la vremea respectivă, m-a amuzat, dar mi-a şi dat de înţeles că este un copil cu totul şi cu totul deosebit“, arată Ioana Vasile.

Avea un scris foarte frumos şi îngrijit

Cadrul didactic dezvăluie că Horia era bun la toate materiile, iar istoria îi plăcea foarte mult. Se arăta interesat şi extrem de receptiv, atât pe plan sportiv, cât şi şcolar. „Pentru el, nu exista «asta nu mă interesează». Mi-am dat seama atunci că, indiferent de ce va face în viitor, va fi pregătit în toate direcţiile. Avea o memorie foarte bună. Îi plăceau detaliile. La ore, ridica mâna şi completa. Prima notă de zece i-am dat-o la scriere. Avea un scris foarte îngrijit şi frumos. Ca o fetiţă. Scria impecabil. Era meticulos, cu grijă pentru scris. A fost mereu premiant. În relaţia cu colegii se comporta absolut normal, firesc. Statutul său de sportiv nu conta. A fost mereu acelaşi, chiar şi după ce a devenit cunoscut. Nu manifesta superioritate sau îngâmfare, nu încerca să pună pe cineva în inferioritate. Era bun prieten cu toţi colegii săi de clasă. M-am bucurat mult pentru succesele sale. La acea oră, nu bănuiam că va ajunge numărul unu, dar îmi doream. A fost un copil minunat şi aşa a rămas şi ca adult. Un tânăr educat, instruit, care apreciază valoarea. Într-un cuvânt, un model“, spune fosta învăţătoare a lui Horia.

Unde stătea în clasă

 La început, acesta stătea într-o bancă din spatele clasei, fiind unul dintre cei mai înalţi băieţi din clasă. Apoi, a fost mutat mai în faţă, având în vedere că turneele de tenis şi cantonamentele au început să fie din ce în ce mai frecvente, iar învăţătoarea dorea ca băiatul să înţeleagă şi să asimileze cât mai bine lecţiile.
 
«Niciodată nu mă voi plictisi. Tenisul e viaţa mea»
 
Ioana Vasile şi Horia erau vecini de cartier, locuiau în apropierea şcolii. Inevitabil, de multe ori se şi întâlneau în afara orelor. „Prin clasa a treia, ne-am întâlnit într-o sâmbătă, la ora 8.00, pe trotuar. El, cu racheta de tenis pe umăr, un pic somnoros, se ducea la antrenament. «Horia, nu te-ai plictisit de tenis?», l-am întrebat. «Niciodată nu mă voi plictisi. Tenisul e viaţa mea», a venit răspunsul, unul incredibil de matur pentru vârsta sa. Încă din acei ani, Horia îşi dorea foarte mult succesul şi performanţa. Ştiu că la concursuri participa şi la categorii de vârstă superioare. Punea mult suflet inclusiv la competiţiile pe care le avea la şcoală, alături de colegi. Nu-i plăcea să piardă nici măcar în aceste miuţe din curtea şcolii. «Dacă eram un pic mai atenţi, câştigam», îl auzeam atunci când se întâmpla ca rezultatul să fie defavorabil echipei sale“, dezvăluie Ioana Vasile.

S-a lovit la mână de gardul şcolii

Odată, la o întrecere între băieţi, în curtea şcolii, Horia s-a lovit la mână de gardul de beton al şcolii, dându-i mare emoţii învăţătoarei sale. „Nu le-a dat prin cap să se oprească înainte de gard. Horia al meu şi-a presat mâna. Un băieţel mi-a spus că pe tenismen îl doare mâna. «Ce-ai păţit la mânuţa aceea, care e atât de valoroasă?», m-am îngrijorat eu. Problema n-a fost însă deosebită. Am sunat-o apoi pe mama lui Horia şi am întrebat-o, dar, din fericire, nu a fost nimic grav. Gândul meu era că acea mânuţă trebuia să fie teafără, să exerseze cu ea. Ce emoţii mi-a dat…“, povesteşte Ioana Vasile.

Bucurie de iarnă

Horia Tecău a fost coleg de clasă şi cu Radu Garimovici, fiul cel mic al lui Cornel Garimovici, fost comisar-şef al Gărzii Financiare Constanţa. Într-o iarnă, ninsese, iar copiii au ieşit afară la joacă. „Într-o pauză, le-am dat voie să iasă afară, că ninsese. S-au întors îmbujoraţi. Radu, un băiat blonduţ, cu părul ondulat, avea obrăjorii ca două mere roşii şi coapte. Horia era şi el transpirat tot. «Ce bine a fost, mulţumim că ne-aţi dat voie să ne jucăm!», erau entuziasmaţi copiii. Radu, Dumnezeu să-l ierte, nu mai este, s-a stins din viaţă de tânăr, la 18 ani. La înmormântare a participat toată fosta sa clasă. Mă cutremur şi acum când mă gândesc“, spune Ioana Vasile.

De la cine i se trage rigoarea de care dă dovadă

Învăţătoarea a continuat să ţină legătura cu familia lui Horia Tecău şi după ce acesta nu a mai fost elevul ei. „Tatăl şi mama sa l-au sprijinit mereu să ajungă un mare sportiv. Eu am fost sigură că această încredere pe care i-au acordat-o va fi răsplătită cândva. Tatăl lui Horia, Romeo Tecău ( n.r. fost şef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Constanţa, acum pensionar), mi-a spus odată: «Consider că aţi fost primul model al băiatului. V-aţi pus amprenta asupra personalităţii sale. Faptul că Horia e atât de riguros de la dumneavoastră vine». Familia sa a avut mereu respect şi consideraţie faţă de mine, un om care a contribuit la formarea fiului lor. Bunul-simţ al lui Horia de la tatăl şi de la mama sa i se trage. Când Horia a câştigat Australian Open la dublu mixt, am fost invitată şi eu la festivitatea de la Constanţa. M-am simţit mândră şi am fost fericită“, spune Ioana Vasile, care a amenajat la Şcoala 24 un panou „Horia Tecău“, al cărui mesaj este: „Campionul şcolii - ieri / Campionul lumii - azi”.

Admirat şi cu ocazia vizitei de la şcoală

La finele lunii noiembrie a anului trecut, campionul a venit în vizită la şcoală. „Toată lumea l-a admirat, pentru modestie, pentru felul său de a se comporta şi pentru modul în care i-a tratat pe toţi, chiar şi pe cel mai mic elev. Niciun copil nu a rămas fără autograf. A precizat că şcoala şi liceul i-au îndrumat paşii spre ce este el acum. I-a îndemnat pe elevi să-i asculte pe dascăli“, a dezvăluit Ioana Vasile.

O clasă de copii valoroşi

Fosta învăţătoare a lui Horia este un cadru didactic cu 43 de ani vechime. Şi acum activează tot la Şcoala Gimnazială numărul 24 „Ion Jalea“, având clasă pregătitoare. În septembrie anul acesta, va ieşi la pensie. „Toata clasa lui Horia a fost formată din copii foarte valoroşi. Majoritatea au studii superioare. Unul dintre ei este acum director de agenţie bancară. O fată, Raluca Ioniţă, e arhitect în Bucureşti. Desena foarte frumos. Făcea chipuri umane minuscule, dar deosebit de expresive. În clasa întâi, i-am bătut la cap pe părinţi să o înscrie la cercul de desen, iar în clasa a patra am insistat să o dea la Liceul de Artă. E un talent înnăscut. Împreună cu soţul are o firmă de arhitectură în Bucureşti. Am fost la nunta ei, la Tuzla. Raluca a spus cu acest prilej: «Dacă nu era doamna învăţătoare, eu nu ajungeam arhitect». O fostă colegă a lui Horia e profesor de engleză, iar alte două au ajuns medic. Denis Puşcaşu e secund pe vas, iar un alt fost elev al meu, din clasa lui Horia, Emin Menagi, e şi el ofiţer de marină. S-a stabilit în Brazilia şi e căsătorit cu o braziliancă. Vine o dată pe an la Constanţa, iar o întâmplare fericită a făcut să ne vedem chiar datorită unui asemenea prilej. Foştii componenţi ai clasei din care a făcut parte şi Horia Tecău sunt buni prieteni, ţin legătura şi acum. Când sunt la Constanţa, se sună şi se văd“, mai spune Ioana Vasile.                                  
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii