Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
15:58 20 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

I se spunea „Cãluţul" Poveştile savuroase ale lui Tiberiu Kallo şi ale echipei de legendã a Farului

ro

27 Oct, 2012 01:42 4990 Marime text

02_kallo.jpg„Vã salut, sunt fiul fostului fotbalist Tibi Kallo. Tatãl meu trãieşte la Titu, Dâmboviţa. Este bine sãnãtos, a împlinit 69 de ani, îi iubeşte şi le ureazã multã sãnãtate şi viaţã lungã tuturor constãnţenilor şi foştilor colegi, cu care şi-ar dori o revedere. Cu respect, Tibi Kallo junior".

Acest mesaj a fost postat pe site, la articolul „Ce s-a ales din echipa de aur a Farului de acum 45 de ani / Amintiri cu Dumitru Antonescu despre fotbal şi fotbaliştii constãnţeni", apãrut în cotidianul ZIUA de Constanţa în data de 9 octombrie a.c. Mergând pe fir, am dat de fosta extremã a Farului într-un sãtuc dâmboviţean, unde îşi trãieşte liniştit bãtrâneţile alãturi de soţia sa, departe de o Constanţã şi de un stadion care îl idolatriza pe vremuri. Vuietul tribunei, cu acel atât de drag lui „Cãluţul, cãluţul...!", îi rãsunã în minte şi acum fostului fotbalist, rãscolindu-i amintirile.

Nãscut pe 7 august 1943, la Codlea (judeţul Braşov), Tiberiu Kallo a ajuns la Farul în sezonul 1964/1965. Fiind militar la Mangalia, juca la echipa oraşului, Marina, iar dupã promovarea acestei echipe a fost transferat imediat la Farul, formaţie care evolua în Divizia A.

Kallo a jucat la Farul pânã la finele sezonului 1971/1972, fãcând parte dintr-o generaţie de excepţie a clubului constãnţean, care a impus respect în România şi care bãtea Steaua, Dinamo şi Rapid când voiau muşchii ei. Echipa-tip din acele vremuri îţi face vocea sã tremure când o rosteşti: Uţu - Georgescu, Mareş, Tâlvescu, Dumbravã - Koszka, Antonescu - Ologu, Tufan, Iancu, Kallo. Tiberiu era extrema stângã a acestei formaţii, jucãtorul care centra din bandã pentru golurile lui Tufan, Iancu sau Caraman, dar nu ezita sã aparã şi el la finalizare. Mai evolua şi extremã dreapta, şi mijlocaş, însã cel mai mult a jucat pe stânga, acela a fost rolul care l-a consacrat.

kalo.jpg„Eram rivalul pe post al lui Mircea Lucescu, deşi el nu era stângaci. Eu înscriam cam zece goluri pe campionat, cinci în tur, cinci în retur. Aveam echipã extraordinarã atunci. Fãceam mereu spectacol. 20.000 de oameni veneau în permanenţã la meciurile noastre. Gemea stadionul de ei. Îi bãteam când voiam pe cei de la Steaua, Dinamo şi Rapid. Eu eram cel mai iubit. Îmi vine sã plâng când îmi aduc aminte. Ce sã facem, orice cal de curse devine gloabã", spune cel pe care tribuna constãnţeanã îl alinta „Cãluţul". Şi, într-adevãr, amintirile îi îneacã glasul bãtrânului de 69 de ani, care plânge în pumni, cu numele Farul pe buze.

 Citește și: ”Ce s-a ales din „echipa de aur" a Farului de acum 45 de ani

Dupã ce s-a despãrţit de echipa constãnţeanã, la capãtul a opt sezoane, Tiberiu Kallo a mai jucat patru ani la CS Târgovişte, dupã care a renunţat la fotbal, la vârsta de 34 de ani şi jumãtate, nemaiputându-se reface în urma unei operaţii de menisc. S-a retras din fotbal în cel mai emoţionant mod cu putinţã, într-o partidã în care CS Târgovişte a întâlnit Farul, iar meciul s-a încheiat egal, 1-1. Tibi i-a predat ştafeta (şi tricoul sãu) la formaţia dâmboviţeanã fratelui mai mic, Nicolae (Kallo III). Dupã ce a terminat-o cu fotbalul, fostul „cãluţ" al Farului a plecat, pentru trei ani şi şase luni, în Republica Arabã Sirianã, sã munceascã în irigaţii, meseria sa fiind de tehnician principal construcţii civile - industriale. Asta se întâmpla pe 26 octombrie 1978, cu 34 de ani şi o zi în urmã. Vremurile actuale o gãsesc pe fosta vedetã a Farului în satul Plop, la cinci kilometri de Titu, unde şi-a înjghebat o gospodãrie. „Zi de zi îmi fac de lucru prin curte, prin grãdinã sau la solariul de 8 m / 4 m pe care mi l-am amenajat", mãrturiseşte Tiberiu. „Spune cã acum ne ocupãm şi cu pusul verzei în butoi", îl completeazã pe Tibi soţia Valerica.

Intervenţia de la Partid

Kallo juca la Farul cu numãrul 11, cel pe care l-a purtat de altfel şi la CS Târgovişte. „Înainte de meciuri, intram în vestiar şi îmi luam de pe masa de masaj, unde erau aşezate echipamentele, tricoul cu numãrul 11, chiar dacã formaţia de start încã nu fusese anunţatã. Glumeam pe aceastã temã cu antrenorul Gil Mãrdãrescu. «De ce iei acest tricou?», mã întreba tehnicianul. «Pentru cã sunt titular. Dacã eu nu joc, nu vei câştiga şi or sã te dea afarã», râdeam eu", povesteşte Tibi.

Cu antrenorul Mãrdãrescu a avut însã şi mici neînţelegeri, una dintre acestea apãrând dupã un meci cu Steaua la Constanţa, încheiat 4-4, în care Kallo a înscris de douã ori şi a dat douã pase decisive. Farul a condus cu 4-3, dar a fost egalatã în final. Antrenorul i-a imputat ultimul gol al Stelei tocmai eroului constãnţean, Kallo. Cei doi s-au supãrat unul pe altul, iar jucãtorul nu a vrut sã intre în cantonament la Eforie pentru meciul cu Dinamo, din etapa urmãtoare, plecând acasã. „Dacã eu sunt vinovat, atunci nu mai stau la echipã, mã duc acasã", a spus Kallo. Şi s-a ţinut de cuvânt. A doua zi, s-a trezit cu o maşinã la blocul unde locuia. Era cineva de la Partid. „«Hai, te rog frumos, vino!», mi-au spus. M-am dus, cã îmi era ruşine de ei. În cantonament, Mãrdãrescu se tot uita urât la mine. A doua zi, duminicã, înainte de meciul de la Constanţa, au venit iar de la Partid, a venit şi preşedintele clubului, Foti D. Foti, convingându-l pe Mãrdãrescu sã mã bage titular. «Dacã nu-l foloseşti din primul minut pe Tibi, e belea mare», i s-a spus antrenorului", îşi aminteşte Kallo. Tehnicianul a fost nevoit sã se conformeze, iar mutarea a fost pe deplin câştigãtoare. Tibi a fãcut din nou un meci mare. „În prima reprizã, 2-0 pentru Farul. N-am dat decât douã goluri. În repriza a doua, loviturã liberã pentru Farul, 3-0. Tot eu. În poarta lui Dinamo era Datcu. Îmi zice: «Piticule (eu am 1,69 m înãlţime), mi-ai pus-o la vinclu. Era primul meu hatt-trick la Farul. A înnebunit stadionul. Şi asta nu a fost tot. Dupã cinci - şase minute, i-am dat o pasã lui Iancu şi... 4-0. La final, am fost luat pe sus şi dus în cabinã. Am intrat îmbrãcat sub duş. Mãrdãrescu a venit dupã mine. «Ai fost mare», mi-a spus. Iar eu m-am întors şi l-am udat ciuciulete, dar nu s-a supãrat", râde fostul fotbalist.

Primul cu maşinã strãinã

Tibi Kallo era iubit deopotrivã de tribunã şi de colegi. Se înţelegea bine cu toţi, dar o relaţia mai specialã a avut cu Marin Tufan, care i-a şi botezat unul dintre cei doi bãieţi. „Mi-e dor tare de foştii colegi, de cei care au mai rãmas în viaţã. Poate la primãvarã reuşim sã ne vedem la Constanţa cu toţii. Ar fi extraordinarã o asemenea întâlnire. Eu am fost ultima datã pe litoral acum şapte ani, când am stat mai mult de vorbã cu Miticã Antonescu", e nostalgic Tibi Kallo, cel care, pe când era jucãtorul Farului, locuia într-un bloc din Tomis IV. „Eu am fost primul jucãtor de la Farul care a avut maşinã strãinã, în 1967, un Opel Record. Era maşinã barosanã, culoarea vişinei putrede. Pe atunci, se circula numai cu Dacia 1100 sau 1300", aratã Kallo, care se mândreşte şi cu o altã calitate: „Dintre fotbaliştii Farului, eram cel mai bun la reţinut numere de telefon".

O ştie pe Anca Boagiu de micã

Tiberiu Kallo spune cã, pe vremea sa, dintre toţi jucãtorii de la echipele de provincie, fotbaliştii Farului câştigau cel mai bine. Dar şi jucau. Primeau bani de la club (salariu şi prime), fiind remuneraţi şi de la diverse întreprinderi, unde erau angajaţi dupã pregãtire. În plus, cei de la loturile naţionale aveau o sumã şi de la Federaţia Românã de Fotbal. „Salariul lunar de la club era de 2.200 de lei. La victorie, aveam primã de 1.500 de lei, iar la meci egal jumãtate din aceastã sumã. De la fabricã, eu aveam leafã de 4.500 de lei pe lunã, iar de la Naţionalã luam 2.000 de lei, un fel de compensare în bani a unei supraalimentaţii. Câştigam frumos. Practic, chiar dacã pierdeam toate meciurile într-o lunã, aveam asiguraţi 6.700 de lei. Eu eram angajat la Întreprinderea de Prefabricate şi Materiale de Construcţii (IPMC), unde director era tatãl Ancãi Boagiu, fost ministru al Transporturilor. Am vãzut-o şi pe ea de câteva ori, când era o copiliţã", povesteşte Tibi Kallo.

Soţia sa, cântãreaţã de muzicã popularã

Dintre cei patru fraţi ai familiei Kallo, trei (în ordinea vârstei, Tiberiu, Mihai şi Nicolae) au jucat fotbal în Liga 1. Dintre cei patru, numai Tibi mai trãieşte astãzi. Nicolae a evoluat la FC Olt, CS Târgovişte şi FC Argeş, unde a fost coechipier cu celebrul Gicu Dobrin. „Era un mijlocaş extraordinar. Ziceai cã nu are plãmâni. Alerga 90 de minute fãrã sã oboseascã. Antrenorul Florin Halagian a vrut sã-l ia la Steaua", îl descrie Tibi pe mezinul familiei, care era mai mic cu zece ani decât el. Al treilea fotbalist, Mihai, a jucat la tineretul Farului şi a prins şi câteva meciuri la echipa mare, în perioada în care Tibi era vedetã la Constanţa. Al patrulea frate, Ion, era cel mai deştept dintre toţi, un matematician desãvârşit. Ciudat însã cum microbul fotbalului a atins atât de mulţi bãrbaţi din familia Kallo, în condiţiile în care tatãlui lor nu-i plãcea sã practice acest sport. „Doar se uita la meciuri. Sãracul, dacã vedea mingea, o înghiţea", râde Tiberiu.

Fostul fotbalist al Farului are doi bãieţi, Tiberiu junior şi Constantin Florin, ambii plecaţi în strãinãtate alãturi de familii, primul în Spania, al doilea în Germania, la Ahlen. Soţia lui Tibi, Valerica, este o fostã cunoscutã cântãreaţã de muzicã popularã, care a avut înregistrãri la Radio şi Televiziune. De doi ani, s-a lãsat de cântat. Era foarte cãutatã la nunţi. Discuţia cu ziarul nostru i-a emoţionat peste mãsurã pe soţii Kallo. Valerica a povestit apoi, plângând, cã, impresionat cã nu a fost uitat şi cã cineva l-a mai întrebat de viaţã dupã atâta amar de vreme, Tibi nu a mai fost bun de nimic în acea zi, nici nu a mai putut sã mãnânce. Şi-a scris pe o foaie numele tuturor foştilor sãi colegi de la Farul, vii sau morţi, şi a privit nostalgic clipe în şir la acea hârtie, tânjind dupã o revedere cu cei care mai sunt în viaţã.

Sursa foto: istoriafotbalului.go.ro

Din această categorie mai puteti citi:

Astãzi, în Sala Sporturilor, e meci de volei feminin
Viitorul vrea să înece în mare Pandurii lui Grigoraş
Cine a hotărât ruperea dublului Horia Tecău - Robert Lindstedt
Programul etapei a 13-a din Liga a IV-a de fotbal
CSU Neptun, meci facil cu lanterna Diviziei A1
Cât te costă să-l vezi din nou pe Grigoraş pe stadionul „Farul"
Fotbaliştii Farului, amendaţi şi puşi să jure cu mâna pe Biblie că nu au făcut blat. Doi jucători, excluşi din lot
Finala mică a Ligii Campionilor este Academia Hagi - FC Minsk

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • simona 22 Nov, 2014 23:22 Ciudat...oare are doar 2 baieti?!....
  • simona 22 Nov, 2014 23:22 Ciudat...oare are doar 2 baieti?!....