Daniel Cojocaru şi celebrul său record naţional De aproape 22 de ani, nimeni nu ajunge din urmă „Săgeata“ de Constanţa (galerie foto)

Recordul naţional în proba de 100 m în aer liber stabilit în atletismul românesc de constănţeanul Daniel Cojocaru este, de 21 de ani, de nebătut. Pe 17 iunie 1994, atletul care avea atunci 25 de ani oprea cronometrul la 10.21 s. Precedentele două recorduri ale României la 100 m îi aparţinuseră tot lui!
  
Competiţia la care Daniel Cojocaru a alergat, în 1994, 10.21 s la 100 m a fost Campionatele Internaţionale ale României. Prin acea performanţă, constănţeanul a îndeplinit baremul de participare la Campionatul European de la Helsinki, unde a avut o nouă evoluţie de succes, calificându-se în finală, în care a ocupat un excelent loc cinci. De fel din Medgidia, Daniel Cojocaru (acum, în vârstă de 46 de ani) este stabilit în Constanţa, unde activează ca antrenor la CS Farul. Fiica sa, Mara Ioana, face şi ea atletism, fiind vicecampioană naţională la copii 3.
Recordul naţional din 1994 al lui Daniel Cojocaru a fost în acel an a noua performanţă europeană şi a 50-a mondială.
 
Într-un sezon cu Campionat European, Daniel Cojocaru îşi fixase ca obiectiv al anului un rezultat bun la 100 m, prin care să se califice la întrecerea continentală, la care dorea apoi să obţină, în sfârşit, o clasare deosebită. „Îmi propusesem să alerg cât mai bine, întrucât era anul cu Campionatul European de la Helsinki. Eu discutasem cu antrenorul federal (directorul tehnic al Federaţiei Române de Atletism), Titi Mihail, Dumnezeu să-l odihnească!, îi şi spusesem că, dacă nu prind nici acum semifinala, acesta va fi ultimul meu concurs major la care mai particip. Mă săturasem, la toate competiţiile mari la care mergeam, cu excepţia celor de sală, ieşeam din sferturi. «Am o vârstă», îmi spuneam, «gata». Ce să fac, să alerg la fiecare întrecere de top două curse, când, în mod normal, se fac patru: calificări, sferturi, semifinală şi finală? Cu un an înainte, fugisem 10.24 s, iar baremul pentru Europenele din 1994 era 10.30 s. Internaţionalele României erau de regulă concursul de obiectiv, în care obţineam un prim vârf de formă, în ideea în care urmau Europenele, iar acolo ar fi trebuit să fiu cel mai tare“, povesteşte Daniel Cojocaru.

L-a învins pe Patrick Stevens 

Cu 10,21 s, constănţeanul şi-a corectat recordul naţional din 1993 (10.24 s), stabilit tot la o ediţie a Internaţionalelor României. Cu două săptămâni înainte de a fugi 10.24 s, Daniel egalase, la Cupa Europei de la Bruxelles (deşi a concurat puţin accidentat), precedentul record al României (10.31 s), care-i aparţinea tot lui! „Prima dată am alergat 10.31 s pare-mi-se în 1991, la Cupa Europei de la Atena. Sunt mulţi ani de atunci. Apoi, în 1992, înainte de Jocurile Olimpice de la Barcelona, am egalat acest record, la Sofia, la Balcaniadă. La Atena l-am învins pe un belgian, Patrick Stevens, cel care, în 1994, la Europenele de la Helsinki, a luat medalie de bronz la 200 m. Înainte de 10.31 s, recordul României la 100 m era 10.41 s, realizat de Gheorghe Dulgheru“, arată Daniel Cojocaru.

„Ai uşurinţă, totul vine de la sine“ 

Fostul mare sprinter constănţean îşi aduce aminte cum a decurs proba din vara lui 1994 în care a stabilit recordul naţional care e în picioare şi astăzi. „De obicei, cursele bune, cu rezultat, sunt unele pe care nu le simţi puternice, grozave. Nu-ţi dai seama că alergi tare. Nu sunt muncite. Nu simţi că ai tras, că te-ai chinuit. Ai uşurinţă, totul vine de la sine. Sunt altele în care îţi doreşti foarte mult să obţii un rezultat, să baţi un record şi atunci se strică treaba, faci prostii. Începi să te gândeşti foarte mult la acea performanţă pe care vrei s-o atingi şi, inevitabil, apar probleme, de tehnică, de poziţie, sunt mai multe. Cursa în care am alergat 10.21 s a fost fără probleme pentru mine, m-am impus detaşat. Şi la fel s-a întâmplat şi atunci când am atins primul meu 10.31 s“, arată Daniel Cojocaru.

Aproape de bronzul european 

Încurajat de noul record naţional stabilit, vitezistul a avut apoi, la Helsinki, şi un European extrem de reuşit, atingându-şi obiectivul la care visa: depăşirea sferturilor. Şi nu numai că a prins semifinala, dar a ajuns şi în finală, unde s-a clasat pe locul cinci! „Rezultatul nu a fost însă foarte grozav. În finală, am fugit 10.39 s, mai slab ca în sferturi, unde am înregistrat 10.31 s. Cu acest timp în ultimul act, aş fi cucerit medalia de bronz“, precizează Daniel Cojocaru, cel care are în palmares şi un loc şapte la 200 m (20.97 s) la Campionatul Mondial Universitar din anul 1995, de la Fukuoka (Japonia), dar a participat şi la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Totodată, a participat la trei ediţii consecutive ale Campionatului Mondial, cele din 1991 (Tokyo), 1993 (Stuttgart) şi 1995 (Goteborg).

Număr record de titluri de campion naţional 

Ca sportiv, Daniel Cojocaru are o vitrină cu trofee foarte bogată. Numai la seniori a cucerit un număr record de 49 de titluri naţionale. A încercat să ajungă la o cifră rotundă, 50 de medalii de aur, dar nu a reuşit, din pricina unor accidentări, după care s-a retras din activitatea competiţională, în 2001, la 32 de ani. „Viteziştii din ziua de azi pun accent foarte mare pe forţă. Însă, de la o anumită vârstă, cât să mai pui pe tine? Nu trebuie să mai munceşti cantitativ, ci să te mulţumeşti cu ce ai acumulat, pentru că e uzura foarte mare. Trebuie să umbli la chichiţe, eu aşa le spun, la chestii mici de tehnică, la amănunte, cărora, în primă fază, la 20 - 21 de ani, nu le dai importanţă, că eşti tânăr şi puternic.
Nu poţi merge la maximum până când te laşi. După ce m-am accidentat, în mod normal, eu trebuia să mă las. Dar am zis să mai fac un an, pentru că eu simt că pot să fug la 100 m sub 10.20 s. Apoi, am zis nu 10.20 s, dar măcar să mai câştig un titlu de campion naţional, ca să rămân cu 50. La ora actuală, am cele mai multe titluri naţionale de seniori din ţară, 49. După ce m-am accidentat, m-am chinuit, m-am făcut bine, iar la primul concurs din sezon m-am accidentat la celălalt picior şi am zis «Gata, degeaba am în suflet, în inimă, dacă nu mai ţin planetarele», aşa că m-am retras“, arată actualul antrenor.

„Eu sunt antrenorul lui Floroiu“ 

Celebrul recordman naţional s-a consacrat ca atlet, dar prima sa dragoste a fost fotbalul! Născut la Medgidia, Daniel a început fotbalul la CSS Medgidia, cu antrenorul Eugen Vartic, şi s-a lăsat cu greu rupt de gazon pentru a începe lucrul pe pista de atletism. „La fotbal, eram portar, n-aveam nicio treabă cu fuga. Îmi plăcea să stau în poartă. Profesorul Geamă, care era pe vremuri la Şcoala numărul 5 din Medgidia, m-a dus la un cros şcolar, disputat pe stadionul mare din Medgidia. Am venit pe locul doi. M-a văzut un tânăr profesor, Gheorghe Avram, care a vorbit cu Geamă să vin la atletism. N-am vrut. «Eu fac fotbal», am spus.

Gheorghe Avram era debutant, abia terminase facultatea. Făcea naveta Constanţa - Medgidia şi lucra la CSS Medgidia, unde primise post. Deci am rămas la fotbal. În acelaşi an însă, ne-am calificat cu echipa de tetratlon a şcolii la faza judeţeană. Am venit la Constanţa, am fugit destul de bine 800 m şi m-a văzut antrenorul Ion Veliciu. După cursă, a venit la mine. «Mi-a plăcut cum ai alergat. Ar fi bine să te duci întâi la Medgidia, că apoi te aducem noi la Constanţa», mi-a spus el. Eu, în gând, tot nu doream să las fotbalul. Ioan Veliciu m-a deturnat însă apoi cu câteva cuvinte. «Ştii cu cine ai stat de vorbă?», m-a mai întrebat. «Nu», am răspuns. «Eu sunt antrenorul lui Floroiu», a mai spus Veliciu. Iar chestia asta m-a convins. Ştiam că Ilie Floroiu este foarte bun la atletism.
La vreo două săptămâni după aceea, m-am dus eu şi l-am căutat pe domnul Avram la stadion. Acesta a fost începutul, iar de acolo am trecut mai departe“, rememorează Daniel Cojocaru.

Pecetea lui Gheorghe Avram 

Viitorul campion s-a apucat de atletism pe la 13 ani, la sfârşitul clasei a şaptea. „Am început în 1983, era înainte de Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Am activat la CSS Megidia până în 1987, când am terminat liceul, pregătindu-mă în acest interval cu Gheorghe Avram. Între 1987 şi 1991 am fost la Dinamo, cu antrenorul Titi Mihail. Iar din 1991 şi până la retragere, în 2001, am reprezentat CS Farul. Între 1991 şi 1993, deşi venisem la Constanţa, am lucrat tot cu Titi Mihail, în rest, la CS Farul cu Gheorghe Avram, între 1993 şi 2001. Gheorghe Avram venise de la Medgidia la Constanţa, la Liceul cu Program Sportiv“, povesteşte Daniel Cojocaru.
 
Profesorul Gheorghe Avram este cunoscut şi ca preparator fizic la echipe de fotbal, lucrând în staff-urile lui Petre Grigoraş, inclusiv la FC Farul. Actualmente, Avram se află la Constanţa, unde, în fotbal, colaborează cu Academia Farul.
 
„Rezultatele mele de top, aflate acum pe tapet, sunt făcute cu Gheorghe Avram. Recordurile naţionale de 10.24 s şi 10.21 s le-am realizat sub bagheta sa, ca şi 20.75 s la 200 m, record al României care, între timp, a căzut“, arată Daniel Cojocaru.

Prima medalie a venit la 800 m 

Actualul antrenor de la CS Farul a cunoscut gloria deplină în atletism în proba-regină, 100 m, însă a început cu 800 m, unde a cucerit prima sa medalie ca sportiv, bronz la Campionatul Naţional de juniori 3. A fugit atunci 1:59.2. În anul următor, la juniori 2, a trecut la 400 m. În primul an, a luat bronz la Naţionale, iar în al doilea sezon, a cucerit titlul de campion al României. La juniori 1, a concurat la 400 m şi la 200 m. În primul an de juniorat, a câştigat titlul la 200 m (la 400 neparticipând la Naţionale în acea stagiune). În al doilea an ca junior 1, era deja la Dinamo, câştigând la 400 m, la 200 m şi cu ştafetele, şi stabilind record naţional la 400 m (46.91 s), care a ţinut până în preajma anului 2000. „La tineret, am fugit un 46.51 s la 400 m, dar ulterior am renunţat la această probă. Mi s-a părut că e prea grea, astfel că m-am apucat de 100 m“, povesteşte Daniel Cojocaru.

„Ilie Floroiu a evoluat în Liga Campionilor, eu la juniori“

În statistici, fostul sprinter este al doilea atlet constănţean, după Ilie Floroiu (actualul director al CS Farul), la numărul de ani de când rezistă recordurile sale, însă Cojocaru spune că între el şi Floroiu nu există termen de comparaţie. Ilie Floroiu a stabilit extraordinarele recorduri naţionale la 5.000 m şi 10.000 m în 1978, iar în această vară se împlinesc 38 de ani de când sunt în vigoare, fără a exista emoţii că ar putea fi doborâte prea curând. „Nu faceţi paralele între mine şi Ilie Floroiu. El este un monstru sacru al atletismului românesc. Uneori, sunt menţionat ca cel mai mare atlet al Constanţei după Floroiu, însă consider că această etichetă nu e cea mai nimerită. Ilie Floroiu a evoluat în Liga Campionilor, eu, la juniori“, a mai spus Daniel Cojocaru.

Mara Ioana Cojocaru e talentată şi la atletism, şi la fotbal

În vârstă de 46 de ani (va împlini 47 pe 27 mai), Cojocaru este acum antrenor, trecând de la medaliile cucerite ca sportiv la cele obţinute cu elevii săi. O pregăteşte inclusiv pe fiica sa, Mara Ioana, care i-a moştenit aplecarea către sport. „Mara Ioana are 13 ani, este încă micuţă. E vicecampioană la copii 3, la săritura în lungime. În prezent, e copil 1 ultimul an. Până acum, ne-am jucat, dar o să începem mai serios. Ea şi-a dorit foarte mult să joace fotbal, e talentată şi aş lăsa-o, dar nu am deocamdată o echipă feminină care să ofere condiţii propice. Pe Mara Ioana a remarcat-o şi Vasile Mihu (n.r. fostul preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Constanţa, care locuieşte în aceeaşi zonă cu familia Cojocaru). Toată vara, fata mea juca tenis cu piciorul cu băieţii. «Să vii la fotbal», i-a spus Vasile Mihu, dar, când a auzit cine e, a renunţat“, râde Daniel Cojocaru.

La Pro TV, în familie 

Antrenorul de atletism şi soţia sa, Gratziela Cojocaru (profesor de matematică la Şcoala Gimnazială numărul 29 „Mihai Viteazu“ din Constanţa), au doi copii, Mara Ioana şi un băiat, Radu Daniel, în vârstă de 20 de ani, care e student în anul 2 la Automatică, în Bucureşti. Acesta seamănă cu mama, în privinţa drumului ales în viaţă. „Radu Daniel e un autodidact. A învăţat să cânte singur la chitară. Când se apucă de un lucru, nu se plictiseşte prea repede de el. Nu neglijează însă nici aspectul fizic. Nu există săptămână să nu se ducă cel puţin de două ori la sală. Iar când are timp, aleargă. I-am făcut unele programe de întreţinere fizică. E dezvoltat frumos. Astăzi (n.r. ieri), pe Pro TV, soţia mea, Radu Daniel, cumnata mea şi nepoata mea apar la concursul «Am întrebat 100 de români»“, mai spune Daniel Cojocaru.

Sursa foto 1: Cristian Barbu