Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
01:47 23 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

A înlocuit mingea de fotbal cu balonul oval Premiul întâi pentru Tiberiu Oţelea şi la şcoală, şi pe terenul de rugby (galerie foto)

ro

06 Aug, 2015 00:00 1554 Marime text
Cum să convingi un fotbalist să devină rugbyst? La această întrebare poate răspunde foarte uşor Cristian Cojocaru, antrenor la RC Tomitanii Constanţa, care, în urmă cu şase ani, mergea la şcoala din Valu lui Traian, pentru a efectua prima selecţie pentru echipă.

Clubul de rugby Tomitanii Constanţa a fost înfiinţat în anul 2010, iar din 2009, antrenorul Cristian Cojocaru a început să-şi caute copii. „Prima şcoală pe care am abordat-o din punct de vedere rugbystic a fost cea din Valu lui Traian. Îndrumat în această localitate de Florian Constantin, am bătut la uşa primarului Florin Mitroi, care m-a sprijinit să ajung la şcoală. Profesoara de educaţie fizică, Adriana Ghimeş, şi-a dat şi ea concursul, astfel că acţiunea mea de selecţie părea că va merge de la sine. Era octombrie 2009“, povesteşte Cristian Cojocaru.

„Noi suntem cu fotbalul, nu cu rugby-ul“


Misiunea tehnicianului nu a fost însă deloc uşoară. Cojocaru a trebuit să ducă ceva muncă de lămurire până i-a adus pe copii la rugby. „M-am dus cu un balon de rugby şi le-am prezentat copiilor din clasa a şasea acest sport. Însă lor le stătea gândul în altă parte, la fotbal. La început, nu au fost receptivi. Erau în plină competiţie de fotbal între clase. «Noi suntem cu fotbalul, nu cu rugby-ul», mi-au spus copiii, iar unul dintre puşti (devenit ulterior şi el rugbyst la Tomitanii), Andrei Lupu, mi-a cerut chiar, curajos, să părăsesc terenul, că ei pregătesc meciurile de fotbal“, râde Cristian Cojocaru când îşi aduce aminte.

După două luni, au participat la primul concurs


Antrenorul nu a renunţat însă şi, până la urmă, şi-a atins scopul. „Am spus că nu cedez până nu îi iau la rugby. Am vorbit cu Adriana Ghimeş şi, mai de gura ei, mai la insistenţele mele (veneam de trei ori pe săptămână la Valu lui Traian), copiii au început să fie interesaţi de rugby. «Hai că nu mai scăpăm de el», probabil că şi-au spus la început. Apoi, încet-încet, sportul cu balonul oval i-a captivat. La două luni de când îi strânsesem şi după ce lucrasem numai în curtea şcolii, pe beton, lucruri elementare, am participat, la Năvodari, la Cupa 1 Decembrie. Le-a plăcut competiţia. După care am început să facem rugby-tag la şcoală şi să concurăm la competiţii şcolare“, este povestea de început a clubului Tomitanii, expusă de Cristian Cojocaru.

Locul întâi la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar 


Încă din start, tehnicianul a remarcat un băiat, Tiberiu Oţelea, care, la acea oră, trecea drept unul dintre cei mai buni fotbalişti ai şcolii. De altfel, el şi făcea fotbal, organizat, la clubul SNC, cu antrenorul Ion Zlate. Un alt aspect care i-a atras atenţia lui Cristian Cojocaru a fost situaţia şcolară a lui Tiberiu. Elev strălucit, acesta luase, din clasa întâi şi până la finele clasei a şasea, premiul întâi! Deşi îi plăcea mult fotbalul, Cristian Cojocaru şi frumuseţea rugby-ului l-au convins să treacă de la balonul rotund la cel oval. O decizie care s-a dovedit foarte bună, Tiberiu devenind un rugbyst de valoare. „De mic ieşea în evidenţă. Şi ca sportiv, şi ca om. Un băiat cu bun simţ, receptiv, care s-a integrat foarte rapid în grup“, spune Cristian Cojocaru. După ce au câştigat cu Şcoala numărul 1 din Valu lui Traian locul întâi pe ţară la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar, copiii au prins gustul rugby-ului, iar titlurile naţionale au început să curgă.

A devenit major


Pe lângă succesul de la ONSS (cu şcoala din Valu lui Traian), Tiberiu Oţelea mai are, cu Tomitanii, trei titluri naţionale consecutive, Cupa României (la rugby în 15) şi medalia de argint la rugby în 7. Joacă uvertură sau centru şi a fost selecţionat şi la loturile naţionale. „Poate face rugby de înaltă clasă fără probleme. E îndemânatic şi foarte deştept. Un sportiv pe care te poţi baza“, punctează Cristian Cojocaru. După ce a încheiat cu premiul doi clasele a şaptea şi a opta, Tiberiu şi-a început studiile liceale la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu“ din Constanţa (unde a învăţat în clasele a noua şi a zecea), iar apoi s-a transferat la Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru“ (unde a făcut clasa a 11-a, cu menţiune, iar în toamnă va începe anul terminal). Tibi este singur la părinţi şi primul sportiv al familiei. Zilele acestea, a împlinit 18 ani, sărbătorindu-şi majoratul în mijlocul familiei, al colegilor de echipă, al prietenilor şi al antrenorilor, la un local din Satul de Vacanţă.

„Zece vieţi de-aş sta cu tine, tot ar fi puţine!“


Cel mai mare suporter al tânărului rugbyst din Valu lui Traian este prietena acestuia, Ioana Natalia Simionescu. Cei doi s-au cunoscut la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu“, unde au fost colegi de clasă, şi alcătuiesc o pereche extrem de reuşită. Fata îl susţine pe Tiberiu din tribună la toate meciurile, iar anul trecut, la turneul final al Campionatului Naţional Under-17, disputat la Constanţa şi încheiat cu victoria Tomitanilor, Ioana Natalia a purtat o costumaţie specială, inscripţionându-şi pe maiou „Tomitanii“ şi numărul 10 (cel cu care juca Tibi). „Zece vieţi de-aş sta cu tine, tot ar fi puţine!“, a fost mesajul tinerei care a însoţit, pe Facebook, această fotografie. Pe lângă Ioana Natalia, au recurs la această idee vestimentară alte două fane.
 
Sursa foto 1: Facebook (Asociaţia Municipală de Rugby Bucureşti; foto - Tony Vaio)

Ti-a placut articolul?

Comentarii