De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
14:25 24 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Superstiţii şi obiceiuri în prima zi a primăverii astronomice

ro

21 Mar, 2015 00:00 925 Marime text
Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul în care Pământul este cel mai aproape de Soare. Începând cu această dată, durata zilei va fi în continuă creștere, iar cea a nopții, în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară.

Echinocţiul de primăvară din acest an coincide cu trei fenomene deosebite: eclipsa parţială de soare de ieri, super-luna din 21 martie şi mareea secolului. Fenomenul se produce pe 21 martie, la ora 00.45, când longitudinea astronomică revine la valoarea de zero grade. La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală.

Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii, potrivit astro-urseanu.ro. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest. În emisfera sudică a Pământului, fenomenul trebuie interpretat invers, astfel ca în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, fiecare cu o durată de şase luni.

Astăzi începe noul an agrar

În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau cu ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură / Să se facă vreme bună / Pe la noi pe bătătură“. Tradițiile spirituale ale Echinocțiului de primăvară spun că orice formă de evoluție are trei etape distincte: creația, menținerea și resorbția sau distrugerea. La toate acestea se adaugă și momentul de apogeu a ceea ce s-a creat. Astfel, echinocțiul de primăvară simbolizează creația, solstițiul de vară - apogeul, echinocțiul de toamnă - începerea perioadei de resorbție și solstițiul de iarnă - perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. Cultul soarelui este specific aproape tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei. Strămoşii daci aveau solide cunoştinţe de astronomie, iar templele lor de pe înălţimi transpun grăitor chiar şi astăzi cunoştinţele lor despre calendarul solar. Numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocţiul de primăvară mai ales pentru importanţa sa în creşterea fertilităţii pământului şi a naturii în general.

La Şinca Veche, unde se presupune că dacii aveau un lăcaş de cult în grotă, s-ar fi desfăşurat dansuri rituale şi sacrificii, cu ocazia echinocţiului de primăvară. Totuşi, după convertirea la creştinism, ritualurile ocazionate de echinocţiul de primăvară au suferit o transmutaţie, chiar dacă s-au păstrat în subconştientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii. Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumină şi întuneric. Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obişnuit, dar care stabileşte direcţia pentru activităţi omeneşti specifice. Cu prilejul echinocţiului, se sărbătoreşte şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.

Ti-a placut articolul?

Comentarii