Ruina IMUM

Marca de prestigiu a industriei, disparuta de pe firmament

Intreprinderea de Masini si Utilaje din Medgidia a luat fiinta in anul 1951, ca atelier pentru repararea utilajelor de la canal * Dupa incetarea lucrarilor de aici, productia a fost reorientata catre agricultura * Micul atelier a devenit o uzina complexa, cu utilaje performante si oameni bine pregatiti profesional * Pentru realizarea productiei, pe langa atelierele de prelucrat prin aschiere, a fost proiectata si realizata turnatoria de otel * Prima sarja de otel a fost turnata in anul 1983, iar in intreg procesul tehnologic lucrau peste noua sute de oameni * Otelaria era dotata cu cinci cuptoare de topit, cu o capacitate maxima de patru tone de otel lichid fiecare * Tot aici erau functionale trei linii de formare, cu benzi metalice, cu cate cinci sau sase masini de format, dintre care unele foarte mari * La toate acestea se adauga o serie de gospodarii anexe cu instalatii, care incorporau sute de tone de otel * Specialistii apreciaza ca numai in otelarie si anexele sale ar fi utilaje de peste o mie de tone de fier vechi * De asemenea, expertii mai spun ca valoarea cuprului din motoarele electrice ar ajunge astazi la circa zece miliarde de lei

Intreprinderea de Masini si Utilaje din Medgidia, una dintre marcile de prestigiu ale judetului Constanta, a luat fiinta in anul 1951, fiind initial conceputa pentru repararea utilajelor de la canal. Odata cu incetarea lucrarilor de aici, productia atelierelor a fost reorientata catre agricultura. In timp, cele cateva ateliere s-au transformat si au devenit o uzina complexa, cu utilaje performante si oameni bine pregatiti profesional. De-a lungul anilor, aici a fost produsa aproape toata gama de utilaje agricole, in speta, pluguri, remorci de doua, cinci si sapte tone, semanatori, grape, prese pentru balotat paie si fan, cultivatoare pe sase si noua randuri, masini de scos cartofi, combine de recoltat porumb pe doua randuri, piese de schimb pentru masini agricole si tractoare, cardane si noduri cardanice tipizate, dar si piese de schimb dupa desen sau model. In acest context, pentru realizarea productiei planificate, pe langa atelierele de prelucrat prin aschiere, a fost proiectata si realizata, printr-un efort investitional de lunga durata, turnatoria de otel,. Primul tarus s-a batut in anul 1978, iar prima sarja de otel a fost turnata in anul 1983. Trebuie spus ca acest obiectiv fusese conceput pentru o capacitate maxima de piese turnate de 20.000 de tone, dar nu a produs niciodata mai mult de 14.000 de tone. In componenta acesteia, la care lucrau noua sute de oameni in trei ture continue, intra o gospodarie de pregatire a sarjelor care ajungeau la cele cinci cuptoare de topit, cu arc electric, cu o capacitate maxima de patru tone de otel lichid fiecare. Trebuie facuta precizarea ca acestea nu au functionat niciodata toate simultan, cel putin doua fiind permanent in reparatii planificate prin rotatie. Pentru a asigura de lucru cuptoarelor, turnatoria de otel, Sectia 50 cum era cunoscuta, avea functionale trei linii de formare, cu benzi metalice, iar la fiecare cate cinci sau sase masini de format, dintre care unele foarte mari. In vederea asigurarii amestecurilor de formare, turnatoria era dotata cu o gospodarie de preparat, prevazuta, la fel, cu tot felul de benzi transportoare supraterane si subterane, cu malaxoare, dintre care unele de mare capacitate, dar si cu motoare de putere pentru actionarea acestora. La acestea se adauga un sector de miezuire, prevazut cu mese de lucru metalice si mori de omogenizat compozitia pentru pregatirea in vederea turnarii. Dupa turnarea pieselor din otel, acestea ajungeau in sectorul de curatatorie unde avea loc dezbaterea pe vibratoare de mare capacitate a formelor, dislocarea miezurilor si desprinderea acestora si a amestecurilor de pe piesa brut turnata. Intregul procedeu, destul de complex din punct de vedere tehnologic, la care erau angrenate zeci de utilaje cu sute de motoare electrice, era completat cu 15 poduri rulante si monogrinzi, ultimele actionate de la sol, cu capacitate cuprinsa intre 5 si 15 tone. Pe langa acestea, Turnatoria de otel mai era ajutata in realizarea pieselor de o statie de acetilena, de una de oxigen si de o statie de compresoare. Specialistii apreciaza ca numai in otelarie si anexele sale, ar fi utilaje de aproape o mie de tone de fier vechi, iar valoarea cuprului din motoarele electrice ar ajunge astazi la circa zece miliarde de lei. Am prezentat pe scurt, ce a fost candva IMUM, si asta pana nu de mult, urmand ca in numerele noastre viitoare, sa aratam ce a devenit dupa privatizare.