O fetita de 12 ani, gonita de propriul tata

Copilaria, un adevarat infern

Pentru I.S. copilaria nu a fost niciodata, ajungand sa gandeasca precum un adult, pentru ca in grija ei mai are un frate de 10 ani * Adapostul in care a ajuns dupa ce a alungat-o tatal sau este singurul loc in care a aflat ca exista si omenie si ca nu toti vor sa o loveasca * Ii place sa deseneze, dar multe dintre desenele ei reprezinta iluzii pe care nu stie daca le va vedea vreodata realizate

I.S. are 12 ani si de o luna locuieste intr-un adapost de zi si de noapte pentru copiii abandonati, dupa ce a fost alungata din casa de tatal ei, care a crezut ca asa era normal sa procedeze un parinte. Fetita este din localitatea Ion Corvin si pana sa ajunga in acest adapost a trait intr-un adevarat infern din cauza tatalui care o batea aproape zilnic atat pe ea, cat si pe fratele ei care are acum 10 ani. Pentru ca nu a mai suportat viata pe care o ducea, mama copiilor si-a luat lumea in cap si a plecat cu un alt barbat, dar a lasat in urma fiintele carora le daduse nastere si nici ca s-a mai interesat de ele. A trecut o perioada de timp, iar tatalui i-a venit in minte ideea ca ar putea sa isi aduca sotia inapoi si i-a trimis pe cei doi copii dupa ea, dar ei nu au reusit sa o induplece pe femeie si s-au intors acasa fara mama. "Cand i-am zis ca mama nu mai vrea sa se intoarca la noi, s-a enervat foarte rau, ne-a luat la pumni si ne-a dat afara din casa, spunand ca sa ne ducem si eu, si fratele meu unde vrem, ca el nu mai poate sa ne tina", povesteste, serioasa si plangand, I.S. Nu era prima data cand tatal ii dadea afara, in drum, insa atunci a fost categoric si le-a interzis micutilor sa mai intre in curte. Nici la scoala nu prea mergea copila pentru ca nu avea cum, in conditiile in care toti banii erau dati pe alcool, iar ea trebuia sa mearga sa cumpere bautura. La varsta ei, alte fete se bucura de copilarie, se joaca, rad, sunt fara griji, au parinti care le adora, dar pentru I.S. acestea sunt doar vise. S-a maturizat involuntar, coplesita de necazuri si lipsita de afectiunea unei familii, si cu greu priveste in ochii oamenilor. La o prima vedere, pare ca s-a inchis rana din sufletul ei, dar nu e decat o aparenta. Vrea sa para puternica, insa ramane totusi un copil, ca oricare altul, cu sperante, dorinte si vise. I.S. stie ca pentru a scapa de viata pe care a dus-o trebuie sa invete, sa aiba o meserie si sa nu urmeze exemplul parintilor. Ii place sa deseneze si atunci isi ia langa ea o carte de colorat din care copiaza pe coli albe diferite figuri sau flori. Mi-a aratat desenele ei si am ramas fara cuvinte cand am vazut ca pe coli erau pictati copii veseli, asa cum ea nu a fost niciodata, chipul lui Mos Craciun care nu a intrat deloc in camera ei ori flori frumoase colorate in nuante vii. Am dorit apoi sa stiu ce viseaza un copil de 12 ani si a ramas muta, cu privirea pierduta in gol, dupa care a soptit: "ce as putea sa visez?".

Daca ar veni zana buna

I.S. nu mai crede in miracole, dar mi-a spus ca, daca ar veni o zana buna si generoasa care ar avea puterea sa-i indeplineasca trei dorinte, cea dintai ar fi "sa vina mama sa ma vada". A doua dorinta pe care i-ar cere zanei sa i-o indeplineasca este "sa primesc ceva nou de Paste, pentru ca mie nimeni nu mi-a dat vreodata un cadou", iar ultima cerinta este aceea ca "as vrea sa vina la mine sa ma vada prietenele mele din Ion Corvin". Cam acestea sunt dorintele unui copil de 12 ani care a fost mereu chinuit si care, in loc de vorbe de alint seara, primea bataie. Nu vrea nici haine noi, nici telefoane mobile, nici dulciuri, tot ce cere este putina afectiune, o mama care sa nu uite ca mai este si ea pe lume si prieteni. Daca ar avea de ales intre a merge inapoi acasa la tatal ei si a ramane la adapost, ar alege adapostul. "Aici vreau sa stau, acasa stateam pe drumuri, nu conta daca ploua sau ningea, noi eram pe afara cand era tata beat, macar aici e liniste", spune I.S. Desi este o fetita isteata, cu o minte agera, sansele ei in aceasta lume sunt mici, pentru ca nu are cine sa ii ofere un camin in care sa poata uita tot necazul pe care l-a trait. Nimeni nu va sterge cu buretele anii in care a suferit acest copil, dar putem incerca sa ii intindem o mana de care sa se poata sprijini pentru a nu se prabusi in disperare.