Legenda Mănăstirii Celic Dere şi a icoanei care se curăţă singură

Una dintre cele mai importante vetre de spiritualitate, Mănăstirea Celic Dere este o adevărată binecuvântare între Dunăre şi Marea Neagră. Iniţial, lăcaşul a fost ridicat de un grup de călugări veniţi de la Sfântul Munte Athos, care s-au aşezat în apropierea satelor de mocani din zonă, pentru ca mai târziu, în urma unui nefericit incendiu, să se construiască o biserică, iar în locul călugărilor să fie aduse măicuţe. Astăzi, cele 60 de măicuţe care vieţuiesc aici veghează la imensitatea spirituală a locului.

Situată pe valea pârâului Celic, de la care şi-a luat şi numele, mănăstirea deţine icoane unicat, la care pelerinii vin să se închine cu mare nădejde în puterea dumnezeiască. O astfel de icoană este icoana făcătoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos, adusă aici pe la 1806 – 1812, cunoscută şi sub numele de „Icoana care se curăţă singură” deoarece la un moment dat era înnegrită de trecerea timpului, dar apoi, ca o minune, chipul Mântuitorului s-a luminat în parte. Legenda locului spune că icoana a fost adusă de un soldat care le-a spus călugărilor că, deşi este înnegrită, ea se va curăţa, iar ochii lui Hristos se vor deschide. „Părinte, ţineţi această icoană. Dacă Sfinţia Voastră nu veţi trăi până la sfârşit, cei care vă urmează să păstreze icoana. Să aveţi mare evlavie, că prin ea se va săvârşi o mare minune. Această icoană pare neagră, dar până la urmă se va lumina toată, şi ochii Mântuitorului, care-i vedeţi că sunt închişi, se vor deschide”. Astăzi suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. La aproape 200 de ani de la acel moment, icoana s-a luminat pe mai bine de jumătate din suprafaţă. Există teama că în momentul curăţirii complete a icoanei omenirea va cunoaşte o mare catastrofă. Creştinismul, pentru noi românii, a început în ţinuturile Dobrogei, pe pământul pe care Apostolul Andrei a păşit pentru prima dată. „Născută într-un vis”, Mănăstirea Celic Dere, centru al ortodoxismului, este ţesută în legende şi poveşti, iar liniştea şi frumuseţea idilică a locului te poartă cu gândul către moştenirea şi continuarea tradiţiilor monahale dobrogene. O altă icoană făcătoare de minuni a sfântului lăcaş de la Celic Dere este şi Nerosaiskaia. Aceasta a aparţinut unei familii de credincioşi din comuna Nerusai, din Basarabia. Începutul minunilor săvârşite de această icoană s-a petrecut atunci când, în urma unui incendiu, din toată gospodăria prefăcută în scrum nu a rămas decât sfânta icoană a Maicii Domnului, înnegrită, dar nearsă. Şi astăzi Fecioara Maria veghează asupra întregului sobor de maici, dar şi asupra credincioşilor care i se închină. În ansamblul broderiilor cultice, epitafurile se încadrează într-o categorie aparte. Biserica Mănăstirii Celic Dere, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii, adăposteşte epitaful Mântuitorului, brodat de maica Antonina în 1865, cu fir de aur şi argint. Arta broderiei atinge în unele epitafuri culmile desăvârşirii atât sub raport compoziţional şi cromatic, cât şi ca tehnică de execuţie. Acest epitaf este unic prin frumuseţea lui, prin măiestria şi fineţea execuţiei. Toţi cei care se închină cu evlavie şi se roagă lângă acest epitaf găsesc pace sufletească şi soluţionarea celor mai grele probleme care îi apasă.
Sursa: prindobrogea.info