Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
13:27 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Iată bisericile la care te poţi închina! Astăzi, lumea creştină îl celebrează pe Sfântul Ilie

ro

20 Jul, 2013 00:00 2575 Marime text
Originar din cetatea Tesva, fiu al unui preot evreu, Sfântul Ilie este cunoscut datorită minunii legate de lipsa ploii. Cu 800 de ani înainte de Hristos, în Israel trăia regele Ahab, care se închina zeilor. Izabela, soţia sa, l-a adus în Israel pe Baal, zeul căruia i se închinau cananeeni. Ilie l-a avertizat pe Ahab de idolatria în care căzuse poporul şi, văzând împietrirea regelui, i-a dat sentinţa: „în aceşti ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie”. Între timp, Sfântul Ilie a stat la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de corbi, apoi în casa unei văduve din Sarepta, unde a înmulţit făina, uleiul şi l-a înviat pe fiul gazdei. După trei ani, a mers la regele Ahab şi l-a îndemnat să-i adune pe preoţii idolilor Baal şi Astertei pe muntele Carmel. Aici, Ilie a dovedit poporului neputinţa zeilor şi atotputernicia lui Dumnezeu. Preoţii lui Baal nu au putut aduce jertfă idolului lor, pe când la rugăciunea lui Ilie, Dumnezeu a pogorât foc din cer şi a fost mistuit jertfelnicul. La porunca lui Ilie, preoţii lui Baal au fost ucişi şi a plouat. Dumnezeu i se descoperă lui Ilie pe muntele Horeb, „într-o adiere de vânt lin”, precedată de manifestări ale puterii dumnezeieşti: vârtej nimicitor, cutremur, foc. Înainte de sfârşitul misiunii sale profetice, Sfântul Ilie l-a lăsat urmaş pe Elisei şi s-a înălţat la cer într-un „car cu cai de foc”. În Noul Testament, Sfântul Ilie este prezent la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. Sfântul Ilie va veni la sfârşitul veacurilor, va propovădui credinţa şi va fi ucis de către Antihrist. Constănţenii se pot închina astăzi la Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Histria, la Biserica „Sfântul Ilie” din Techirghiol şi la Biserica parohiala Sfântul Ilie din municipiul Constanţa, cartierul Viile Noi, strada Ion Ursu nr. 38.

Azi se culeg plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece

Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin - Sfântul Prooroc Iile. În panteonul românesc, Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. Ca divinitate solară şi meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sânt-Ilie este atestat prin numeroase tradiţii, mai ales în mediile păstoreşti.
În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă în noaptea dinspre Sânt-Ilie visau cânepă verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, care erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

De Sânt-Ilie, românii îşi amintesc de sufletele morţilor

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură. Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele  Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. De Sânt-Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc. Dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

Apicultorii recoltează mierea de albine, iar ciobanii coboară în sate

Apicultorii recoltează mierea de albine, operaţie numită „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate pentru prima data după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migală. În vechime, se obişnuia ca în această zi să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti, se făceau târguri, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii