Despre „drepturile“ persoanelor cu dizabilităţi mentale - „Bolnavii nu au la dispoziţie hârtie igienică. Se face risipă“ (galerie foto)

Centrul de Investigaţii Media şi Centrul de Resurse Juridice au fost, luni, gazdele unei dezbateri la Constanţa. În cadrul evenimentului, au fost prezentate rezultate ale monitorizărilor independente și descoperirile jurnaliștilor de investigaţie care au documentat cazuri de abuz sau de corupţie având drept victime beneficiarii sistemului de asistenţă socială și medicală pentru persoanele cu dizabilităţi mentale închise în instituţii.
 
În afara datelor tehnice - conţinând cifre care ar trebui să le dea tuturor de gândit -, participanţii au avut ocazia de a discuta şi de a contribui la găsirea unor soluţii privind viitorul acestui sistem, în lumina recent-adoptatului mecanism independent de monitorizare. Aceste „cercetări“ au pornit în anul 2014, după ce la un astfel de centru, de la Breaza, în decurs de aproximativ un an, au decedat şase tineri. În cazul a cinci dintre ei, oameni sub 30 de ani, s-a constatat că certificatele de deces erau false.
 
Ovidiu Vanghele, de la Centrul pentru Investigaţii Media, şi Georgiana Pascu, de la Centrul de Resurse Juridice, au fost moderatorii acestei discuţii, care, pe alocuri, a încins spiritele, reprezentanţii DGASPC şi ai instituţiilor din subordine fiind contrariaţi de datele prezentate. Aproape 5.000 de persoane cu dizabilităţi mentale aflate în grija statului, în instituţii închise, dar cu titulaturi ce conţin cuvintele „ocrotire”, „recuperare” sau „reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România, în condiţii necunoscute. Numărul exact al lor, precum și alte date importante despre situaţia persoanelor închise în centre au fost obţinute chiar de la direcţiile generale de asistenţă socială și protecţie a copilului, în cadrul unei cercetări în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
 
La Constanţa, de această investigaţie s-au ocupat colegii de la hebdomadarul Info Sud-Est, Andreea Pavel şi Andrei Leonte.
 
Monitorizările şi investigaţiile jurnalistice publicate în ultimele luni au arătat cum, de fapt, sistemul face orice altceva în afară de a oferi „ocrotire”, „recuperare” sau „reabilitare” beneficiarilor. „Putem spune că beneficiarii sunt, mai degrabă, un mijloc de supravieţuire sau chiar de îmbogăţire pentru acest sistem denumit pe nedrept «sistem de protecţie socială»”, a explicat Ovidiu Vanghele. Acesta a explicat că, la Constanţa, au fost înregistrate în ultimii cinci ani 292 de astfel de decese în rândul persoanelor cu dizabilităţi.
 
Mai mult, aceştia au subliniat că în foarte multe cazuri nu se respectă nici măcar normele minime de igienă. „Am vizitat centre în care bolnavii nu aveau la dispoziţie hârtie igienică, săpun sau prosoape pe care să le folosească după ce au utilizat toaleta. Ni s-a răspuns că se face risipă de hârtie igienică“, a declarat Georgiana Pascu.
 
În ceea ce priveşte situaţia de la Constanţa, în cadrul investigaţiilor jurnalistice întreprinse, a fost analizat bugetul DGASPC pe ultimii cinci ani, constatându-se că cele mai multe achiziţii au fost făcute prin cumpărare directă, şi nu prin achiziţie publică, nivelul costurilor acestora fiind mai mic de 30.000 de euro. Practic, au explicat investigatorii, prin achiziţie directă au fost cumpărate medicamente, hrană şi alte lucruri necesare (inclusiv tonere pentru imprimante în valoare de aproximativ 400.000 de lei) de la firme care, spun aceştia, duc într-un fel sau altul la sfera de influenţă a foştilor lideri ai politicii locale, Nicuşor Constantinescu sau Radu Mazăre.
 
Întreaga discuţie-analiză s-a purtat însă în jurul prevederilor Legii nr. 8/2016, care face referire la înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.