Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
08:18 29 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Mâncare de post raw-vegană, preotul – fost bancher și sărbătoarea ca divertisment Mesajul ÎPS Teodosie de la Mănăstirea Crucea

ro

07 Apr, 2016 00:00 12716 Marime text


Dincolo de agitația urbană din orașul Constanța, cam la 60 de km, se află un loc spectaculos, un loc liniștit și curat, dedicat exclusiv lui Dumnezeu.
 
            Mănăstirea Sfânta Cruce, cu hramul Izvorul Tămăduirii este situată în nordul podișului Dorobanțu departe de viața stresantă de la oraș. Așezământul este construit într-o zonă pitorească, lângă rezervaţia naturală Allah-Bair (tr. Movila lui Dumnezeu).
            O bună bucată de vreme se merge pe asfalt, dar drumul lăturalnic care duce către lăcașul de cult este pavat cu pietre și gropi formate de apa care curge de pe dealuri în timpul perioadelor ploaise. Două porți mari de fier, vopsite cândva cu verde, sunt deschise. De-o parte și de alta se înșiruie câteva sute de metri livezi de cireși, piersici, caiși și o plantație de viță-de-vie, care din câte am aflat ulterior nu aparțin mănăstirii.
            După o curbă la dreapta se deschide un peisaj impresionant: dealuri cu copaci înfloriți, căsuțe din cărămidă (probabil ale localnicilor) care găzduiesc în față stupi de albine, câmpuri cu iarbă pe care pasc un măgar, o iapă cu mânzul său și câteva găini roșiatice.
            Mănăstirea se înalță semeț în față, înconjurată de un gard de lemn închis la culoare. Construită din lemn, în stil maramureșean ușor modificat și amplasată pe un postament de piatră, a fost înființată în anul 2005, sub atenta organizare și administrare a monahei Teodora, actuala stareță.
            Liniștea locului este apăsătoare. Se aud doar părăsile și insectele care au ieșit să se bucure de vremea frumoasă. Având dealuri pe toate punctele cardinale, vântul este absent. Se simte mirosul ierbii, al florilor…mirosul naturii pe care nu îl găsim în marile orașe și nici în unele localități. Pe lângă parfumul oferit de natură, ne îmbie simțul alfactiv și mirosul mâncării.

Rugăciune și dragoste în primul în rând ca să iasă bine!

            Aproape de ora prânzului, măicuțele pregătesc masa. În bucătărie este liniște și se gătește mâncare de post. Deși în orice perioadă a anului mâncare este de post, un lucru neobișnuit este faptul că pe masa celor de la mănăstire găsim și mâncare raw-vegană, care presupune prepararea alimentelor fără foc și fără ingrediente de origine animală. 
Rețetele le luăm de la o doamnă care mănâncă raw-vegan și încercăm să colaborăm cu dumneaei. Este soția ctitorului nostru. Astăzi, pregătim sărmăluțe în frunze de varză, supă cremă de ciuperci, crochete făcute din legume, pastă de urzici, dulciuri pe care le facem noi în mănăstire: ruladă făcută cu banană și nucă de cocos. Totul este de post. Nu avem nimic care este de dulce, a declarat stareța Teodora.
În multe dintre mănăstirile din Dobrogea, dar și din țară se comercializează produsele obținute de maicuțe sau călugări, precum miere de albine, unt de arahide, diferite prăjituri și bineînțeles nelipsitele brățări și alte obiecte bisericești.
            Materia primă – încercăm cât putem să ne autogospodărim, avem o grădină și ce nu putem luăm din magazin. Nu comercializăm ce preparăm. În fiecare duminică după Sfânta Slujbă dăm de mâncare credincioșilor care vin la Liturghie. Animale avem doar câteva găini, cât putem noi. Doar așa un ouț pentru că nu mâncăm carne., a precizat stareța Teodora.

Izvorul Tămăduirii este de când se știe lumea

            Le-am lăsat pe măicuțe să își continue treaba și am pornit către Dealul lui Allah și către izvor îndrumați de preotul Ilarion Dan, fost bancher până în anul 2007. După două porți înalte și roșii am mers pe urmele lăsate de mașini sau căruțe, spre stânga, îndreptându-ne spre deal. Am mers aproximativ 10 minute. La poalele dealului se afla vechiul postament al izvorului, care astăzi nu mai este folosit. Pe lângă s-a format o cărare, cu semi-trepte delimitate de pietre. Acea alee duce spre actualul Izvor al Tămăduirii, aflat undeva între copaci.
            Este izvor de adâncime. Dobrogea este destul de ciudată: la suprafață este secetoasă, în subsol există foarte multe surse de apă. Zona asta este de șisturi verzi și în mod normal acest izvor nu are ce căuta aici, pentru că unde sunt șisturi verzi nu au ce căuta izvoare, a declarat preotul Ilarion.
            După ce ne-am lămurit de faptul că acest izvor nu avea ce căuta aici din pricina solului din care izvorăște, am înțeles de ce a fost ales acest loc pentru înființarea mănăstirii. Noul postament al izvorului a fost construit din perioada interbelică. Este făcut din piatră, de mâna și din donațiile sătenilor. Numele celor care au ajutat la ridicarea sa sunt scrise deasupra locului unde curge apa tămăduitoare și, conform celor însemnate acolo, datează din anul 1934.
Noi avem câțiva oameni care relatează că le-ar fi făcut bine, dar nu avem o înregistrare sistematică a acestor cazuri. Izvorul este de când se știe lumea. De aceea a fost și ales locul acesta pentru mănăstire: avea deja o încărcătură sprituală, a spus preotul Ilarion Dan.

Este un post care se referă la reținerea de la rău

            Întoarcere de la izvor a fost mai ușoară decât urcarea până acolo. Ne-am așezat pe un leagăn rustic, din lemn natural, cu aspectul unui foișor. Avea acoperișul închis la culoare, care ținea umbră. Copacii aflați în spate conferau senzația de răcoare, exact ca în timpul verii. Un moment prielnic pentru a povesti despre viața părintelui Ilarion, despre momentele decisive din viața sa, despre cum a ajuns dintr-o bancă la mănăstire și despre ce înseamnă postul, în special postul Paștelui.
            Postul marchează pregătirea creștinilor pentru Înviere. Nu este un post de mâncare. Este un post care se referă la reținere de la rău. Este un post cu mintea, este un post al voinței, este un post al gurii, al limbii, este un post trupesc.
            Decizia de a părăsi locul de muncă, de a lăsa viața de la oraș pentru liniștea sufletească și trupească de la mănăstire nu au venit peste noapte. După ce ani buni din viață și i-a petrecut ocupând funcții importante la bancă, lucrând cu hârtii și având responsabilități destul de apăsătoare pe umeri și după ce soția sa a decedat răpusă de cancer, părintele Ilarion a simțit că acela era momentul în care să se retragă și să își urmeze calea către Dumnezeu.
            Moartea este absurdă. Este nefirească. Si sigur acest lucru ne marchează profund. Moartea nu a făcut parte din planul inițial al lui Dumnezeu pentru om, menționează preotul Ilarion.

Sărbătoarea fără post este doar divertisment

            Fiind un lăcaș sfânt, încărcat de spiritualitate mănăstirea este locul ideal pentru cei care au nevoie de o oază de liniște și de regăsire a sinelui, a spus ÎPS Teodosie aflat la Mănăstirea Sfânta Cruce.
            Despre postul Paștelui și ce înseamnă să postești ne-a vorbit și ÎPS Teodosie. Dacă pentru multe persoane, postul înseamnă perioada aceea a anului când nu mănânci nimic de proveniență animală și mai scapi de câteva kilograme în plus, Arhiepiscopul Tomisului a  dat o altă definiție a acestei rânduiri bisericești.
            În postul Paștelui toți credincioșii noștri trebuie să simtă urcușul spre care mergem spre Înviere. Postul are trepte de suiș către Dumnezeu. Postul duce la curățirea trupului, la o mai bună cugetare a minții, ajută omul ridicându-l la o mai bună gâdire, la o mai bună viețuire, la o mai bună armonie. Prin post te apropii să dai mâna cu Dumnezeu., a spus ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
            Sărbătoarea anterioară perioadei de post este pentru mulți un eveniment la care se bea, se dansează, se petrece. Este un alt prilej de grătare și de întâlniri cu prieteni și rude. Asta nu este deloc așa. Divertisment, așa denumește ÎPS o sărbătoare creștină care nu este precedată de post.  
Pentru a posti de voie trebuie să umblăm la etajul de sus. Fără post nu vine sărbătoarea. Sărbătoarea dacă este prăznuită fără post este ca un divertisment. Postul pregătește sărbătoarea.
Perioada de abstinență poate fi colorată din când în când cu un pahar de vin, doar sâmbăta și duminica. Bineînțeles, cu dezlegarea Arhiepiscopului.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii