Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
00:17 25 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Papirusul antic descoperit la Mangalia, un artefact unic în România (galerie foto)

ro

30 Aug, 2017 00:00 1320 Marime text
În august 2011, împreună cu dr. Ion Pâslaru, reuşeam, după doi ani de cercetări, să regăsim şi să readucem acasă, la Mangalia, unicul papirus antic descoperit pe teritoriul României. Printr-un miracol, artefactul a rezistat timp de peste două milenii într-un mormânt din necropola elenistică de la Callatis, dar, în momentul în care a fost scos din pământ, în contact cu aerul şi lumina soarelui a început să se dezintegreze.
 
Pentru a putea fi salvat de la distrugerea sa totală, papirusul a fost trimis de către Academia Română la Moscova, unde specialistul Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, şeful Departamentului de restaurare din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat „A.S. Puşkin” din Moscova, a reuşit să-l conserve.
 
Timp de jumătate de secol, oamenii de ştiinţă români nu au mai ştiut absolut nimic despre acest papirus. În anul 2009, când am devenit directorul Muzeului de Arheologie „Callatis“ Mangalia, mi-am propus, printre multe alte proiecte, să regăsesc papirusul pierdut în urmă cu 50 de ani, la Moscova. După ce l-am readus la Mangalia, în anul 2013 am publicat cartea „Istoria singurului papirus descoperit în România“, după care am publicat informaţii despre papirus în mai multe volume şi reviste ştiinţifice şi în reviste de cultură. Redau, în continuare, o scurtă istorie a acestui artefact, deosebit de important pentru istoria Dobrogei şi, implicit, pentru istoria României...

Descoperirea mormântului cu papirus 

În anul 1959, cu prilejul lucrărilor de sistematizare a oraşului Mangalia, mai mulţi arheologi ai Institutului de Arheologie al Academiei R.P.R. au efectuat cercetări arheologice de salvare în necropola elenistică. Cercetările au dus la descoperirea de noi monumente arheologice, printre ele fiind şi singurul mormânt din România în care s-a păstrat, în stare precară de conservare, un papirus datat în secolul al IV-lea a.Chr.
 
Mormântul a apărut în momentul în care se efectuau lucrări de nivelare a terenului din zona stadionului şi a teatrului de vară. Iniţial, a apărut un cerc din blocuri de piatră, cu diametrul de aproximativ 14 metri. În partea de vest au apărut urmele unui altar. În mijlocul cercului de piatră s-a observat o groapă rectangulară, iar în groapă arheologii au găsit: un kantharos, o pateră şi două farfurioare de mici dimensiuni. Vasele erau acoperite cu firnis negru şi erau ornamentate cu almete aplicate. Pe baza materialelor arheologice descoperite, între care şi două monede din timpul împăraţilor macedoneni Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare, mormântul a fost datat în a doua jumătate a secolului al IV-lea a.Chr.
 
Mormântul, orientat est-vest, construit din blocuri mari de piatră, lucrate doar pe laturile interioare, a apărut la adâncimea de aproximativ 1,50 m de la nivelul ringului de piatră. Orientarea este aceeaşi ca la toate mormintele de înhumaţie din necropola elenistică. Capacul era format din trei dale mari de calcar, iar pe el se aflau fragmentele unei coroniţe aurite ce imita cununa de lauri, alcătuită din frunze de bronz şi bobiţe de ceramică, prinse pe un cadru de os. Tot pe capac au mai apărut resturi de coji de ouă.
 
Continuând cercetările, arheologii au mai găsit un schelet bărbătesc, aflat într-o stare precară de conservare, cu lungimea de 1,75 m. Pe craniu avea o coroniţă asemănătoare cu cea de pe capac şi boabe de grâu. Au mai apărut resturi de ţesături de la îmbrăcăminte şi fragmente de la încălţămintea defunctului. Spre marea surprindere a cercetătorilor, între oasele mâinii drepte şi peste oasele bazinului au fost descoperite fragmentele unui papirus, înfăşurat ca un volumen, cu dimensiunile de aproximativ 0,30x0,05 m. Se întâmpla în ziua de 18 mai 1959 şi arheologii au hotărât ca papirusul să rămână acoperit, în mormânt, până la sosirea unui renumit specialist de la Moscova.

Trimiterea papirusului la Moscova, pentru conservare 

După aproape două săptămâni de la descoperirea papirusului, a sosit, la Mangalia, Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, şeful Departamentului de restaurare din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat A.S. Puşkin din Moscova. El a adunat fragmentele de papirus şi, împreună cu specialiştii români, le-a dus la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Pentru că în România nu existau condiţii pentru conservare, Prezidiul Academiei R.P.R. a hotărât ca papirusul să fie trimis la Moscova. Ca urmare, în ziua de 5 iunie 1959, prof. Radu Vulpe, reprezentantul părţii române, a predat papirusul, prin Proces verbal, lui Mihail Alexandrovskii, reprezentantul părţii sovietice.
 
De reţinut este faptul că, timp de jumătate de secol, despre soarta acestui papirus nu s-a mai ştiut absolut nimic, în România. În lucrările de specialitate se menţiona că papirusul a fost distrus în momentul în care a intrat în contact cu aerul şi lumina soarelui. Conform altor informaţii, neoficiale, ruşii refuzau să ne înapoieze papirusul.
 
În schimb, în ziarul Moscow News, publicat în ziua de 21 decembrie 1968, au apărut informaţii despre papirus. Intervievat de reporter, Mihail Alexandrovskii a declarat că, după ce a terminat procesul de conservare, a trimis papirusul înapoi, în România. Declaraţia cercetătorului ne surprinde, întrucât papirusul a rămas la Moscova până în august 2011. De la dr. Alexander Lesovoy, directorul Centrului de restaurare ştiinţifică I.E. Grabar din Moscova, am aflat că, într-adevăr, fusese întocmită documentaţia pentru trimiterea papirusului în România, doar că nu a mai mers nimeni să-l ia şi să-l aducă în ţară.
 
În anul 1973 au fost publicate noi informaţii despre mormântul cu papirus, în volumul Археология Румынии (Arheologia României), editat la Moscova. Articolul a fost citit de către dr. Ion Pâslaru, la scurtă vreme după publicarea cărţii, când lucra pentru teza sa de doctorat, la Moscova. În anul 2002, ajungând să lucreze la Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia, el şi-a amintit de volumul pe care-l citise, în urmă cu trei decenii, în capitala Federaţiei Ruse.
 
Ca urmare, Ion Pâslaru a început demersurile pentru găsirea papirusului trimis la Moscova, în anul 1959. Pentru a pleca în Rusia să-l caute, a solicitat sprijin: Academiei Române, Institutului de Arheologie Vasile Pârvan, Ministerului de Externe, primarului Municipiului Mangalia şi directorului Muzeului de Arheologie Callatis Mangalia. Deşi a încercat să obţină susţinerea autorităţilor locale şi centrale, demersurile sale au rămas fără niciun rezultat.

Regăsirea şi recuperarea papirusului 

În anul 2009, când se împlineau 50 de ani de la descoperirea papirusului, am devenit directorul Muzeului de Arheologie Callatis Mangalia. Printre proiectele pe care mi le-am propus atunci a fost şi acela de regăsire şi recuperare a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Împreună cu dr. Ion Pâslaru am stabilit paşii pe care trebuia să-i urmăm, pentru a afla unde se află acest important artefact. După doi ani de căutări, în vara anului 2011 l-am găsit la Centrul de restaurare ştiinţifică I.E. Grabar din Moscova, iar în ziua de 8 august 2011, împreună cu dr. Ion Pâslaru, am plecat la Moscova pentru a-l readuce în ţară.
 
În ziua de 10 august 2011, am ajuns la Centrul de restaurare ştiinţifică I.E. Grabar din Moscova. În cadrul întâlnirii, directorul Centrului de restaurare ştiinţifică I.E. Grabar din Moscova, dr. Alexander Lesovoy, ne-a felicitat pentru cercetările noastre perseverente, de regăsire a acestui artefact pierdut (pentru noi, românii) timp de jumătate de secol. Alexander Lesovoy a menţionat că, pentru asemenea eforturi, în Federaţia Rusă am fi fost, cu siguranţă, decoraţi de Ministerul Culturii.
 
În România, aşa ceva nu s-a întâmplat nici până în ziua de astăzi. Au trecut şase ani şi nicio autoritate a statului român nu ne-a mulţumit măcar pentru eforturile noastre. Cu prilejul acelei întâlniri, l-am rugat pe dr. Alexander Lesovoy să vină la Mangalia, unde urma să organizăm predarea oficială a papirusului către partea română. Domnia sa a fost de acord, după care papirusul a fost preluat de secretarul Vasile Joroveanu şi a fost dus la Ambasada României.
 
În ziua de 12 august 2011, Vasile Joroveanu mi-a predat papirusul, pe bază de proces-verbal, precum şi documentele care însoţeau artefactul: Paşaportul de restaurare nr. RP-17/2011; Copia Paşaportului de restaurare nr. K-10 din 1961; Rezultatele cercetării spectrului polen-praf ale papirusului; Concluziile specialiştilor Muzeului de arte plastice A.S. Puşkin şi CD-ul cu fotografiile papirusului, unele realizate cu raze infraroşii şi ultraviolete. Pentru a putea aduce papirusul în ţară, aveam nevoie şi de o împuternicire din partea Ambasadei Române, pe care am primit-o în aceeaşi zi.
 
Predarea oficială a papirusului către partea română - un eveniment de importanţă naţională - a avut loc la Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia, în ziua de 22 august 2011, în prezenţa a numeroase oficialităţi. Papirusul mi-a fost predat de către dr. Alexander Lesovoy, directorul Centrului de restaurare ştiinţifică I.E. Grabar din Moscova. Au fost prezenţi: ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti - Alexandr Anatolievici Ciurilin, viceconsulul Federaţiei Ruse la Constanţa - Vitaly German, primarul Municipiului Mangalia - Mihai Claudiu Tusac, directorul Serviciului arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional - dr. Mircea Angelescu, prof.univ.dr. Alexandru Avram de la Universitatea Le Mans din Franţa, colegi de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, profesori de la Universitatea Regională de Stat din Moscova şi studenţi ai prof.univ.dr. Evghenii Iarovoi de la Moscova, specialişti în istorie veche şi arheologie, oameni de cultură, pasionaţi de istorie şi numeroşi jurnalişti. Evenimentul a fost mediatizat la nivel naţional şi chiar internaţional.

Încercările de descifrare a textului scris pe papirus 

În Raportul de cercetare ştiinţifică al cercetătorilor de la Centrul de restaurare ştiinţifică I.E. Grabar din Moscova, se precizează: „Starea fragmentelor a fost cu mult mai gravă decât s-a presupus. Culoarea tuturor fragmentelor era maroniu-închis, pentru că ele au absorbit produsele descompuse ale cadavrului... pe acest fond s-au putut vedea literele greceşti. Fragmentele se aflau pe pământ ud, ceea ce a provocat distrugerea lor. Fragmentele papirusului erau atât de fragile, încât nu a existat nicio posibilitate de a fi luate fără o consolidare preliminară“.
 
Concluziile la care au ajuns cercetătorii ruşi, în urma analizării fragmentelor, sunt următoarele: caracterul papirusului este în conformitate cu datarea complexului arheologic - a doua jumătate a secolului al IV-lea a.Chr.; numărul mare al fragmentelor (peste 150) şi dimensiunile foarte mici nu permit, la ora actuală, descifrarea textului; există speranţa obţinerii de noi informaţii în urma aplicării unor noi metode de cercetare. Câteva litere sunt totuşi vizibile pe unele fragmente.
 
Aşadar, după coroniţele descoperite pe capacul mormântului şi pe craniu, se poate afirma că persoana înmormântată a avut un rol important în cetatea Callatis. Istoricul Constantin Preda este de părere că „avem de-a face cu un om de vază al oraşului, care a adus servicii importante cetăţii, deci un binefăcător, sau că cel înmormântat este, eventual, un literat“. Presupunerile se bazează pe faptul că astfel de distincţii le primeau doar acele persoane care se remarcau prin fapte deosebite în activitatea obştească sau în cea cultural-artistică. Aceste presupuneri sunt întărite, bineînţeles, şi de papirusul descoperit în mormânt.
 
Într-o publicaţie apărută în anul 1966, Radu Vulpe scrie următoarele: „Sunt indicii că e vorba de textul grecesc al unui decret de proxenie de care beneficiase defunctul ... Datând din secolul al IV-lea î.Hr., papirul este unul dintre cele mai vechi documente din această materie, în limba elenă, cunoscute până acum“.
 
D.M. Pippidi nu este de acord cu Radu Vulpe, în sensul că papirusul ar reprezenta un decret de proxenie. El consideră că asemenea dovezi de preţuire se săpau în piatră, nu se scriau pe foi de papirus. Mai mult, cercetătorul subliniază că instituţia proxeniei se generalizează în perioada elenistică, iar decretele de cinstire sunt scurte, în timp ce papirusul conţinea un text destul de lung. În final, D.M. Pippidi este de părere că „natura papirusului trebuie să fi fost fie literară, în sensul larg al cuvântului, fie religioasă.”

Concluzii 

În prezent, papirusul este fragmentat în 154 de bucăţi, unele de dimensiuni foarte mici. Literele de pe papirus sunt scrise cu cerneală de culoare maroniu-închis şi au dimensiunile de 2-3 mm. Textul a fost scris în greaca veche. Pentru reuşita descifrării, cercetătorii ruşi au realizat fotografii cu raze infraroşii şi ultraviolete. În general, pe papirusurile descoperite în morminte erau scrise texte sacre sau rugăciuni, pentru a proteja sufletele defuncţilor. Tocmai de aceea, consider că papirusul descoperit la Mangalia conţine un text religios. Există, bineînţeles, şi posibilitatea să conţină şi un text literar, în cazul în care cel înmormântat a fost un literat, dar acest lucru este mai puţin probabil. Pentru a afla ceea ce se află scris pe papirus sunt necesare metode de cercetare mult mai performante, de care noi nu dispunem, deocamdată.
 
Cu toate acestea, până vom reuşi să descifrăm măcar câteva cuvinte, pot să afirm cu certitudine că cetatea Callatis a fost un important centru cultural în perioada elenistică. O demonstrează inscripţiile descoperite la Mangalia, reprezentările unor dascăli pe unele monumente funerare, dar şi scriitorii antici din vechea cetate, printre care: Istros din Callatis, Demetrios din Callatis, Herakleides numit şi Lembos şi retorul Thales. Papirusul descoperit la Mangalia constituie o dovadă în plus a faptului că, în a doua jumătate a secolului al IV-lea a.Chr., în cetatea Callatis se acorda o atenţie deosebită culturii şi educaţiei.
 
Citeşte şi: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa
Sorin Marcel Colesniuc propune o nouă serie de articole pentru pasionaţii de istorie

  
Interviu online cu cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Tema este - „Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Dobrogea“

Ti-a placut articolul?

Comentarii