Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
07:08 29 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

„Molière” - viaţa ca o farsă

ro

21 Sep, 2016 00:00 649 Marime text

„Molière” este o foarte reuşită comedie franţuzească din vremea maestrului, care reinventează o perioadă din viaţa lui Jean Baptiste Pouquelin, cel mai mare dramaturg francez, rămas în istoria artei cu numele său de scenă, Molière. A fost nevoit să joace sub pseudonim că să-l scutească pe tatăl sau, cu care oricum n-a fost în relaţii prea bune, de ruşinea de a avea un actor-saltimbanc în familie. Pe vremea aceea, actorii erau consideraţi oameni ai diavolului şi nu li se permitea să fie nici măcar îngropaţi alături de ceilalţi creştini.

Viziunea regizorală a lui Laurent Tirard 

Intrăm în subiect pe când Molière era doar un tânăr actor de 22 de ani, care îşi juca piesele în baruri franceze şi teatre mici, nesemnificative, alături de trupa sa. Era falit, dator vândut, dar optimist şi pus pe şotii. Suntem la Paris, pe la mijlocul secolului XVII, iar Molière mai are multe de văzut şi de trăit până să ajungă părintele comediei franceze. Deocamdată e un terchea-berchea idealist, care face pe actorul şi este întemniţat din pricina datoriilor sale. Chiar şi aşa, la ananghie, graţie transpunerii lui Duris în pielea lui Molière, putem ghici că sub spiritul sau ludic se ascunde o inteligenţă ascuţită, dublată de un caracter puternic şi înfierbântat.
 
Este eliberat din închisoare de înstăritul burghez Monsieur Jourdain, care e dispus să plătească datoriile şi eliberarea tânărului nostru, Molière, în schimbul serviciilor sale. Monsieur Jourdain, căsătorit până în dinţi, visează să cucerească inima frivolă a unei marchize, superficiala Célimène, de prin împrejurimile castelului sau, iar cum marchizei îi plac reprezentaţiile teatrale, Molière va trebui să supravegheze producţiile dramatice ale burghezului amorezat, inclusiv scrisorile patetice ale acestuia din urmă către Célimène şi, desigur, să păstreze discreţia. În tot timpul acesta, tânărul nostru se îndrăgosteşte de Elmire, soţia lui Jourdain, o doamnă foarte interesantă, fermecătoare şi cu păreri pertinente despre artă şi deja la curent cu absurda amorezeală a soţului ei.
 
Se pare că Molière a dispărut cu adevărat fără urmă câteva luni din Paris şi nu a povestit niciodată ce s-a întâmplat în acea dispariţie misterioasă. Cert este că s-a întors mai hotărât că oricând să reinventeze comedia şi ca lumea întreagă să vorbească în „limba lui Molière”.
 
Laurent Tirard, intrigat de aceste luni lipsă din biografia unuia dintre autorii lui preferaţi, reconstruieşte cinematografic o scenă pierdută. Iese o speculaţie reuşită, în urmă căreia ne imaginăm şi noi, la rându-ne, de unde i-a venit lui Molière inspiraţia pentru piesele sale „Tartuffe sau Impostorul”, „Burghezul gentilom” şi chiar „Preţioasele ridicole”.
 
Elmire Jourdain (interpretată de Laura Morante) este un personaj complex, o femeie cu o atitudine regală, complet dedicată familiei şi copiilor, care şi-a asumat pe deplin rolul femeii ce s-a căsătorit cu un prostănac. E de-ajuns să-i priveşti ochii din scena în care ea stă în pat, sub un cearşaf care-i acoperă goliciunea, şi poţi înţelege de ce femeia asta a aprins scânteia creaţiei în Molière. Agera Elmire, o frumuseţe bine conservată, începe povestea ei nebună de iubire cu tânărul Moliere, răvăşită de-a binelea de bărbatul cu mustăcioară de muschetar şi cizme lungi până la genunchi, cu cămaşă neglijent ieşită din pantaloni, care e atras de tragedie, dar a cărui viaţă e o continuă comedie de situaţie, în ale cărei buclucuri pare să între volens-nolens. Iar Duris, în rolul dramaturgului, e o combinaţie irezistibilă de jovialitate şi inteligenţă, de dramă şi dorinţă arzătoare de a deveni unul dintre cei mai buni artişti ai vremii sale.

Mini-bio

Actorul Romain Duris este exemplul perfect al celui care a ajuns în industria cinematografică printr-o întâmplare norocoasă sau fericita potrivire a sorţii. A fost descoperit de un director de casting în timp ce aştepta pe cineva în faţa unui liceu din Paris. I s-a oferit un rol şi astfel a început aventură lui filmografică. L-am mai văzut în filmul independent „Gadjo Dillo”, unde a avut-o că parteneră pe Rona Hartner a noastră şi a mai avut roluri cu un succes nebun în „Good Old Daze”, „Dobermann”, „Tom Thumb”, „The Spanish Apartment”, „Arsene Lupin” sau în alte filme independente precum „17 times Cecile Cassard”, „Exiles”, „Being Light”, „Already Dead”, „When the Cât's Away”, unde Duris a făcut faţă cu o credibilitate înnăscută rolurilor de bandit, căutător de vedete sau ca simplu student care-şi pierdea vremea pe străzile Barcelonei, alături de alţi colegi. Consacrarea a venit cu „De battre mon coeur s'est arrête”. Acum, Duris este văzut ca un artist excelent, cu un joc de scenă emoţionant, lăudat atât de audienţă, cât şi de critică.

Sfârşitul lui Molière

În ultimele sale momente de viaţă, Molière cade pe scenă în urma unei crize de tuberculoză, posibil contractată în timpul întemniţării sale. Juca în ultima să piesă, „Bolnavul închipuit”, pe care a insistat s-o termine, în ciuda condiţiei sale fizice precare. Imediat după spectacol, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge, iar câteva ore mai târziu a murit în patul său. Superstiţia conform căreia nu e bine că actorii să poarte culoarea verde pe scenă în cazul lui s-a adeverit. Preoţii au refuzat să-i dea binecuvântarea. Din 1816, rămăşiţele lui Molière se odihnesc în cimitirul „Père-Lachaise”.

Sursa foto: arhivă personală

Ti-a placut articolul?

Comentarii