Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
21:10 18 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (XCIX) - lord William Bentinck (Marea Britanie/Anglia) (galerie foto)

ro

28 Apr, 2017 00:00 2984 Marime text
William Cavendish-Bentinck (1774-1839) a fost al doilea fiu al ducelui de Portland, prim- ministru în 1783 şi între 1807 şi 1809. În 1791, s-a angajat în armată ca locotenent. În perioada 1794-1801, a participat la războiul împotriva Franţei republicane, fiind înaintat până la gradul de locotenent-colonel. În 1801, el a călătorit în provincia otomană Egipt, integrându-se în misiunea militară britanică care ajutase la înfrângerea finală a invaziei franceze începută de generalul N. Bonaparte în 1798.
 
Pentru a prezenta mai bine superiorilor situaţia Imperiului Otoman, lordul s-a întors acasă prin Constantinopol/Istanbul. Plecat la 21 noiembrie 1801 din capitala otomană escortat de un ienicer, el a navigat în Marea Neagră până la Varna (azi, în Bulgaria). De aici, a străbătut sudul Dobrogei otomane, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra, şi a traversat Dunărea în Ţara Românească.
 
Manuscrisul jurnalului de călătorie al lui Bentinck se păstrează la biblioteca Universităţii Nottingham, cu titlul „Diary of Continental Travels“. Textul a fost publicat în 1974 de istoricul englez Trevor Hope în articolul său „The Journey of an English Aristocrat through the Balkans in 1801, the Travel Diaries of Colonel, Lord William Bentinck MP“, apărut în revista academică bucureşteană „Revue des études sud-est européennes“.
 
În Dobrogea, lordul a parcurs următorul itinerar: Bazargic - Adamclisi - Rasovat/Rasova.
La Varna, englezul a cumpărat pentru suita sa nouă cai cu cinci piaştri (monedă otomană de argint) bucata şi a străbătut până la Bazargic (azi, Dobrici, în Bulgaria) o regiune des prădată de bandele rebelului Osman Pasvantoglu (Pazvante), un ayan (notabil) din Vidin (azi, în Bulgaria). A ajuns la 29 noiembrie în oraşul deja devastat de briganzi. Aici a cumpărat şapte cai cu zece piaştri bucata şi două căruţe pentru bagaje.
 
Bazargicul şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei. Bazargicul a fost tranzitat şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3/s) şi nobilul sol austriac G. von Egenberg (1593/XCV/s).
 
De la Bazargic, Bentinck a înaintat cu mare grijă pentru a găsi un punct de traversare în siguranţă a Dunării în Ţara Românească. Deşi pământul din zonă era fertil, satele erau puţine, dar cu mulţi caivite şi oi. Călătorii au poposit în două sate nenominalizate din această câmpie plină de tumuli, tumulul fiind o movilă de pământ ridicată deasupra unui mormânt în antichitate. Dar, conform explicaţiei eronate a servitorului ungur al englezului, tumulul acoperea mormântul unui „turc de seamă“, astfel de monumente funerare fiind construite din cinci în cinci ani!
 
Călătorul englez situa la „două leghe (o leghe = 4-5,5 km) de Dunăre“ monumentul ridicat în 109 la Adamclisi (comună în judeţul Constanţa) de împăratul roman Traian, în cinstea victoriei obţinute împotriva dacilor cu şapte ani înainte. El a realizat prima descriere cunoscută a ceea ce mai rămăsese din sculpturile de la Tropaeum Traiani, a cărui vechime era estimată de un însoţitor la „vreo mie de ani“. Bentinck a intuit că era un „monument triumfal“ roman, ale cărui ziduri fuseseră „evident lovite cu tunul“, după părerea unui membru al suitei.
 
Lordul aminteşte că italianul D. Raymondi, pe care îl întâlnise la Bucureşti, îi menţionase că monumentul era numit inexplicabil „la casa di St. Paoli“. Impresia lordului despre populaţia Dobrogei otomane a fost: „Nicăieri o mai mare pierdere de vreme ca în această ţară nefericită“. Orice zi a turcului obişnuit începea cu băutul cafelei şi fumatul din narghilea. Viaţa sa era marcată de „inactivitate“, „apatia“, „fala“ şi „încetineala“ fiind trăsăturile lui de caracter: „În cele mai grele momente, îl vezi pe turc stând jos, trăgând din narghilea, zicând «Allah e drept» şi lăsând necazul să-şi urmeze cursul“. Nu întâmplător, la Rasova (azi, comună în judeţul Constanţa), negocierile călătorilor pentru a închiria „cel mai prost vas ce mi-a fost vreodată să văd“ au durat de la ora 1 dimineaţa până la ora 11,30!
 
Predecesorii britanici ai lui Bentinck din secolele XVI-XVIII au fost englezi, cu excepţia scoţianului J. B. of Antermony: negustorul J. Newberie (1582/XII), agentul diplomatic H. Austell (1585/Călători XIV), nobilul H. Cavendish (1589/Călători XVI), agentul comercial R. Bargrave (1652/XXXIV), ambasadorul lord W. Paget (1702/XLVI), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), lordul F. Calvert (1764/LXV), consulul W. Eton (1777/LXXIII), lady Craven (1786/LXXXIII), ofiţerul de marină W. Smith (1792/XC), cărturarul W. Hunter (1792/XCI) şi mineralogul E. Clarke (1800/XCVIII).

Surse foto:

istoriiregasite.files.wordpress.com
www.agero-stuttgart.de
www.ziuaconstanta.ro
1.bp.blogspot.com
images3.bizoo.eu
www.info-heaven.ro
img.carpati.org
images.okr.ro
ro.wikipedia.org 

Documentare: 

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, serie nouă, volumul I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2004.
www.ziuaconstanta.ro
www.anticariat-unu.ro
clasapalatina.files.wordpress.com
media1.britannica.com
www.nottinghampost.com
info.eastview.com

Ti-a placut articolul?

Comentarii