De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
16:29 23 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Igor Bergler - „«Biblia pierdută» a fost scrisă inclusiv pentru film. Mă îndoiesc că se poate face în Europa“

ro

30 Jul, 2016 00:00 2268 Marime text
Igor Bergler, autorul celei mai vândute cărţi din ultimii 20 de ani a unui scriitor român, „Biblia pierdută“, a acordat un interviu cotidianului ZIUA de Constanţa, în care a vorbit despre recordul înregistrat de romanul său de debut, despre impactul acestuia asupra cititorilor şi despre confuziile care i-au făcut pe unii habotnici şi fundamentalişti să-l înjure. Totodată, scriitorul a dezvăluit cui ar încredinţa ecranizarea cărţii şi ce aşteptări are de la agenţia literară Trident Media Group, care are dreptul de a reprezenta în întreaga lume cea mai de succes carte din ultimele două decenii din România.
 
Ce v-a determinat să scrieţi acest roman? Aţi urmărit ceva în mod special? Spre exemplu, v-aţi propus, prin intermediul acestei cărţi, să luminaţi, să influenţaţi, să informaţi sau să aduceţi publicului noi viziuni despre conspiraţii mondiale?
 
Iată o întrebare la care nu se poate răspunde. Sau eu, cel puţin, nu pot. Sunt atât de multe motive pentru care un autor alege să scrie o carte anume, încât habar nu are de unde să se apuce să răspundă. Uneori, răspunsul ar putea fi chiar mai lung decât cartea. „Biblia pierdută” este un roman. Și nu unul cu teză. Aşa că nu îşi propune să demonstreze nimic. Cineva zicea că „orice discurs încheiat riscă să se transforme în ideologie”. Poate tocmai pentru a evita acest risc, are un final oarecum deschis. Iluminările vin de regulă din alte părţi. Iar această carte le cam ia peste picior.
 
Cartea are ca ţintă un anumit tip de cititori? Admiteţi existenţa unei categorii de oameni cărora le-ar fi contraindicată parcurgerea acesteia? 
 
Nu e un medicament - poate doar împotriva prostiei -, aşa că nu are contraindicaţii. Reacţii adverse a mai dat. În special la haterii de profesori ai spaţiului virtual. Mult mai puţin decât mă aşteptam, totuşi. A fost gândită pentru o plajă largă de cititori. De la cei care caută o lectură uşoară, aproape cinematografică, vizuală, trecând prin cei care iubesc istoria povestită simpatic şi într-un mod insolit şi amatorii de teorii ale conspiraţiei şi terminând cu cititori mai sofisticaţi care vor recunoaşte jocurile, sper, inteligente, de la toate nivelurile.
 
Dincolo de admiraţia şi entuziasmul cu care a fost întâmpinat romanul, cititorii au oferit şi un feedback pe măsură. Ne puteţi dezvălui câteva reacţii care v-au impresionat, v-au surprins sau, de ce nu, v-au dezamăgit?
 
Lucrul care m-a bucurat foarte tare este că, spre deosebire de unele cărţi care sunt cumpărate pentru că dau bine în bibliotecă, impresionează vecinii sau vizitatorii întâmplători, dar nu sunt deschise niciodată, covârşitoarea majoritate a cumpărătorilor „Bibliei pierdute” au şi citit-o. Cât le-a plăcut sau nu, puteţi vedea din potopul de mesaje de pe site-ul cărţii, al autorului şi de pe paginile de pe reţelele de socializare aferente. Nici o pagină a vreunei cărţi, de exemplu, n-a avut în România 25.000 de fani pe Facebook vreodată. Această carte are. Mă impresionează toţi cititorii care îşi rup din bani şi, mai ales, din timp ca să mă citească. Le sunt recunoscător. Sigur, sunt încântat când mesajele primite demonstrează că oamenii au înţeles mesajele ascunse, cele din subtext, sensurile care nu sunt chiar la vedere. Dar cel mai mult mă bucură cei care sesizează intenţia evident parodică a ei. Asta îmi arată câţi oameni inteligenţi mai sunt, totuşi, în România. Singura dezamăgire - chiar dacă sună un pic paranoic - e că nu cred că vom atinge 100.000 de exemplare într-un an, cât ne-am propus Rao şi cu mine. Acum suntem undeva la 80.000. Dar sunt sigur, dacă ritmul se păstrează ca înainte de sfârşitul anului, vom sărbători exemplarul cu numărul 100.000. Pe care o să îl facem cadou, într-un mod simbolic, unui personaj important! Oricum, succesul acesta e fără precedent!
 
„Biblia pierdută“ este un roman în spatele căruia, dincolo de talent, se „ascunde“ foarte multă documentare. Cum v-aţi documentat şi ce surse de inspiraţie aţi avut? 
 
Sursele de inspiraţie sunt variate şi multiple. Sunt imposibil de enumerat. Mai ales că sunt aici lucruri pe care le-am acumulat într-o foarte lungă perioada de timp. Cum ar zice profesorul meu de estetică din facultate, Victor Masek - „şi leul se hrăneşte cu berbeci, dar îi devorează”! În cazul meu, aş adăuga în plus că autorul, adică eu, le mai şi arată din când în când cititorilor inteligenţi procesul digestiei.
 
Credeţi că acest roman se poate ecraniza? Căror producători (români, americani) le-aţi încredinţa realizarea peliculei? 
 
A fost scris inclusiv pentru film. Dar e nevoie de o cinematografie puternică şi de un buget considerabil. Mă îndoiesc că se poate face în Europa. În privinţa numelor, o să vedem cine este interesat.
 
Romanul a răsturnat în literatura română solide ierarhii literare. Ce aduce nou această carte în peisajul literar contemporan?
 
N-aş zice că a răsturnat nici un fel de ierarhie. Dar aduce într-adevăr thrillerul autohton de mare succes pe piaţă. Ceva ce lipsea, în afara unor tentative, aproape cu desăvârşire. Eu îndrăznesc să cred că e mai mult decât atât.
 
V-aţi pus mari speranţe scriind acest roman, a fost conceput pentru a deveni un bestseller, totuşi, v-a întrecut aşteptările. Care credeţi că sunt atuurile care au condus la recordul absolut pe piaţa de carte din România?
 
În primul rând aş zice, destul de lipsit de modestie, că valoarea cărţii. Ea place, aşa cum spuneam, unor categorii variate de cititori. Fanii cărţii sunt de toate vârstele, de toate meseriile şi cu nivele variate de educaţie. Asta e încântător! Pentru că exact asta mi-am dorit. La lansările noastre din ţară unde am avut săli arhipline şi cozi - uneori la care nu le vedeam capătul - ne-au onorat cu prezenţa de la adolescenţi pasionaţi de istorie, la studenţi, oameni care veneau cu copii mici, până la cititori experimentaţi de vârsta a treia. De la simpli muncitori, la profesori universitari. Şi cred că avem fani din toate categoriile intermediare. Știu că răspunsurile mele mă fac să par total lipsit de modestie, repet şi întăresc asta, dar nu ştiu cum să spun altfel. Nu am văzut niciodată categorii atât de variate de public să rezoneze în acest fel la o carte. Niciodată.
 
Și în al doilea rând, incredibila campanie de marketing pe care am făcut-o: şi ea fără precedent în România. Și asta le-o datorăm investitorilor pe care i-am avut şi tuturor prietenilor noştri. Ai cărţii, nu neapărat ai mei. Lista e prea lungă ca să o trecem aici.
 
În spatele fiecărui titlu stă o poveste. Care este povestea titlului romanului despre care vorbim, „Biblia pierdută“?
 
Pretextul povestirii este prima carte tipărită vreodată în istorie. De Gutenberg. Aceasta era o Biblie. Care, evident, s-a pierdut.
 
Titlul cărţii indică foarte clar implicaţii teologice. Aţi cerut ajutorul unui teolog în privinţa aspectelor ce fac trimitere la religie? 
 
S-au creat nişte confuzii aici şi am fost înjuraţi de habotnici şi fundamentalişti care nici măcar nu s-au obosit să o răsfoiască. Măcar să atace ceva în cunoştinţă de cauză. Cartea aceasta nu are nici o legătură cu Biblia în sens teologic, aşa cum spuneţi. Se referă doar la un obiect - una bucată Biblie, dintre cele tipărite la Mainz, la mijlocul secolului al XV-lea. Aşa că nu. Nu am consultat nici un teolog. Pentru că n-am avut de ce.
 
Având ocazia să întâlnească un scriitor, cititorii curioşi îl întreabă, inevitabil, ce e adevăr şi ce e închipuire în cărţile sale. Fiindu-i adresată această întrebare, Marin Preda a răspuns: „Adevărate sunt sentimentele, ficţiune sunt împrejurările?“. La aceeaşi întrebare ce aţi răspunde?
 
Eu aş răspunde că adevărat e orice alege cititorul să creadă că e adevărat.
 
După o perioadă de negocieri intense, aţi semnat un contract cu una dintre cele mai mari agenţii literare din lume, gigantul Trident Media Group, şi, în curând, cartea va fi lansată şi în străinătate. Bineînţeles că aveţi aşteptări mari. Ce record credeţi că va înregistra? Cea mai vândută carte din România va deveni cea mai vândută carte din lume sau, cel puţin, se va clasa în topul celor mai vândute cărţi din lume?
 
Aşa e. Una dintre cele mai importante agenţii literare din lume, un gigant din SUA, cum aţi spus, a decis să reprezinte cartea. Pe care, trebuie să adăugăm, le-a cam suflat-o unor agenţii europene, care s-au cam supărat. În general, o agenţie de această talie nu-şi pierde vremea dacă nu e convinsă că poate să o vândă nu bine, ci foarte bine. Gândiţi-vă că Trident primeşte în jur de 250.000 de aplicaţii pe an din întreaga lume. Din acestea alege câteva sute. Puţine. În ceea ce priveşte o estimare a viitoarelor vânzări, habar n-am. Să aşteptăm să vedem cât noroc avem şi cât de bine se mişcă agenţia.

Sursa foto: 
http://www.nineoclock.ro/

Ti-a placut articolul?

Comentarii